Reportaj la cea mai importantă necropolă din Franța cu soldați români care au pierit în Primul Război Mondial. „Sacrificiul lor nu a fost inutil pentru România de azi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Soultzmatt n-are nici 3.000 de suflete, dar are un suflet mare! Comuna situată nu departe de granița franco-germană de pe Rin și de Colmar, Veneția Alsaciei, e un colț de rai. La poalele Vosgilor, strânge povești care impresionează. Aici e cea mai importantă necropolă militară românească din Franța, unde odihnesc 678 de soldați-martiri, uciși în Primul Război Mondial, în anii 1917 și 1918. Ghidul nostru prin istorie e viceprimarul Andre Schlegel. Soultzmatt are și suflet românesc.
Cuprins:
- Primarul cu cel mai lung mandat!
- Baschet, vie, Dacia, istorie
- Cimitirul din ”paradis”: “Aici e România!”
- Bancul cu cocoșul
- Soldatul Coconașu și scrisorile lui istorice
- Custodele coroanei, cu nasul în flori
- Schelete și șoareci!
- Regina, mama soldatului, bunicul, sora, logodnica...
- 2.344 de morți
- Ce fac autoritățile române
- Viceprimarul din Soultzmatt: ”Sunteți frații noștri. Bunica știa românește, iar eu înțeleg câte ceva”
- Reconcilierea
- Minunea Fecioarei Maria!
- “Acel sacrificiu nu a fost inutil”
- Tinerii care au luat ”distanță”
Corespondență din Soultzmatt, Franța
“Cei mai mulți prizonieri de război români internaţi în Alsacia şi Lorena au fost capturaţi de Armata 9 germană a generalului von Falkenhayn, în timpul luptelor grele duse în Carpaţi pentru stăpânirea trecătorilor. Numai între 1 și 18 noiembrie 1916, 189 de ofiţeri şi 19.338 de subofiţeri şi soldaţi români au fost luaţi prizonieri de germani”, explică directorul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, colonelul Alin Preda.
După bătălia de la Turtucaia (1-6 septembrie 1916), cei peste 28.000 de prizonieri de război români au fost triaţi de armatele germane, bulgare şi turce. Captivii români au fost dirijaţi spre lagărele administrate de germani.
Potrivit datelor statistice pe care le deține oficiul, pe teritoriul actual al Franței sunt înhumați, în 50 de locuri, aproximativ 3.000 de militari români, decedați în perioada ianuarie l917 - decembrie 1918, în lagărele germane din provinciile Alsacia și Lorena.
Cele mai importante necropole de război românești sunt la:
- Dieuze (regiunea Lorena, 947 de eroi români)
- Soultzmatt (regiunea Alsacia, 687 de eroi români)
- Haguenau (regiunea Alsacia, 472 de eroi români)
Primarul cu cel mai lung mandat!
Un schimb scurt de e-mailuri și ne întâlnim cu autoritățile locale. Jean Paul Diringer, primarul cu cel mai lung mandat din Franța, început din 1983, e plecat la ”centru”.
Diringer a trecut vremurile și regimurile. “Știți cum se spune, când nu curge apa, de vină e primarul!”, glumește Schlegel. Dar uite că Diringer e tot acolo. Luni, e zi liberă la apa minerală. Adică tot ce curge la izvorul Soultzmatt e gratis. Lumea se bucură de apă. E luni și e coadă.
Schimbăm SMS-uri. “Ați călătorit bine?”, ne întreabă Andre Schlegel. E ora 23.00 și abia am ajuns la gazda noastră de o seară. “Da, ne vedem mâine, la 9.00, la primărie”. Aveam să aflăm că soția îl împingea să vină la noi, să ne cheme la masă...
Baschet, vie, Dacia, istorie
Schlegel are alură de baschetbalist, însă, după cum îi arată mâinile, sigur are o vie pe care o muncește. Circulă cu o Dacia Sandero - “cea mai solidă mașină pentru prețul pe care îl are”.
La 9.00 fix ne preia. Cu fostul profesor de istorie aveam să parcurgem momente emoționate. Timp de oră, ne-a vorbit despre Val de Patre, de istoria locurilor, de războiul lor și al nostru.
Soldats Roumains! Loin de votre patrie pour laquelle vous vous ętes sacrifiés, reposez en paix, auréolés de gloire, dans cette terre qui ne vous est pas étrangère ( în trad. Soldaţi români! Departe de patria voastră pentru care v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin).
Sunt cuvintele reginei Maria de pe placa de marmură a cimitirului de la Soultzmatt. Chipul Reginei veghează din anul 1933.
Cimitirul din ”paradis”: “Aici e România!”
Când am pășit în “cimitirul din paradis”, ne-au dat lacrimile. Andre Schlegel a rostit: “Bine ați venit pe pământul vostru românesc. Intrați, intrați, aici e România!”
Din start, pentru că nu aveți cum să ghiciți, să spunem că gropile au fost săpate de... chinezi, trimiși la Soutzmatt după armistițiu. Și că a fost o întreagă polemică legată de ordinea în care să fie puse inscripțiile în cimitir. Germana să fie a câta limbă? Până la urmă, avem română, franceză, engleză și germană. Politically correct.
Bancul cu cocoșul
Soultzmatt are drept simbol clasicul cocoș. La Soultzmatt s-a pasat puterea între francezi și nemți. Azi, însă, doar cei trecuți de 50 de ani mai vorbesc germana. Și ei știu poveștile.
Știți povestea cu cocoșul roșu? “În 1917, tocmai se instalaseră fuhrerii aici. Unul a dat dispoziție să fie distruși toți cocoșii, de fier, de tablă, de porțelan, toate simbolurile și efigiile noastre. Un hangiu a avut ideea salvatoare: «Păi sunt cocoși germani, nu francezi, de ce-i distrugeți?»”.
Cocoșelul de la intrarea în cimitir e în picioare și azi!
Soldatul Coconașu și scrisorile lui istorice
La Soultzmatt e pelerinaj românesc. Unii își caută rudele pierdute, alții doar vor să vadă despre ce e vorba. Dintre prizonierii români din anii ’20 se știe doar de povestea unuia care a scăpat.
Solomon Coconașu, 35 de ani atunci, și-a săpat un tunel și fugea, cine știe cum, noaptea la familia Nicolett. Scăpa câteva ore de foame și de frig, adăpostindu-se în casa localnicilor.
Românul a corespondat cu salvatorii săi. Scrisorile lui sunt păstrate la loc de cinste în arhiva comunei. Pentru curajul ei, familia lui Ernest Nicolett a fost înnobilată de regina Maria.
Custodele coroanei, cu nasul în flori
Regina Margareta a fost la Soultzmatt, ultima dată, anul trecut.
“A salutat sătenii și invitații de la balconul primăriei. E atât de micuță, încât a trebuit să o ridicăm un pic, să se vadă printre ghivecele cu flori!”, zâmbește Schlegel.
Custodele Coroanei a dorit să aducă un omagiu localității Soultzmatt, care a donat Guvernului României, în 1919, locul pe care fusese lagărul, pentru a fi transformat în cimitir militar românesc.
Principesa a plantat un tei care crește mare.
678 soldați români au fost înmormântaţi și reînmormântați la Soultzmatt
Potrivit documentaţiei puse la dispoziţie de Primăria Soultzmatt, prizonierii în Transilvania s-au stins unul după altul din 6 martie 1917 până în 8 mai 1917, în urma regimului inuman (“privaţiuni, frig, foame, tortură”). 553 de morminte sunt individuale.
În alte două morminte comune - de la unul lipseşte inscripţia de la baza crucii - se află osemintele a 125 de prizonieri (“un întreg detaşament român”), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1917
Schelete și șoareci!
Cimitirul a fost construit între 1919-1920 și a fost vizitat de suveranii României Mari, Ferdinand I și Maria, în 1924. Regina a revenit la Soultzmatt în 1936.
Cimitirul a fost amenajat în mijlocul pădurii, pe câmpul pe care s-a aflat lagărul de prizonieri.
După mărturiile vremii, “prizonierii români erau atât de înfometaţi de către gardieni, încât erau reduşi la starea de schelete şi mureau ca şoarecii”.
Prin deliberare, la data de 30 august 1919, consiliul municipal a decis ca localitatea Soultzmatt să pună la dispoziţia guvernului român un teren pentru înmormântarea soldaţilor români decedaţi în timpul prizonieratului lor în Alsacia. Comuna Soultzmatt a dăruit acest teren guvernului român
Lucrările de amenajare s-au făcut la iniţiativa şi cu sprijinul Comitetului pentru Mormintele Româneşti din Alsacia şi au fost definitivate în anul 1920.
Din documentaţia pusă la dispoziţie de Primăria Soultzmatt reiese că sfinţirea cimitirului a avut loc la 9 aprilie 1922, în prezenţa suveranilor României - regele Ferdinand I şi regina Maria.
Regina Maria a lucrat ca infirmieră în lazaretele militare. Cimitirul militar român de la Val du Pâtre a fost numit deopotrivă şi Cimitirul “Regina Maria”.
Regina, mama soldatului, bunicul, sora, logodnica...
De altfel, în 1933, în partea de vest, a fost ridicată o statuie de bronz - o femeie în atitudine de veghe, rugăciune, aşteptare, speranţă. Statuia impresionează prin frumuseţea şi execuţia artistică desăvârşită. În documentaţia primită de la Primăria din Soultzmatt spune și că statuia o simbolizează pe mama soldatului, pe bunica, sora, logodnica, soţia acestuia.
Statuia a fost executată la Turnătoria Arta Română din Bucureşti (Colentina nr. 115, la 7 ianuarie 1933). Se spune că statuia a fost ridicată prin grija şi cu osteneala ziaristului român Pamfil Şeicaru (1894-1980).
2.344 de morți
“În amintirea celor 2.344 de prizonieri de război români morţi în lagărele germane de internare din Alsacia şi din Lorena în 1917-1918. În amintirea alsacienilor şi lorenilor care i-au ajutat să supravieţuiască”, se notează pe o placă din cimitir.
“Cei 687 de prizonieri de război români care odihnesc în acest cimitir au murit aproape toţi din ianuarie până la sfârşitul anului 1917. Au cunoscut foamea, lipsurile şi torturile”.
Ce fac autoritățile române
Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, s-a implicat în activitățile de cinstire a memoriei eroilor români căzuți în timpul primei conflagrații mondiale, spune colonelul Alin Preda.
- 27 august -11 septembrie 2016 - organizarea și vernisarea, la Paris, a expoziției ”Armata Română în Marele Război”, alcătuită dintr-un film în format digital cu imagini din perioada Primului Război Mondial (majoritatea filmate pe linia frontului) și 30 de afișe de tip poliplan conținând imagini cu viața în tranșee a militarilor armatei române, în spitalele de campanie, planurile de operații din 1916, scrisori, cărți poștale ale combatanților și fotografii reprezentându-i pe membrii familiei regale interacționând cu militarii de pe linia frontului.
- în perioada 3-4 iunie 2017 s-a desfășurat o ceremonie militară și religioasă la Cimitirul eroilor români din Primul Război Mondial de la Soultzmatt, organizată de autoritățile franceze cu sprijinul comunității românești din zonă.
- 11 noiembrie 2018 (Ziua Armistițiului) - desfășurarea unei ceremonii militare religioase la Cimitirul eroilor români din Primul Război Mondial de la Dieuze, organizată de Ministerul Apărării Naționale din România cu sprijinul autorităților franceze, în cadrul Sezonului România-Franța 2018-2019. Această activitate a încheiat seria manifestărilor care au marcat împlinirea a 100 de ani de la bătăliile purtate în timpul primei conflagrații mondiale.
În ceea ce privește conservarea și îngrijirea mormintelor de război românești de pe teritoriul Franței, se aplică prevederile Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949, precum și ale Protocoalelor adiționale la acestea, din 1977, privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale. În plus, pentru îmbunătățirea colaborării bilaterale în domeniul mormintelor și operelor comemorative de război românești aflate pe teritoriul Franței și ale celor franceze aflate pe teritoriul României, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor este în curs de negociere a unui proiect de acord interguvernamental cu partea franceză.
N-ar fi rău poate și ca cineva să taie iarba și poate să recondiționeze inscripțiile de pe cruci. “Frații” din Soultzmatt fac și ei ce pot și când pot!
Viceprimarul din Soultzmatt: ”Sunteți frații noștri. Bunica știa românește, iar eu înțeleg câte ceva”
Libertatea: Domnule Schlegel, ce populație e aici, la Soultzmatt?
Andre Schlegel: 2.400 de suflete. Sunt două sate, Soultzmatt și Wintzfelden..
Reconcilierea
- Suntem aici pentru necropola românească. Cum este?
- Dumneavoastră sunteți frații noștri. Aproape în fiecare an are loc aici câte un eveniment. Cu ocazia centenarului și comemorării martiriului soldaților români a fost organizată o ceremonie frumoasă. Guvernul român a fost prezent. Armata română - de asemenea, ofițeri superiori ai Marinei și ai forței aeriene. Consulul român de la Strasbourg a fost aici, la fel ambasadorul român de la Paris. Am avut și un reprezentant dintr-un oraș german cu care suntem înfră-țiți. De ce? Pentru că, până la urmă, ne aflăm pe teritoriile anexate de Imperiul German unde soldații români au devenit martiri sub autoritățile militare germane. Putem spune că a fost o ceremonie a reconcilierii. Fenomenul acesta de reconciliere l-a traversat și Franța și alte țări care au cunoscut evenimente istorice dureroase. Uneori, este mai ușor să vorbești cu țara-gazdă decât țara-mamă în sine, deoarece prezentul te împiedică uneori a face un pas către celălalt.
- Vin români la Soultzmatt?
- Da, mulți. Nici nu știu cum să-i numesc. Sunt oameni care vor să știe ce se întâmplă și ce s-a întâmplat și care doresc pur și simplu să se conecteze la o pagină din istoria României. Este o formă de pelerinaj! Există o comunitate românească importantă în Alsacia și încă una importantă la graniță, în Germania. În zonă, avem mulți medici români. Oftalmologul meu e un român.
Minunea Fecioarei Maria!
- Ce înseamnă Val de Patre, acea zonă în care se spune că a fost lagărul unde au pierit românii?
- Să vă povestesc legenda. Se spune că a fost o vară când era secetă mare, oile nu aveau apă și păstorul i-ar fi cerut Fecioarei Maria să-l ajute ca oile lui să nu moară. El ar fi lovit pământul cu bățul, iar din locul acela a izbucnit izvorul miraculos care curge și astăzi ca picătura de ploaie.
- Câți soldați români au fost îngropați aici?
- În jur de 670. Conform datelor germane, aproximativ 120 au murit chiar aici. În 1918 a existat o comisie pentru mormintele ro-mânești din Alsacia care a decis să strângă toate mormintele soldaților români din 35 de orașe din Alsacia și să le aducă osemintele la Soultzmatt, după ce autoritățile au donat României terenul.
Pe locul fostului lagăr este azi o fabrică de textile. În acei ani de război, linia frontului trecea la aproximativ 11 km de aici. Soldații români au fost înghesuiți într-o baracă și au murit de foame și de frig.
“Acel sacrificiu nu a fost inutil”
- Cum de s-a putut petrece o astfel de barbarie?
- Nu cred că acel sacrificiu a fost inutil, e o piesă dintr-un puzzle istoric care a ajutat să construiască România modernă de azi. Totuși, nu putem angaja cuvântul genocid. Cuvântul nu exista atunci. Doar președintele Comisiei Martirilor a spus, la un moment dat: “Îndrăznesc să folosesc cuvântul genocid pentru evenimentele care au avut loc la Soultzmatt”.
- Cine s-a ocupat de această necropolă?
- După al Doilea Război Mondial, municipalitatea și asociații franceze. La începutul anilor ‘60 a existat câte un reprezentant al consulatului de la Strasbourg care venea, erau contacte între regimul Ceaușescu și guvernul generalului de Gaulle. Probabil că această necropolă a fost și un prilej de apropiere diplomatică.
Când vom intra în cimitir, vom fi în România
Tinerii care au luat ”distanță”
- Ce amintiri au bunicii dv. despre acea perioadă?
- Când eram copil, bunica mea, născută în 1899, ne spunea poveștile soldaților aduși morți în mijlocul satului. Și cum nemții nu le permiteau localnicilor nici măcar să le dea celor care mai erau în viață un blid cu terci de cartofi. Oameni ca bunica mea au fost marcați de ceea ce s-a întâmplat aici și de suferința acestor soldați. Dar generațiile mai tinere au luat deja distanță față de 1945. E prea departe în istorie..
- Cunoașteți limba română?
- Bunica mea știa! E o limbă apropiată de limba latină. Sunt cuvinte pe care le înțeleg și eu. Iubesc placa pe care este plasată crucea și citatul reginei Maria a României - soldații români să se odihnească în pace în această țară care nu le este străină...
