Mergi direct la conținut »
Știri România Libertatea > Ştiri > Știri România

“Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”. Disperarea a 45 de muncitori egipteni și tunisieni din Sibiu, abandonați de un afacerist care escrochează dându-se vărul lui Raed Arafat (I)

Zeci de muncitori egipteni și tunisieni s-au trezit fără bani și abandonați într-o locuință la marginea Sibiului. Lucrătorii străini acuză că au fost păcăliți de angajator, un afacerist iordanian care pretinde că ar fi văr cu Raed Arafat. Șeful DSU neagă că l-ar cunoaște și spune că nu are rude în România.

De Adina Florea, Vlad Chirea (foto),

45 de muncitori egipteni și tunisieni supraviețuiesc din ajutoare, după ce
s-au trezit lefteri și abandonați într-o vilă de la marginea orașului Sibiu. Ei se tem că ar putea să ajungă în stradă, pentru că nici proprietara locuinței unde stau în chirie nu și-a mai văzut banii de trei luni. Firma care i-a adus și angajat, deținută de un afacerist iordanian pe nume Arafat Mohd, aruncă responsabilitatea în curtea tuturor, de la patronii șantierului și până la autoritățile din România.

Două luni au trudit muncitorii la ridicarea unui nou liceu de artă și la renovarea secției de Neurologie a Spitalului Județean Sibiu. Bugetele publice pentru cele două proiecte însumează peste 6,3 milioane de euro. Însă oamenii care au cărat sacii de ciment trăiesc de pe-o zi pe alta, din alimente de la ONG-ul unei irakiene și de la Crucea Roșie.

Văzându-se lefteri la început de aprilie, ei au reclamat autorităților române că nu și-au primit salariile în februarie și martie, dar și că riscă să fie evacuați din vila în care sunt cazați, pentru că patronul iordanian nu a plătit chiria. Lucrătorii au trimis și petiții la ITM București.

Dacă tot nu-i nici o lege în țara asta, atunci putem să mergem și noi peste Arafat. Că nouă ne mor familiile de foame, iar autoritățile voastre nici nu ne răspund.

Raafat Mahmoud El-Saeed Ayyad, muncitor egiptean al Tayba Europe SRL:

Egipteni momiți cu salarii lunare de 1.500 de dolari 

Raafat e un bărbat de 45 de ani. Are chipul colțuros și ochi blânzi, căprui, greu de asociat cu disperarea din vocea sa. Înainte de Crăciun, s-a agitat să vândă ce mai avea de valoare prin casă pentru a achita comisioane de 3.500 de dolari. Atât cerea pentru un contract partenerul egiptean al lui Arafat. I s-a promis un salariu de 1.500 de dolari. Se gândea că-și va acoperi repede cheltuiala și va trimite ceva și celor trei fiice din Cairo.

Exemplul danez. Marile magazine returnează ajutoarele primite de la stat: „Nu cred că este drept să luăm acești bani, alții pot beneficia mai mult de ei”
Recomandări
Exemplul danez. Marile magazine returnează ajutoarele primite de la stat: „Nu cred că este drept să luăm acești bani, alții pot beneficia mai mult de ei”
 
Primul contract semnat de egipteni este în limba lor și promite un salariu lunar de 1.500 $

Dar socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu planurile administratorului firmei care l-a recrutat. Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim este un afacerist iordanian de 64 de ani. Locuiește de ani buni la București, iar în 2018 a pus bazele firmei Tayba Europe.

Arafat e doar unul dintre cei care au văzut explozia din sectorul importului de muncitori străini. În ultimii cinci ani, numărul acestora a crescut de peste zece ori, de la nici 2.500 în 2015, la aproape 30.000 în 2020.

Cum cei mai mulți s-au îndreptat spre construcții, importul de forță de muncă a devenit o treabă nișată în România. Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim a început cu recruteze pentru construcții, mai întâi din Bangladesh și India, iar apoi din Egipt și Tunisia.

Cazul asistentei medicale din Botoșani: inclusă, apoi scoasă și reintrodusă din nou pe lista deceselor de COVID-19
Recomandări
Cazul asistentei medicale din Botoșani: inclusă, apoi scoasă și reintrodusă din nou pe lista deceselor de COVID-19
 

1.500 de euro e suma minimă pe care o scoate din buzunar o firmă pentru aducerea unui singur lucrător din afara UE. Sunt costuri-standard prin agenție. Însă treaba iese mai ieftin dacă angajatorul are timp să depună singur actele la autorități și să recruteze direct.

Greva muncitorilor de la Sibiu

Arafat se ocupă de acte și de aducerea propriu-zisă a oamenilor. Apoi îi subcontractează pe șantiere mari și facturează direct constructorii. Din lucrări ar trebui să plătească salariile, chiria și să rămână cu un profit de 100 de euro pe om. Ultimii 45 de egipteni și tunisieni i-a dat israelienilor de la AFI Brașov, înainte de a-i muta la Construcții SA.

Au lucrat până pe 27 martie, când managerul de șantier Florin Sandu își amintește că arabii s-au ridicat și au coborât brusc de pe schelele secției de Neurologie.

Au părăsit pur și simplu ambele șantiere. Asta a fost decizia muncitorilor. Motivele pentru care oamenii nu au mai venit la lucru nu țin în nici un caz de societatea noastră.

Florin Sandu, manager de șantier, Construcții SA:

Însă la nici două săptămâni după intrarea în grevă a egiptenilor și tunisienilor, Construcții SA s-a trezit că primăria pune lacătul pe șantierul noului liceu de arte. Motivul: avansul lucrărilor nu a ajuns nici la 10%.

TVR spune că le-a interzis angajaților să vorbească pentru a evita „situații care i-ar putea afecta reputaţia”
Recomandări
TVR spune că le-a interzis angajaților să vorbească pentru a evita „situații care i-ar putea afecta reputaţia”
 

În ciuda grevei, constructorii au încercat să negocieze un contract direct cu muncitorii. Aceștia au refuzat să se întoarcă înainte de a-și primi salariile pe ultimele două luni. Banii plecaseră deja din conturile Construcții SA spre Tayba Europe SRL.

“Dacă-și plătește oamenii ori taxele, astea sunt problemele lor interne. E ușor să vorbim, să aruncăm pisica în curtea altuia și să ne spălăm pe mâini”, spune Florin Sandu de la Construcții SA. Salariile întârziau de luni, iar frustrarea egiptenilor și tunisienilor ajunsese și la urechile șefilor de șantier din Sibiu.

“Sunt verișorul la domnul Arafat”. Raed Arafat neagă

Deși e de puțin timp în business, afaceristul iordanian a reușit să-și plaseze muncitorii străini pe șantiere mari din orașe precum Sibiu, Brașov, dar și București. Asta și pentru că nu ratează nici o ocazie de a menționa că este rudă cu secretarul de stat Raed Arafat.

Ți-a spus situația mea. Eu sunt verișorul la domnul Arafat. El e un om de nota 10. Iar eu sunt unul de nota 5.

Arafat Mohd, la începutul discuției purtate cu Libertatea:
Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim (stânga) alături de șeful DSU, Raed Arafat

De altfel, informația a ajuns atât la șeful Crucii Roșii Sibiu, care a discutat de două ori cu patronul iordanian, dar și la Jasim Sukaina-Abeer, șefa ONG-ului din București.

“Eu nu cred că-i rudă. Că ăsta-i Arafat cel Rău. Unul Înger, altul Diavol”, spune Jasim Sukaina-Abeer, directoarea Bud Flowers Association.

Chiar Raed Arafat neagă gradul de rudenie inventat de patronul Tayba Europe SRL. “Nu am auzit de el. Nu am rude în România”, a transmis șeful DSU. Secretarul de stat spune că se pozează cu sute de oameni la evenimente publice. Tocmai de această relaxare de a apărea în fotografii a profitat și Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim pentru a-și face un selfie cu “verișorul”.

“Big Liar”

Imaginea sa i-a amăgit pe mulți, de la firme de construcții și până la ONG-iști. Dar i-a falimentat financiar și emoțional pe cei 45 de egipteni și tunisieni, care și-au pus viitorul familiilor lor în mâinile lui Arafat și au ajuns să-și prepare masa sfântă de iftar în postul Ramadanului din alimente donate de Crucea Roșie.

“Big Liar”, spune cu resemnare tunisianul Sassi Chaleb. Fiecare conațional de-al său a scos din buzunar 5.000 de euro pentru a lucra în România. Li s-a promis un salariu fix de 700 de dolari, dar și posibilitatea de a pleca mai departe pe șantiere din Germania și Franța.

A spus că ne duce în Germania. Că prinde lucrări și acolo. Iar cu permisul de muncă ne putem duce oriunde în Europa. Nu știam de Schengen.

Sassi Chaleb:
Raafat Mahmoud Al-Saeed Ryyad (dreapta) discută cu liderul muncitorilor tunisieni pe scările vilei devenite acasă, la Sibiu. Limba care-i unește este araba, singurul glas la care li s-a răspuns cu ajutor în România

La cei 31 de egipteni nu a mers aceeași geografie greșită. “Avem două contracte. Primul, în limba noastră, l-am semnat acolo cu partenerul lui Arafat. Salariu – 1.500 dolari. Când am ajuns la ambasadă, a venit și ne-a dat un alt contract, în română. Dar cu salariu la jumătate. Am întrebat de ce. A spus că ne dă restul în mână”, explică Raafat.

Reclame la televizor, în Egipt

Au avut încredere tocmai pentru că văzuse reclamele lor la televizor. “Părea firmă serioasă”, zice un alt bărbat recrutat la Cairo.

Primul grup de muncitori a venit în septembrie, au urmat alte zboruri în decembrie, ianuarie și la început de februarie. Cei veniți anul trecut au avut salarii întârziate, dar plătite integral până la Revelion. În 2020, a început să bată vântul în conturile angajaților Tayba. Până la 1 aprilie au fost plătiți cu țârâita, câte 150-200 de lei pe săptămână, să aibă ce să pună în gură. Ultimii bani i-au luat pe 1 aprilie, doar 200 de lei.

“Ne-au ajuns de mâncare până pe 12 aprilie. N-am mai pus dinții pe carne de trei luni”, mărturisește un alt muncitor, Chineb. Acesta spune că le era greu să dea peste mâncare halal la Sibiu. Deși sunt vegetarieni de nevoie, le este mai ușor să nu încalce, așa, postul Ramadanului.

“Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”

“Am șase copii și nici unul nu poate munci, cel mai mare are abia 12 ani. Iar soția e gravidă cu al șaptelea. Le mai dă tata niște bani. Așa nu mă pot întoarce. Ce să facem, să dăm în cap, să furăm? Nu vrem să facem asta”, spune disperat Salah. Iar Raafat dă voce singurei lor dorințe: “Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”.

Raafat dă cu degetul pe ecranul zgâriat al unui smartphone vechi și arată o poză cu fiica sa, Malik. “Are 12 ani. Asta e cea mai obraznică. Probleme mari cu ea”, spune egipteanul, căruia i se aprind ochii când vorbește de cele trei fiice lăsate la Cairo.

Cea mai mică fiică a lui Raafat e și cea mai obraznică, se plânge tatăl, care-și vede copii crescând pe video call

În telefon păstrează și dovezi ale hărniciei: poze pe schele ori lângă sculpturi de rigips. Președintele Crucii Roșii este și el impresionat de experiența egiptenilor și tunisienilor, trecuți de 30 de ani și cu mulți ani de muncă în țări ca Dubai și Arabia Saudită. România nu-i prima experiență, dar e prima care i-a lăsat să mănânce din mila ONG-urilor.

Se gândesc la copiii care se culcă des flămânzi și nu pot decât să rabde, cu picioarele înghețate în sandale și fericiți că au primit niște medicamente, obiecte de igienă și chiloți de la Crucea Roșie.

Li s-a promis șomaj tehnic

Raafat spune că, pentru ei, cea mai neagră perioadă a început pe 1 aprilie. Atunci s-au trezit cu 200 de lei în mână și cu promisiunea că vor intra în șomaj tehnic, iar de salarii se va ocupa statul. Tayba Europe SRL a aplicat pentru ajutorul statului pentru 1-15 aprilie, însă muncitorii visează în continuare la banii pentru zilele din februarie și martie 2020.

N-au tăcut, ci au încercat să ceară ajutor. Raafat este singurul care știe engleză, așa că s-a pus pe scris plângeri la ITM. A trimis patru între 9 și 27 aprilie. Deși s-au plâns că au rămas fără bani, mâncare și riscă să-și piardă cazarea, rezolvarea a durat aproape o lună. ITM București le-a răspuns pe 7 mai, la o zi după ce au fost interpelați de Libertatea.

ITM le-a transmis că inspectorii au găsit ușa încuiată când au încercat să dea de Arafat Mohd la sediul din apartamentul 27. Nu au putut să îi ajute pe muncitori decât cu un sfat: ca să-și recupereze salariile ar trebui să dea în judecată Tayba Europe SRL.

4 zile fără mâncare

Autoritățile au intervenit tardiv. În săptămâna patimilor, Ambasada Egiptului a dat de veste primăriei. Pe 16 aprilie, directoarea Crucii Roșii Sibiu primea un telefon de la autorități. Tocmai auzise de arabii abandonați. Dar oamenii erau deja nemâncați de 4 zile.

În Vinerea Mare, vestea a ajuns și la Jasim Sukaina-Abeer de la Bud Flowers, o organizație non-guvernamentală axată în special pe comunitatea arabă din România.

650 de kilograme de alimente a adunat Jasim, dar s-a trezit că nici un șofer nu o poate ajuta cu transportul, din cauza stării de urgență.

“Am sunat la Crucea Roșie Sibiu. Muncitorii s-au plâns de probleme cu mâncarea, pentru că patronul i-a lăsat fără bani. Nu-mi place să dau în pachet doar una-două, așa am ajuns la 650 de kilograme”, spune Jasim Sukaina-Abeer.

Pe 19 aprilie, sibienii de la Crucea Roșie au ajuns la București, iar alimentele au fost descărcate în curtea muncitorilor în a doua zi de Paște.

Eu încerc să-i ajut pe oamenii din orașe mai mici, unde nu există o comunitate arabă. Ei ne-au găsit pe Facebook.

Jasim Sukaina-Abeer, directoarea Bud Flowers Association:
Din alimentele primite ca donații, muncitorii arabi reușesc să-și gătească o masă demnă de iftar, deși mai degrabă vegetariană

Deși poartă haine roase de vreme și sandale în picioare, sărăcia lor rămâne invizibilă pentru mulți, care nu înțeleg de ce au ajuns să mănânce de la Crucea Roșie.

Românii: “După câteva săptămâni, ăștia se dau pe coajă”

Firma Tayba Europe SRL se apără prin vocea lui Florin Bădescu, reprezentant al lui Arafat Mohd.

“Deci a existat un conglomerat de factori. Și toată lumea cunoaște asta. Am spus și la Imigrări. Se știa la Poliție, chiar și la SRI. Fiind cetățeni arabi, evident că i-am informat. Am mers și la Ambasadă”, se scuză Florin Bădescu, reprezentantul legal al patronului care i-a adus pe cei 45 de lucrători din Egipt și Tunisia.

“Noi am făcut un contract la manoperă executată, nu pe închiriere de personal. Facturam la metru pătrat. Arafat s-a ambiționat să facă la manoperă. Doar că muncitorii au venit în sezonul rece, nu erau testați și nu am avut randament cu ei din prima lună. În prima săptămână, toți sunt cocoși în poze. Apoi se dau pe coajă”, zice Bădescu.

“Noi am fost complet ghinioniști”

Se plânge că și firma sa face parte dintr-un lanț de ghinioane și, din păcate, toate oalele s-au spart în spinările muncitorilor egipteni și tunisieni de la Sibiu.

“Noi nu am adus muncitorii să-i torturăm și să-i chinuim aici, ci i-am adus să facem un profit în construcții”, completează Florin Bădescu.

“Noi am fost doar ghinioniști”, se scuză un reprezentant al Tayba Europe SRL. În schimb, muncitorii străini au stat nemâncați zile întregi, în așteptarea ajutoarelor de la ONG-uri

Ghinioanele enumerate de Tayba Europe SRL includ aprovizionarea proastă a șantierelor, întârzierea plății facturilor și izbucnirea epidemiei de COVID-19.

Construcții SA neagă că nu a plătit facturile. “Banii au plecat de la noi, era treaba lor să-și plătească angajații”, punctează Florin Sandu.

Salvatorii, amenințați cu judecata

Acum, soarta muncitorilor egipteni și tunisieni a prins din nou o direcție. O altă companie de construcții s-a oferit să-i angajeze și a depus deja actele la IGI Sibiu.

“Faptul că au venit cei 45 este un lucru bun și pentru noi, și pentru ei. Oricum îi aduceam pe cei 100 din Vietnam. Doar că trebuiau să stea 14 zile în carantină, ceea ce nu-i deloc rentabil”, spune Narcis Ionel Gustoi, general manager la Trans Group Agapia Sibiu.

Însă Arafat Mohd nu are liniște. E supărat că angajații și-au reziliat contractele și spune că-i va da în judecată pe cei care vor să le dea o pâine muncită “dezertorilor” neplătiți.

E angajatul meu. Să vină la muncă. Unde e dreptul meu. Alții au drepturi și eu nu am. Nu a putut să muncească din cauza la corona, nu a mea.

Arafat Mohd :

În plină epidemie, autorităților locale le-au luat două săptămâni să intervină cu un ajutor minim. Cele naționale nu au dat vreun semn nici până acum.


Close
Închide
  Close