De la Sfântul Nicolae până la Bobotează, o lună de sărbători de iarnă celebrate în România

Sărbătorile de iarnă celebrate în România între Sf. Nicolae și Bobotează

• 6 decembrie -Sfântul Ierarh Nicolae (Moș Nicolae)
• 12 decembrie – Sfântul Spiridon
• 20 decembrie – Ignatul (Ignatului)
• 24 decembrie – Ajunul Crăciunului – Obiceiuri: colinde, moș Ajun, împodobitul bradului.
• 25 decembrie – Nașterea Domnului (Crăciunul)
• 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului (a doua zi de Crăciun)
• 27 decembrie – Sfântul Ștefan
• 31 decembrie – Ajunul Anului Nou / Revelion – Obiceiuri: Plugușorul, Capra, Ursul, jocuri tradiționale.
• 1 ianuarie – Anul Nou
• 1 ianuarie – Sfântul Vasile cel Mare
• 2-5 ianuarie – Zile de pregătire înainte de Bobotează – Post și obiceiuri locale („Chiralesa”, mersul preotului cu Ajunul Bobotezei).
• 6 ianuarie – Boboteaza (Botezul Domnului) – Încheie perioada sărbătorilor de iarnă.

Zilele libere pe care le au românii în timpul sărbătorilor de iarnă

• 25 decembrie 2025 (joi) – prima zi de Crăciun
• 26 decembrie 2025 (vineri) – a doua zi de Crăciun
• 1 ianuarie 2026 (joi) – Anul Nou
• 2 ianuarie 2026 (vineri) – a doua zi după Anul Nou
• 6 ianuarie 2026 (marți) – Boboteaza (Botezul Domnului)
• 7 ianuarie 2026 (miercuri) – Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Nicolae, sărbătorit în ziua de 6 decembrie

Pe 6 decembrie are loc sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, una dintre cele mai importante prăznuiri creștine ortodoxe și catolice, marcată cu cruce roșie în calendar.

Această zi comemorează viața și minunile Sfântului Nicolae, ocrotitor al copiilor, marinarilor, săracilor și celor acuzați pe nedrept, fiind considerată începutul perioadei sărbătorilor de iarnă în tradiția românească. Este o zi cu dezlegare la pește, iar mii de români își serbează onomastica.

Sărbătoarea de Sfântul Nicolae simbolizează generozitatea, milostenia, protecția celor nevoiași și a copiilor. Sfântul Nicolae este cunoscut ca un ocrotitor al copiilor, marinarilor și celor aflați în suferință, iar tradiția dăruirii cadourilor este legată de gesturile sale milostive și secrete, cum ar fi salvarea a trei fete sărace prin oferirea de săculeți cu aur.

Tradiții de Sf. Nicolae în România

Tradițiile de Sfântul Nicolae în România sunt diverse și au o puternică legătură cu credințele populare și obiceiurile locale. Cele mai importante tradiții sunt:

• Copiii își lustruiesc ghetuțele în seara de 5 decembrie și le lasă afară, așteptând ca Moș Nicolae să le aducă dulciuri, jucării sau alte cadouri, dacă au fost cuminți. Cei neascultători primesc o nuielușă, care trebuie să fie din măr; aceasta se pune apoi în apă, iar dacă înflorește până de Crăciun, înseamnă că Sfântul Nicolae a mijlocit iertarea celui care a primit-o.​
• În unele zone rurale, feciorii se organizează în cete și aleg o gazdă unde se pregătesc pentru colindele de Crăciun și Anul Nou, prevestind atmosfera sărbătorilor de iarnă.​
• O altă tradiție este aducerea în casă a crenguțelor de pomi fructiferi, care se păstrează în apă lângă icoane. Dacă aceste crenguțe înfloresc până la Anul Nou, se crede că anul următor va fi unul roditor și plin de binecuvântări.​
• În unele zone, tinerele nemăritate pun busuioc sub pernă în noaptea de 5 spre 6 decembrie, în speranța că vor visa viitorul soț, o practică legată de credința în rolul protector al Sfântului Nicolae și în dragoste.

