Previziuni climatice: „Dacă acest ritm continuă, temperatura medie globală va trece permanent de 1,5°C până în 2030”

Concluzia aparține serviciului Copernicus al Uniunii Europene, în raportul privind evoluția climei în anul 2025, publicat pe 14 ianuarie 2026. 

Temperatură medie globală de 14,97°C

Anul trecut se înscrie, astfel, printre cei mai calzi ani înregistrați vreodată, cu o temperatură medie globală de 14,97°C, fiind al treilea cel mai cald an după 2024 și 2023. Comparativ cu perioada preindustrială 1850-1900, temperatura globală a fost mai ridicată cu 1,47°C, continuând tendința de încălzire accelerată. 

„Condițiile excepționale din 2025 vin într-un an marcat de evenimente extreme în multe regiuni, inclusiv valuri de căldură record, furtuni severe în Europa, Asia și America de Nord și incendii de vegetație în Spania, Canada și California de Sud. Mai îngrijorător este că pentru prima dată, temperatura medie a ultimilor trei ani a depășit pragul critic de 1,5°C, limita stabilită prin Acordul de la Paris. Dacă acest ritm continuă, temperatura medie globală va trece permanent de 1,5°C până în 2030, mult mai repede decât se anticipa”, spune Bogdan Antonescu, cercetător în domeniul meteorologiei și climatologiei, lector la Facultatea de Fizică a Universității din București și cercetător la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).

Principalele cifre ale raportului Copernicus: 

* +1,47°C este creșterea temperaturii medii globale în 2025 față de nivelul preindustrial (1850–1900);

* 2023, 2024, 2025 sunt anii în care temperaturile globale au depășit, în medie, cu peste 1,5°C nivelul preindustrial (1850-1900);

* 50% este suprafața terestră globală care a înregistrat un număr peste medie de zile cu stres termic sever;

* Temperatura globală în 2025 a fost doar puțin (0,01°C) mai scăzută decât în 2023 și cu 0,13°C mai scăzută decât în 2024, care rămâne cel mai cald an înregistrat vreodată. 

Temperaturile globale pentru iarna boreală (decembrie 2024 – februarie 2025) și primăvara (martie – mai) au fost cele mai calde din sezonul corespunzător, după 2024: cu 0,71°C și, respectiv, 0,59°C peste media din perioada 1991-2020. Vara boreală (iunie-august) și toamna (septembrie-noiembrie) au fost, de asemenea, cele mai calde din perioada corespunzătoare a anului, mai reci doar decât 2024 (anul cu cea mai caldă vară) și 2023 (anul cu cea mai caldă toamnă). 

„Efectele le vedem deja: valuri de căldură, furtuni extreme și incendii devastatoare, care afectează tot mai mulți oameni și ne costă tot mai mult. Datele sunt clare și sunt clare de mult timp. Acum alegerea ne aparține: acționăm sau rămânem spectatori?”, afirmă cercetătorul, afiliat portalului InfoClima. 

Cea mai caldă lună ianuarie de când se fac măsurători

Ianuarie 2025 a fost cea mai caldă lună ianuarie înregistrată la nivel global. Fiecare lună a anului, cu excepția lunilor februarie și decembrie, a fost mai caldă decât luna corespunzătoare din orice an anterior anului 2023. De asemenea, începând cu 1950, fiecare deceniu a fost mai cald decât cel anterior. Anul 2025 a fost al treilea cel mai cald din istorie, foarte aproape de 2023, iar media ultimilor trei ani a depășit pentru prima dată pragul de 1,5°C față de valorile din perioada preindustrială (1850–1900).

În Europa, 2025 a fost, de asemenea, al treilea an cel mai cald din istorie, cu o temperatură medie de 10,41°C, cu 1,17°C peste media pentru perioada de referință 1991-2020 și cu 0,30°C mai rece decât cel mai cald an, 2024. Martie a fost cea mai caldă lună din Europa, cu o temperatură medie de 6,03°C, cu 2,41°C peste media din perioada 1991-2020 și cu 0,26°C mai caldă decât precedenta cea mai caldă lună martie, din 2014. 

Potrivit raportului Copernicus, în Europa, iarna 2025 (decembrie 2024 – februarie 2025) a fost a doua cea mai caldă din acest sezon, cu 1,46°C peste media din perioada 1991-2020, semnificativ mai rece decât cea mai caldă iarnă europeană din 2020 (cu 2,84°C peste medie). 

Pe ansamblul anului, temperaturile au fost peste medie în toată Europa și mult peste medie în majoritatea regiunilor, cu excepția părții centrale a continentului. Atlanticul de Nord-Est, regiunea Mării Nordului, inclusiv nordul Marii Britanii și părți din Scandinavia, sud-vestul Mediteranei și extremitatea vestică a Rusiei au înregistrat temperaturi record.

„Europa a fost afectată pe tot parcursul anului de o serie de furtuni și precipitații, de la furtuni convective la furtuni cu nume, adesea asociate cu inundații. Estimările sugerează că în 2025 au avut loc aproximativ 40 de furtuni. Printre exemple se numără furtuna Éowyn, care a lovit Irlanda, Regatul Unit și vestul Scandinaviei în ianuarie; furtuna Amy (Detlef), care a afectat vestul și nordul Europei; furtuna Barbara, care a adus precipitații record în România și Grecia în octombrie, furtuna Claudia și furtuna Emilia, care au afectat Europa de Vest în noiembrie și, respectiv, decembrie”, se precizează în raport.

Episodul El Niño din 2025

Raportul Copernicus mai arată că o parte semnificativă a globului a fost, anul trecut, mult mai caldă decât media. Deși temperaturile aerului și ale suprafeței mării din regiunile tropicale au fost mai scăzute decât în 2023–2024, acestea au rămas peste valorile medii în multe zone din afara tropicelor. 

Această scădere a fost influențată de o fază slabă de La Niña în Pacificul ecuatorial, spre deosebire de anii anteriori, marcați de un episod puternic de El Niño. Temperatura apei la suprafața mării a fost în 2025 mult peste medie în zona Europei: regiunea de nord-est a Oceanului Atlantic a înregistrat valori record pe arii extinse, iar Marea Mediterană a fost și ea mai caldă decât media perioadei de referință 1991–2020.

„El Niño are, în general, un efect de creștere a temperaturilor globale, suprapus peste tendința de încălzire pe termen lung determinată de activitatea umană, în timp ce La Niña are tendința opusă. Cu toate acestea, temperaturile mai ridicate din regiunile polare au compensat parțial valorile mai scăzute din tropice. 

În 2025, temperaturile medii anuale au atins un maxim istoric în Antarctica și al doilea cel mai ridicat nivel în Arctica. În ceea ce privește gheața marină, în februarie 2025, suprafața combinată a acesteia din Arctica și Antarctica a scăzut la cel mai redus nivel înregistrat de la începutul observațiilor satelitare, la sfârșitul anilor ’70”, completează cercetătorul de la INCDFP.

Gheața arctică se formează tot mai greu

Specialiștii Copernicus au constatat că temperaturile mai ridicate din regiunile polare au compensat parțial valorile mai scăzute din tropice. În 2025, temperaturile medii anuale au atins un maxim istoric în Antarctica și al doilea cel mai ridicat nivel în Arctica. 

În ceea ce privește gheața marină, în februarie 2025, suprafața combinată a acesteia din Arctica și Antarctica a scăzut la cel mai redus nivel înregistrat de la începutul observațiilor satelitare, la sfârșitul anilor 1970. În Arctica, extinderea lunară a gheții marine a atins minime record pentru perioada respectivă în lunile ianuarie, februarie, martie și decembrie și al doilea cel mai scăzut nivel în iunie și octombrie. 

Luna martie a consemnat cel mai redus maxim anual al gheții marine arctice din istorie, în timp ce minimul din septembrie s-a situat abia pe locul 13 între cele mai scăzute valori înregistrate. În Antarctica, extinderea lunară a gheții marine a atins al patrulea cel mai scăzut minim anual în februarie și al treilea cel mai scăzut maxim anual în luna septembrie, confirmând persistența valorilor foarte reduse ale gheții marine și în emisfera sudică.

Stres termic sever și în România

Același raport mai arată că, în 2025, aproximativ 50% din suprafața terestră globală a înregistrat un număr peste medie de zile cu stres termic sever, definit printr-o temperatură „resimțită” de cel puțin 32°C, comparativ cu perioada de referință 1991-2020. 

Extinderea acestui fenomen are implicații directe asupra sănătății publice și a funcționării infrastructurilor, stresul termic fiind principala cauză a mortalității asociate fenomenelor meteorologice extreme. 

România nu face excepție: mai multe zile de căldură extremă și mai puține cu frig extrem (temperatura resimțită mai mică de -13°C). Condițiile mai calde și mai uscate au favorizat apariția și intensificarea incendiilor de vegetație în mai multe regiuni, inclusiv în Europa și America de Nord. 

Episoadele de incendii au generat creșteri semnificative ale poluării aerului, din cauza producerii de carbon, poluanți atmosferici toxici precum particulele în suspensie și ozon.

„Ansamblul acestor evoluții indică o intensificare a riscurilor climatice la scară globală. Cei mai recenți unsprezece ani reprezintă, toți, cei mai calzi unsprezece ani din istoria măsurătorilor. Însă acest nou context de încălzire accelerată cuplată cu creșterea temperaturilor, extinderea stresului termic, recordurile negative ale gheții marine și încălzirea oceanelor reflectă intensificarea riscurilor climatice la scară globală, cu impact sistemic asupra mediului natural și asupra societăților umane”, mai afirmă Bogdan Antonescu.

Secțiunea „Schimbări climatice” este susținută de European Climate Foundation. ECF nu a fost implicată în niciun fel în procesul editorial și nu este responsabilă pentru punctele de vedere exprimate în textele apărute în cadrul secțiunii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro