Venit acum 40 de ani în România, un palestinian luptă cu prejudecățile împotriva romilor făcând bijuterii: „Găsim întotdeauna motive să judecăm oamenii, dar nu știm de ce sunt capabili”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Născut în Iordania, într-o tabără de palestinieni, Inayeh Khalid a făcut facultatea de arhitectură în România și nu a mai plecat. Acum face bijuterii specifice etniei românilor, într-un atelier deschis în centrul Capitalei, Meșteșhukar ButiQ, scrie site-ul B365.ro.
Inayeh Khalid a adunat în atelierul de pe strada Știrbei Vodă din București șapte meșteri de etnie romă din toate colțurile țării care stăpânesc meșteșhukăria tradițională și sunt răsplătiți pentru ceea ce fac, pentru priceperea lor transmisă din generație în generație. Șapte meșteri mari, calfe și zidari, aproape ca-n balada Meșteșukarului Manole.
„Atelierul are în spate o poveste care vrea să aducă o lumină mai bună asupra etniei rome. Însă, pe parcurs, am înțeles că, de fapt, problema nu este nici despre cum privim o etnie sau alta, nici despre cum producem bijuterii, ci este despre felul în care înțelegem ființa umană. Despre cum înțelegem ființa din cei cu care interacționăm. Am avut un prieten rom și împreună am pornit totul, el fiind un activist care luptă pentru reducerea prejudecăților. Eu am venit cu ideea să o facem prin meșteșug, să nu mai vorbim despre cât de buni sau de răi sunt romii, ci doar să privim obiectele pe care le fac și să-i judecăm după ele. Problema este că, în general, noi judecăm oamenii fără să-i cunoaștem. Judecăm un om pentru că nu zâmbește sau pentru că râde prea tare, pentru că are mașină galbenă, găsim noi motive întotdeauna. Dar nu știm ce este în sufletul lui, de ce este el capabil și nici ce face cu viața lui”, spune Khalid.
Publicația B365.ro îi prezintă pe patru dintre ei: Radu Ion este argintar din București și a început să facă bijuterii de la vârsta de 13 ani. Lucrează cu argint, cupru și alamă. Victor Clopotar este căldărar și a trecut de la făcut țesale pentru cai, găleți pentru porci și ibrice la realizarea de bijuterii fine. Nicu Drăgan este cioplitor, Zoltan Bojody le are cu împletitul, este împletitor, și dacă înainte făcea coșuri, mese și scaune din răchită și alun, acum a trecut la ARTĂ.
Khalid visează la mai mult.
„Mi-aș dori să avem un atelier mai mare în care să lucreze cât mai mulți meșteri. Vreau să extindem povestea asta la meșteri formați de noi, meseriași care nu sunt romi, dar sunt doritori să învețe. Teoretic este meserie pe cale dispariție, practic mulți tineri își doresc să o învețe. Numai că nu există școli de învățat ca meserie tradițională. Poți să faci cursuri de bijutier, dar asta este altceva. Cei care fac bijuterie contemporană mișto, cu pietricele, și o vând vin să învețe tehnici de la meșterul meu, care nu face nimic complicat. El face un lucru atât de simplu: tratează materialul doar cu ciocanul”.
Între timp, vestea meșteșugarilor romi din centrul Bucureștiului a ajuns în Irlanda.
Citește în continuare povestea lui Khalid și a atelierului său, pe B365.ro.
foto: Meșteșhukar ButiQ