Sfântul Spiridon, prăznuit în data de 12 decembrie: credincioșii se roagă pentru spor în casă

Sărbătoarea Sfântului Spiridon, prăznuită pe 12 decembrie în calendarul ortodox, îl cinstește pe Sfântul Ierarh Spiridon, episcop al Trimitundei din Cipru, născut în jurul anului 270 și mort în 348-350, cunoscut ca mare făcător de minuni și apărător al dreptei credințe la Sinodul de la Niceea.

Din familie de păstori, Sfântul Spiridon a fost ales episcop, participând la lupta împotriva ereziilor lui Arie; moaștele sale, păstrate în Corfu (Grecia), sunt renumite pentru că papucii de mătase se tocesc periodic, simbolizând alergarea sa să ajute credincioșii în nevoi. Este ocrotitor al cizmarilor, cojocarilor, olarilor, săracilor, bolnavilor și femeilor însărcinate, cărora le alungă malformațiile.

În biserici se oficiază slujbe, urmate de împărțirea agheazmei pentru vindecări; femeile evită lucrul greu, iar credincioșii se roagă pentru spor în casă, sănătate și protecție împotriva bolilor sau nenorocirilor.

Ignatul, sărbătoarea tradițională din 20 decembrie

Ignatul are loc în data de 20 decembrie și este o sărbătoare populară creștină dedicată Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, marcată prin sacrificarea tradițională a porcului din gospodărie pentru a pregăti bucatele de Crăciun și Revelion.

Această zi, cunoscută și ca Ignatul porcilor, are rădăcini în ritualuri romane antice de la Saturnalii, simbolizând purificarea, belșugul și protecția împotriva răului.

În ajun se fierbe grâu, binecuvântat de capul familiei și consumat de toți membrii casei; restul se dă păsărilor pentru a alunga necazurile. Dimineața se scoate porcul în curte, se sacrifică, se pârlește, tranșează și sortează carnea pentru cârnați, sarmale, fripturi sau piftie.

După tăiere, se organizează un ospăț tradițional în curte cu carne proaspăt prăjită din toate părțile porcului, mămăligă, murături, țuică fiartă și vin, oferit familiei, vecinilor și celor care au ajutat la ritual. Se evită munca grea în afara tăierii porcului.

Ziua de 24 decembrie, dedicată Ajunului Crăciunului

Ajunul Crăciunului are loc în data de 24 decembrie și marchează ziua dinaintea sărbătorii Nașterii Domnului. În 2025, Ajunul Crăciunului va fi miercuri, 24 decembrie.

Este o zi de post mai aspru, în care credincioșii se pregătesc sufletește și trupește pentru marea sărbătoare care urmează. Până la ora a 9-a (Ceasul al IX-lea), se postește complet, iar apoi se consumă, în unele regiuni, grâu fiert cu fructe și miere, simbolizând postirea și pregătirea spirituală în amintirea postului lui Daniel.

Această zi este marcată de rugăciune, curățenie în casă și pregătirea mesei festive de Crăciun, respectând obiceiuri și tradiții care pregătesc atmosfera sărbătorii.

Cele mai importante tradiții din Ajunul Crăciunului

Ziua de 24 decembrie este un moment extrem de important în timpul sărbătorilor de iarnă:

• Masa de post este pregătită cu grâu fiert, fructe uscate, miere, colaci și turte dulci numite „scutecele Domnului”, așezate sub icoană, alături de vin roșu și prune uscate, pentru sfințire
• Preotul cu cântăreții vin să sfințească masa, luând colaci ca pomană pentru „Moșii de Crăciun” (adorare rituală pentru morți).
• Copiii pornesc cu colindatul „Moș-Ajunul”, primind ca răsplată mere, nuci, covrigi și turte.
• Gospodinele fac curățenie în casă, coc cozonaci pentru Crăciun și pregătesc aluaturi date animalelor pentru sănătate și spor.
• În comunitate, se colectează datoriile de la țărani, iar fetele cer preotului să zăbovească pentru pețitori rapizi.
• Ușa caselor rămâne deschisă pentru colindători, primind bun venit și bucate tradiționale.
• Bradul de Crăciun și decorarea casei: Bradul este împodobit cu beteală, lumini și ornamente făcute manual, iar casa este curățată și pregătită pentru o atmosferă festivă și primitoare.

Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare din luna decembrie

Crăciunul sărbătorește nașterea lui Iisus Hristos, considerat de creștini Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii. Este evenimentul central al creștinismului care marchează întruparea divină a lui Dumnezeu în lume pentru a aduce mântuirea omenirii și speranța vieții veșnice.​

Nașterea lui Iisus în Betleem în iesle simbolizează smerenia și dragostea divină, iar sărbătoarea este un prilej de reflecție spirituală, mulțumire și comuniune religioasă prin slujbe, rugăciuni și colindat.

Data de 25 decembrie a fost stabilită ca ziua oficială a nașterii lui Iisus Hristos în jurul anului 320 de Papa Iuliu I, iar această alegere a fost probabil influențată de dorința de a contracara sărbătoarea păgână a lui Sol Invictus („Soarele Neînvins”) și festivalurile solare care aveau loc în aceeași perioadă la Imperiul Roman.

Tradiții și superstiții de Crăciun

Unul dintre cele mai așteptate momente de către cei mici, dar și de adulți, este venirea Moșului. Tradiția spune că în Moș Crăciun vine în noaptea dintre 24 spre 25 decembrie și lasă cadourile sub brad.

Dimineața când se trezesc, toți membrii familiei se adună lângă brad și sunt gata să descopere ce surprize au primit și anul acesta. Dacă în trecut preferatele erau dulciurile și portocalele, acum cei mici se bucură în special la jucării.

Colindatul: Copiii și grupurile de colindători merg din casă în casă, cântând colinde tradiționale care vestesc Nașterea Domnului și aduc urări de bine. Liderul colindătorilor poartă o stea decorată, simbol al stelei magilor.​

Pregătirea mesei festive: Gospodinele pregătesc mâncăruri tradiționale precum sarmale, cozonaci, cârnați, tobă și piftie, iar înainte de a începe masa, se obișnuiește să se facă o rugăciune sau o binecuvântare a mâncării.​

Participarea la Liturghia de Crăciun de la miezul nopții este esențială; în Maramureș se joacă „Jocul Moșilor” cu măști, iar în alte regiuni se binecuvântează livezile și animalele pentru un an roditor.

A doua zi de Crăciun, 26 decembrie: tradiții

Ziua de 26 decembrie este a doua zi de Crăciun și în calendarul creștin ortodox este prăznuit Soborul Maicii Domnului, o sărbătoare dedicată adunării și omagierii Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos. Aceasta este un praznic important, care marchează recunoștința față de rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii.​

În România, în această zi, colindătorii continuă să aducă urări, iar în unele regiuni se organizează petreceri și jocuri populare. Totodată, se respectă obiceiuri legate de protecția casei și de sporul familiei pentru anul ce vine.

Tradiții de Sfântul Ștefan, sărbătorit în 27 decembrie

Ziua de 27 decembrie este sărbătoarea Sfântului Ștefan, primul martir al Bisericii creștine și unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli. În această zi, ortodocșii comemorează curajul, credința și jertfa lui Sfântul Ștefan, care a fost ucis prin lapidare pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.

Sfântul Ștefan este considerat un simbol al iertării, rugându-se pentru cei ce îl ucideau, iar tradițiile românești legate de această zi includ pomenirea sufletelor celor decedați și împărțirea de pachete cu mâncare către nevoiași sau persoanele care poartă numele Sfântului.​

De asemenea, în această zi, persoanele cu probleme de sănătate sau care au conflicte prelungite sunt încurajate să aducă în casă o icoană cu Sfântul Ștefan pentru binecuvântare și protecție, iar unele obiceiuri interzic anumite activități grele, pentru a respecta solemnitatea zilei.

Ajunul Anului Nou și Revelionul, sărbătorite în 31 decembrie – 1 ianuarie

Revelionul simbolizează trecerea dintre ani, un moment de bilanț, speranță și reînnoire, marcat de dorința de prosperitate, belșug și alungarea răului pentru un an nou mai bun.

Cele mai cunoscute tradiții și superstiții de Revelion în România includ:

• Mersul cu Sorcova: Copiii decorează o nuia cu flori și panglici colorate și merg din casă în casă în prima zi a anului nou, urând sănătate și noroc gazdelor, iar aceștia le oferă dulciuri sau bani.​
• Plugușorul: În noaptea de Revelion, grupuri de tineri colindă satul cu urări de belșug, mânând un plug simbolic pentru a asigura o recoltă bogată.​
• Dansul ursului: Colindătorii se costumează în urși și dansează pe ritmul tobelor pentru a alunga spiritele rele și a aduce noroc.

Cele mai cunoscute superstiții din noaptea de Revelion

În noaptea de Revelion se consumă 12 boabe de struguri la miezul nopții, fiecare corespunzând unei luni din noul an, în timp ce se fac dorințe pentru împlinire și prosperitate.​

În popor, se spune că săritul cu piciorul drept peste prag sau în sus aduce noroc și protecție împotriva ghinionului pe parcursul anului.​

Aruncarea de monede în apă (râu sau fântână) pentru a atrage bogăție financiară și abundență.​

Ușa casei trebuie să fie deschisă la miezul nopții cu lumină aprinsă, pentru a alunga spiritele rele și a primi norocul în noul an.​

Vâscul pe masă sau în casă, simbol al norocului și al fertilității, care trebuie să fie nelipsit.​

Primul musafir (de preferat brunet, bărbat) care intră în casă după miezul nopții aduce belșug; se evită plânsul sau certurile.​

Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în data de 1 ianuarie

Sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, care are loc pe 1 ianuarie, este una dintre cele mai importante sărbători religioase în România, legată de începutul noului an calendaristic și de tradiții menite să aducă noroc, sănătate și belșug.

Printre cele mai cunoscute tradiții se numără colindatul cu „Vasilica” sau „sorcova”, un ritual prin care colindătorii bat ușile cu o nuia împodobită, aducând urări pentru sănătate și prosperitate. Tot în această zi, cetele de feciori fac „dezlegarea anului”, colindând și speriind spiritele rele cu zgomote produse prin bice, bucium sau oale.​

Alte obiceiuri includ vărsatul unui pic de vin pe masă pentru a atrage belșugul, spargerea unui pahar alb și răsturnarea cutiei de chibrituri ca semne ale alungării necazurilor, precum și darea de pomană celor nevoiași pentru a câștiga noroc.

Boboteaza, sărbătorită în data de 6 ianuarie

Boboteaza, sărbătorită pe 6 ianuarie, comemorează Botezul lui Iisus Hristos în apele râului Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul, moment în care s-a arătat Treimea: Fiul, Tatăl și Duhul Sfânt.

Credincioșii participă la slujba de sfințire a apei (agheazmă), aducând vase la biserică pentru a lua acasă apa sfințită, folosită apoi pentru stropirea caselor, animalelor și câmpurilor, spre purificare și protecție.​

La râuri, lacuri sau iazuri, preoții sfințesc apele și aruncă o cruce, iar tineri curajoși se întrec s-o recupereze, simbolizând botezul și alungarea răului. Colindatul cu busuioc sfințit are loc în unele zone, iar masa include pește, colaci și turte, oferite și săracilor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro