Povestea Muncitorului Egiptean Care A Incendiat O Casă De Schimb Valutar

Libertatea a scris în primăvara anului trecut despre disperarea a 45 de muncitori egipteni și tunisieni, în frunte cu Raafat Mahmoud El-Saeed Ayyad, care au fost păgubiți de angajator și abandonați într-o casă din Sibiu.
Pentru că autoritățile române le-au ignorat petițiile, oamenii au ajuns în situația disperată de a supraviețui din ajutoarele aduse de Crucea Roșie. Apoi, au intrat în greva foamei pentru a atrage atenția ITM București.

Raafat Mahmoud El-Saeed Ayyad, un bărbat egiptean în vârstă de 45 de ani, este considerat suspect principal în tentativa de jefuire a unei case de schimb valutar din municipiul Ploiești, care a avut loc cu doar trei zile înainte de Crăciun.

Înainte de a ajunge la gestul disperat, muncitorul egiptean a dus timp de nouă luni o luptă în justiție cu firma care l-a adus în România, l-a pus să muncească gratis și l-a abandonat într-o casă de la marginea Sibiului, împreună cu alți 44 de muncitori din Egipt și Tunisia.

Povestea sa este și despre ignoranța autorităților române, care i-au plimbat plângerile între instituții timp de trei luni, ca într-un final să-i comunice că trebuie să-și găsească dreptatea singur, dând în judecată firma Tayba Europe SRL.

Recomandări

20 de ani de discursuri împotriva „asistaților” social. Un student român la Cambridge a cercetat cine sunt politicienii și partidele care au atacat oamenii vulnerabili ca să mobilizeze electoratul

La muncă în România pentru un viitor mai bun al celor trei fiice din Egipt

Cu fix un an înainte de tentativa de jaf din Ploiești, Raafat se agita să vândă ce avea de valoare prin casă pentru a achita comisioanele de 3.500 de dolari. Atât cerea, pentru un contract de muncă, partenerul egiptean al afaceristului iordanian Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim, care deține firma Tayba Europe SRL. În schimb, i s-a promis un salariu lunar de 1.500 de dolari în România.

Muncitorul egiptean s-a gândit că-și va acoperi repede cheltuiala, așa că s-a urcat într-un avion cu destinația București, gândindu-se că doar așa va putea să construiască o viață mai bună pentru cele trei fiice lăsate în grija mamei lor în Cairo.

Patronul i-a lăsat baltă pe muncitorii arabi

Era ianuarie 2020 când a început să muncească pe șantierul complexului AFI Brașov. Raafat a fost recrutat împreună cu alți 44 de lucrători arabi pentru șantierele altor firme din Brașov, apoi la Construcții SA în Sibiu.

Egiptenii și tunisienii au muncit până pe 27 martie pe schelele noului Liceu de Arte și ale secției de Neurologie a Spitalului Județean Sibiu. În acea vineri, lucrătorii și-au abandonat brusc uneltele și au decis să intre în grevă.

Recomandări

Ochii minții. Un tânăr nevăzător transformă maseurii în IT-iști: „Suntem doar șase programatori, masajul este meseria principală”

Asta pentru că nu primiseră în ultimele două luni decât niște sume modice pentru hrană, câte 150-200 de lei pe săptămână, chiar dacă banii pentru munca prestată de ei plecaseră din conturile Construcții SA către Tayba Europe SRL.

Raafat și-a asumat rolul de lider al muncitorilor, pentru că era singurul care vorbea engleză și avea șanse să se înțeleagă cu autoritățile. A început să trimită plângeri la ITM, reclamând că muncitorii nu și-au mai primit salariile din luna februarie și că riscă să rămână pe drumuri. Patronul nu mai plătise nici chiria locuinței în care i-a cazat la Sibiu.

„Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”

La începutul lunii aprilie, oamenii deja nu mai aveau niciun ban de mâncare. Patru zile au răbdat de foame, înainte de a le sări în ajutor un ONG din București, dar și Crucea Roșie Sibiu.

„Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”, spunea cu disperare Raafat, atunci când echipa ziarului i-a vizitat pe cei 45 de muncitori străini abandonați de patron în orașul de pe malul Cibinului.

Pentru el, România nu era prima experiență în străinătate, căci egipteanul a trudit două decenii pe șantierele din Dubai și Arabia Saudită. Dar în niciuna dintre aceste țări nu a ajuns în situația de a mânca din mila ONG-urilor.

Recomandări

Oamenii lui Ciolacu. Conducerea PSD Buzău și partenerii lor de viață sunt angajați la stat în proporție de 92,3%. Media pe țară e 22%

Viața aproape că se îndrepta

Epopeea disperării lor părea că se apropie de sfârșit în luna iulie, după ce o altă firmă din Sibiu i-a angajat și i-a trimis să muncească la noul drum din comuna Vurpăr.

În soarele dogoritor al verii, egiptenii și tunisienii munceau, în frunte cu șeful de șantier Raafat. „Sunt fericit. Acum muncesc pentru ce mănânc și nu mai am nevoie de ajutorul nimănui ca să supraviețuiesc. Muncesc. Am salariul meu. Am permisul meu. Am tot ce-mi trebuie”, declara egipteanul, când ziarul i-a vizitat pe arabi pe șantierul din Vurpăr.

Oamenii se îngrămădeau să zâmbească în poze, după luni în care au trecut prin toate etapele disperării, ajungând chiar în greva foamei pentru a atrage atenția autorităților din România. Gestul extrem nu era decât un răspuns la lipsa de reacție a autorităților, care cunoșteau din luna februarie situația celor 45 de muncitori, dar primul răspuns oficial primit de aceștia a sosit abia pe 6 mai de la ITM București.

„Nu știu ce să fac, îmi vine să renunț la toate”, scria într-un mesaj egipteanul Raafat, după ce inspectorii de muncă n-au putut nici să-i amendeze pe angajatorii care i-au păgubit pe cei 45, fiindcă au găsit încuiat sediul firmei Tayba Europe SRL.

În schimb, ITM București le-a recomandat muncitorilor să-și caute singuri dreptatea în instanțele din România.

Promisiuni chiar de la Ministerul Muncii

După greva foamei, au venit promisiuni legate de recuperarea salariilor direct de la conducerea Ministerului Muncii.

„Sper că până-n 6 iunie să-și recupereze drepturile salariale. Dacă aceste măsuri nu vor fi îndeplinite, ITM va impune din nou sancțiuni”, spunea la sfârșitul lunii mai Tudor Polak, secretar de stat în Ministerul Muncii condus de Violeta Alexandru.

Ziua promisă a venit și a trecut pentru muncitori, în vreme ce Tayba Europe SRL a fost într-un final amendată cu suma de 8.500 de lei, deși îi păgubise de zeci de mii de euro pe cei 45 de oameni aduși din Egipt și Tunisia.

Lupta în instanță la care Raafat n-a renunțat

Cu ajutorul unei avocate, oamenii și-au continuat lupta în instanță. Procesul a început în luna septembrie, dar după câteva înfățișări, jumătate de grup a decis să cadă la înțelegere pe sumele oferite de patronul Tayba.

Raafat și alți 20 de muncitori au decis să continue lupta în instanță împotriva iordanianului Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim.

Și cea mai proastă alegere de Crăciun

Pentru Raafat, lupta pentru dreptate s-a oprit cu două zile înainte de Crăciun. Pe 22 decembrie, acesta ar fi intrat într-o casă de schimb valutar din Ploiești și le-ar fi cerut banii angajatelor cu un mesaj tradus prin Google Translate. Apoi a stropit geamul de protecție cu benzină și a dat foc.

Una dintre angajate a fost rănită în timpul atacului și a avut nevoie de 14 zile de îngrijiri medicale, au precizat anchetatorii la sediul IJP Prahova.

După trei săptămâni, anchetatorii l-au identificat și l-au arestat preventiv pentru 30 de zile, așa cum relatează publicația locală Incomod.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro