Evident, Vinerea Paștelui se numește astfel pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, iar Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a fost răstignit și a pătimit Iisus Hristos.

Tocmai de aceea, în Sfântă zi de Vineri din Săptămâna Mare, în toate bisericile ortodoxe, de la oră 18.00, se săvârșește Denia Prohodului Domnului. Prohodul este slujbă de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos.

Se prăznuiește, astfel, răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Este zi aliturgică, zi în care nu se oficiază Sfânta Liturghie.

Bisericile se înconjoară cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului și care e purtat de preoți, cu ajutorul credincioșilor.

După această procesiune, preoții vor așeza Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde va rămâne până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului. Credincioșii trec pe sub Sfânta Masă în genunchi, pentru iertarea de păcate.

De asemenea, Prohodul Domnului este cântat de toți cei prezenți la slujbă. Acesta are trei stări, iar slujba este una dintre cele mai lungi dintre cele din această săptămână.

Versurile Prohodului au fost compuse de Sfântul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este împărțit, că structură, în trei părți, prima parte având 73 de strofe, a două parte 60 de strofe și a treia parte 43 de strofe. Prima strofă a fiecărei stări este reluată și la sfârșitul ei, potrivit www.crestinortodox.ro.

Prohodul a fost tipărit, pentru prima data în țara noastră, pe 6 februarie 1836, de către ieromonahul Macarie, prin grijă episcopului Chesarie Căpățâna al Buzăului. A fost retipărit în alte două ediții în 1846 și 1853, de către Anton Pann, însă prima ediție rămâne normativă până astăzi.

Versurile slujbei Prohodul Domnului – Starea  întâi

  1. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
    Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
    Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind)
  2. Dar cum mori, Viaţă,
    Şi cum şezi în mormânt?
    Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
    Şi pe morţii cei din iad îi înviezi?3. Te mărim pe Tine,
    Iisuse Doamne,
    Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
    Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.4. Cel ce-ai pus pământul
    Cu măsuri, Hristoase,
    Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
    Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.5. Iisuse al meu,
    Împărat a toate,
    De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
    Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.6. Stăpânul a toate
    Mort se vede acum
    Şi deşertătorul gropilor celor morţi
    Se încuie-n groapă nouă ca unom.7. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
    Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
    Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

    8. Cu cei răi, Hristoase,
    Ca un răufăcător
    Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
    Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

    9. Mai frumos cu chipul
    Decât oamenii toţi,
    Ca un om se vede mort şi fără de chip,
    Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

    10. Iadul cum va răbda
    Intrarea Ta, Doamne,
    Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
    De-a luminii Tale fulgere orbind?

    11. Dulcea mea lumină
    Şi mântuitoare,
    Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns?
    O, răbdare de nespus şi negrăit!

    12. Nici lumea de duhuri
    Nu pricepe, Doamne,
    Nici mulţimea făr de trup poate povesti
    Taina îngropării Tale, neştiind.

    13. O, minuni străine!
    O, ce lucruri nouă!
    Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
    Îngropat de mâinile lui Iosif.

    14. În mormânt ai apus,
    Dar de-al Tatălui sân
    Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
    Acest lucru e străin şi nefiresc!

    15. Întreaga făptură
    Recunoaşte-n Tine:
    Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
    Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!

    16. Tu-n mormânt fiind pus
    Ziditor Hristoase,
    Temelia iadului s-a cutremurat
    Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.

    17. Cela ce în palmă
    Tot pământul ţine.
    Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
    Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

    18. Din stricare, Doamne,
    Viaţa mea o ridici;
    Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorât
    Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

    19. Ca lumina-n sfeşnic,
    Se ascunde acum
    Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
    Şi din iad goneşte întunericul.

    20. Mulţimea de oştiri,
    Cea duhovnicească,
    Împreună cu Iosif şi Nicodim
    Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

    21. Murind Tu de voie,
    În mormânt ai fost pus;
    Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
    De amara mea greşeală m-ai scăpat.

    22. S-a schimbat făptura
    Prin a Tale patimi,
    Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt,
    Ţiitor a toate cunoscându-Te.

    23. Luând în pântece
    A vieţii Piatră,
    Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
    Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.

    24. În mormânt nou Te-au pus,
    Înnoind, Hristoase,
    Firea oamenilor, prin învierea Ta,
    După cum se cade unui Dumnezeu.

    25. Pe pământ ai venit,
    Pe Adam să-l mântui.
    Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
    Pân la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

    26. Pământul de frică
    S-a mişcat, Cuvinte,
    Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
    Apunând a Ta lumină sub pământ.

    27. Ca un om, ai murit
    De-a Ta voie, Doamne;
    Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
    Şi din întunericul păcatelor.

    28. Vărsând râu de lacrimi
    Peste Tine, Doamne,
    Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
    „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?”

    29. Ca grăuntul de grâu,
    Ce-ncolţeşte-n pământ,
    Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
    Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

    30. Sub pământ Te-ai ascuns
    Ca un soare, acum,
    Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
    Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit!

    31. Cum ascunde luna
    Faţa sa de soare,
    Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
    Cel ce prin trupească moarte ai apus.

    32. Iisus, Viaţa,
    Gustând moartea acum,
    Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
    Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

    33. Pe întâiul Adam,
    Prin păcat omorât,
    La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
    Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

    34. Cereştile cete,
    Mort întins, pentru noi,
    Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
    Şi cu aripile s-au acoperit.

    35. Pogorându-Te mort,
    De pe lemn, Cuvinte,
    Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
    Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi!

    36. Bucurie, Doamne,
    Fiind îngerilor,
    Întristare lor acum le-ai pricinuit,
    Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

    37. Suind Tu pe cruce,
    Împreună-ai suit
    Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
    Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

    38. Ca un leu, Tu Doamne,
    Adormind cu trupul,
    Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
    Lepădând şi bătrâneţea trupului.

    39. Cela ce din coasta
    Lui Adam cel dintâi
    Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
    Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

    40. Se-njunghia-n taină
    Mai-nainte mielul,
    Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
    Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

    41. Cine dar va spune
    Chipul groaznic şi nou?
    Cel ce stăpâneşte toate făpturile
    Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

    42. Cuprinzându-i spaima,
    Au strigat îngerii:
    „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
    Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?”

    43. Din coasta Ta, Doamne,
    Cea însuliţată,
    Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
    Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

    44. Răstignit pe cruce,
    Ai chemat pe oameni,
    Iar curată coasta Ta împungându-se,
    Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

    45. Cel cu chip cuvios
    Te găteşte-ngrozit
    Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
    De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

    46. Sub pământ, de voie,
    Pogorând ca un mort,
    Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
    Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

    47. Deşi Te-ai văzut mort,
    Dar eşti viu Dumnezeu
    Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
    Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

    48. Deşi Te-ai văzut mort,
    Dar eşti viu Dumnezeu
    Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
    Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

    49. O, ce bucurie,
    Ce dulceaţă multă,
    A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
    Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

    50. Îngroparea-Ţi laud,
    Patimilor mă-nchin;
    Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
    Prin care de patimi am fost dezlegat.

    51. Asupra Ta, Doamne,
    Sabie-au ascuţit
    Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
    Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

    52. Văzând mieluşeaua
    Pe-al său Miel înjunghiat,
    Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
    Ca şi turma să se tânguie cu ea.

    53. În mormânt de Te-ngropi,
    Şi în iad de pogori,
    Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
    Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

    54. De-a Ta voie, Doamne,
    Pogorând sub pământ,
    Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
    Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

    55. Unul din Treime,
    Cu trupul, pentru noi,
    Defăimată moarte rabdă, binevoind;
    Se cutremură şi soare şi pământ.

    56. Urmaşii lui Iuda,
    Din izvor adăpaţi
    Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
    În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

    57. Ca un vinovat, stă
    Cel Preadrept la Pilat
    Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
    Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

    58. Îngâmfat Israil,
    Ucigaşe popor!
    Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
    Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti?

    59. Plăsmuind pe Adam
    Din pământ, cu mâna,
    Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
    Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

    60. Ascultând, Cuvinte,
    De al Tău Părinte,
    Pân la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
    Înviind tot neamul muritorilor.

    61. „Vai, Lumina lumii!
    Vai, a mea Lumină!
    O, lisuse-al meu! O, Fiule preadorit!”
    Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

    62. Pizmăreţ popor,
    Ucigaş blestemat!
    Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
    De mahrama şi de giulgiurile Lui.

    63. Vino, necurate,
    Ucigaş ucenic,
    Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
    Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi?

    64. Iubitor de oameni
    Te prefaci, nebune,
    Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
    Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

    65. Cu ce preţ ai vândut
    Sfântul Mir cel ceresc?
    Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat?
    Nebunie-aflaşi, preablestemat satan!

    66. De iubeşti pe săraci,
    Şi mâhnit eşti de mir
    Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
    Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi?

    67. „O, Cuvinte, Doamne,
    A mea bucurie,
    Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda?
    Mi se rupe inima ca unei maici”.

    68. „Cine-mi va da lacrimi
    Şi izvor nesecat,
    Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu?”
    A strigat Fecioara, Maica Domnului.

    69. O, munţi şi vâlcele
    Şi mulţimi de oameni,
    Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
    Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc!

    70. „Când am să Te mai vad,
    Veşnică Lumină,
    Bucuria şi dulceaţa sufletului?”,
    A strigat Fecioara, tânguindu-se.

    71. Deşi ca o piatră,
    Tare şi tăioasă,
    Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
    Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

    72. Ca dintr-o fântână,
    Din îndoitul râu,
    Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
    Şi viaţa veşnică o moştenim.

    73. Voind Tu, Cuvinte,
    În mormânt Te-ai văzut;
    Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
    Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

    74. Te cântăm, Cuvinte,
    Doamne al tuturor,
    Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
    Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

    75. Fericimu-Te toţi,
    Maica lui Dumnezeu,
    Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
    A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

    76. În mormânt, Viaţă,
    Pus ai fost, Hristoase,
    Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
    Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Versurile slujbei Prohodul Domnului – Starea a doua

  1. Cuvine-se, dar,
    Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
    Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,
    Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
  2. Cuvine-se, dar,
    Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,
    Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
    Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.3. Soarele-a apus
    Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
    Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
    Şi cu trupul în mormânt punându-Te.4. Somn învietor
    În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
    Din cel greu somn al păcatului ai sculat
    Întreg neamul omenesc cel păcătos.5. „Una-ntre femei
    Te-am născut Fiu, fără de durere;
    Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
    Cea curată, mult jelindu-se, zicea.6. Sus văzându-Te,
    De Părinte nedespărţit, Doamne,
    Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
    Serafimii s-au înfricoşat acum.7. Răstignindu-Te,
    S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
    Şi şi-ascund luminătorii lumina lor,
    Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.

    8. Cela ce cu-n semn
    A făcut la început pământul,
    Azi apune sub pământ, ca un muritor;
    Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule!

    9. Sub pământ apui
    Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
    Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
    Cu puterea Ta atotputernică.

    10. Veniţi să cântăm
    Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
    Ca femeile, ce mir au adus atunci,
    S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă!”

    11. Cu adevărat,
    Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
    Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,
    Celui viu, ca unui mort şi îngropat.

    12. Cu-ngroparea Ta
    Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
    Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
    Şi din stricăciune lumea mântuieşti.

    13. Râu de viaţă eşti
    Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune,
    Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,
    Celor din adâncurile iadului.

    14. „Ca să înnoiesc
    Firea oamenilor cea zdrobită,
    Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
    Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.

    15. Sub pământ apui,
    Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii,
    Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
    Alungând din iad tot întunericul.

    16. Bob cu două firi:
    Dătătorul de viaţă, astăzi,
    În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
    Răsărind El iar, lumea va bucura.

    17. S-a temut Adam,
    Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
    Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
    Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.

    18. Maica Ta acum
    Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
    Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt:
    „Înviază, Fiule, precum ai spus!”

    19. losif Te-a ascuns,
    Cu evlavie, în groapă nouă;
    Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,
    Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

    20. Doamne, Maica Ta,
    Pironit văzându-Te pe cruce,
    De amară întristare, sufletul ei
    S-a pătruns de cuie şi de sabie.

    21. Maica Ta, văzând
    Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
    Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,
    Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.

    22. „Rău m-am întristat
    Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
    Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
    Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

    23. „Cum am să-Ţi închid
    Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,
    Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa?”,
    losif a strigat, înfiorându-se.

    24. Jalnice cântări
    Iosif şi cu Nicodim cântă
    Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
    Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.

    25. Sub pământ apui
    Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii;
    Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,
    De dureri se stinge, nevăzându-Te.

    26. Iadul s-a-ngrozit
    Dătătorule de viaţă, Doamne,
    Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
    Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.

    27. Soare luminos
    După noapte străluceşte, Doamne;
    Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,
    Înviind din groapă ca un Dumnezeu.

    28. Ziditorule,
    Primindu-Te în sân pământul
    S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
    Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.

    29. O, Hristoase-al meu!
    Iosif şi Nicodim cu miruri,
    Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
    Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te!”

    30. Doamne, ai apus
    Şi cu Tine-a soarelui lumină;
    Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
    Făcător al tuturor vestindu-Te.

    31. Piatra cea din unghi
    O acoperă piatra tăiată
    Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
    Înfioară-te, de-acum, pământule!

    32. „Vezi-ne aici:
    Ucenicul cel iubit şi Maica,
    Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule!”,
    A strigat Curata, cu amar plângând.

    33. Tu, ca Cel ce eşti
    De viaţă dătător, Cuvinte,
    Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
    Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

    34. Nici chip ai avut,
    Nici frumseţe, când pătimeai, Doamne;
    Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
    Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.

    35. Ai apus în trup,
    Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
    Şi aceasta neputând vedea soarele,
    În amiază-zi el s-a întunecat.

    36. Luna, soarele
    Se întunecă-mpreună, Doamne,
    Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat
    Şi în mantii negre s-au înveşmântat.

    37. „Chiar de-ai şi murit,
    Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;
    Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
    Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.

    38. A dormit Adam
    Şi din coasta lui-şi scoase moarte;
    Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
    Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.

    39. Ai dormit puţin
    Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,
    Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,
    Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.

    40. De ai şi murit,
    Dar ai dat vinul de mântuire,
    Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;
    Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.

    41. Cum au suferit
    Cereştile cete îndrăzneala
    Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
    Când Te văd gol, sângerat şi osândit?

    42. O, neam jidovesc
    Îndărătnic, ce-ai primit arvuna!
    Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
    Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit?

    43. În batjocură
    Tu îmbraci pe Împodobitorul,
    Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
    Tot pământul, într-un chip preaminunat.

    44. Ca un pelican,
    Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
    Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
    Răspândind asupra lor izvoare vii.

    45. Oarecând Navi,
    Opri soarele, zdrobind duşmanii;
    Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,
    Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.

    46. Nu Te-ai despărţit
    De-al Părintelui sân, Milostive,
    Chiar binevoind a lua chip de muritor;
    Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.

    47. Tins fiind pe lemn,
    Cel ce spânzuri pământul pe ape,
    În pământ, fără suflare, acum cobori;
    Care lucru nerăbdându-l, tremură.

    48. „Vai, o, Fiul meu!”,
    Preacurata jeleşte şi zice
    Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat,
    Osândit acum pe cruce îl privesc!”

    49. „Astfel mi-a vestit
    Gavriil, venind din cer la mine:
    El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu
    Este o împărăţie veşnică.”

    50. „Vai, s-a împlinit
    A lui Simeon proorocie
    Căprin inima mea sabie a trecut;
    O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi!”

    51. O, iudeilor!
    Ruşinaţi-vă măcar de morţii
    Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
    Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

    52. S-a cutremurat
    Şi lumina soarele şi-a stins-o,
    Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;
    Nevăzuta mea lumină, Bunule!

    53. Cu amar plângea
    Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
    Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
    Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu!

    54. Maica Precista
    Omorârea Ta văzând, Hristoase,
    Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
    „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

    55. Iadul celcumplit
    Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
    Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
    Şi în grab a dat din el pe cei legaţi.

    56. Ce privelişte
    Mare şi grozav-acum se vede;
    Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,
    Voind El să dea viaţă tuturor!

    57. Coasta Ţi-au împuns,
    Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
    Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
    Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.

    58. Oarecând jelea
    Toată casa pe fiul Rahilei;
    Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
    Maica Lui şi ceata Ucenicilor.

    59. Palme şi loviri
    I s-au dat lui Hristos peste faţă,
    Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
    Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.

    60. Toţi cei credincioşi,
    Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte,
    Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,
    Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.

    61. Cel făr de-nceput,
    Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
    Întăreşte stăpânirea mpăraţilor
    Împotriva duşmanilor, caun bun.

    62. Ceea ce-ai născut,
    Preacurată Fecioară, Viaţa,
    Potoleşte dezbinarea-n Biserică
    Şi dă pace, cao bună, tuturor.

    63. Cuvine-se, dar,
    Să cădem la Tine, Ziditorul,
    Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins
    Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

Versurile slujbei Prohodul Domnului – Starea a treia

  1. Neamurile toate

Lăuda-ngroparii

Ți-aduc, Hristoase-al meu.

 

  1. Arimatianul

Jalnic Te pogoară

Și-n mormânt Te-ngroapa.

 

  1. De mir purtătoare,

Mir Ție, Hristoase,

Ți-aduc cu sârguință,

 

  1. Vino-ntreagă fire,

Psalmi de îngropare

Lui Hristos să-I aducem.

 

  1. Pe Cel viu cu miruri,

Că pe-un mort să-L ungem,

Cu mironosițele.

 

  1. Fericitul Iosif,

Trupul ce da viață,

Al lui Hristos, îngroapă.

 

  1. Cei hrăniți cu mână

Oțet și cu fiere

Ți-aduc, Hristoase al meu.

 

  1. Că rob făr-de minte,

A trădat Iuda

Pe-Adancu-ntelepciunii.

 

  1. Rob ajunge-acuma

Vicleanul de Iud,

Cel ce-a vândut pe Domnul.

 

  1. Iosif și Nicodim,

Pe Domnul îngroapă,

Cu toată cuviință.

 

  1. Slavă Ție, Doamne,

Cel ce dai viață

Și-n iad, puternic, coborî.

 

  1. Maica preacurata

Se jelea, Cuvinte,

Văzându-Te mort acum.

 

  1. „Primăvară dulce,

Fiul meu preadulce,

Frumusețea unde Ți-a apus?”

 

  1. Plângere pornit-a

Maica precurata,

Când ai murit, Cuvinte.

 

  1. Vin cu mir să-L ungă,

De mir purtătoare,

Pe Hristos, Mirul ceresc,

 

  1. Cu moartea pe moarte

O omori Tu, Doamne,

Cu sfântă Ta putere.

 

  1. Pier-amăgitorul,

Scăpa amăgitul

Cu-ntelepciunea-Ți, Doamne.

 

  1. Cade vânzătorul

În fundul gheenei,

În groapă stricăciunii.

 

  1. Curse de ciulini sunt

Căile lui Iuda,

Celui nebun și viclean.

 

  1. „Fiule din Tatăl,

Împărat a toate,

Cum ai primit patimă?”

 

  1. Maica mielușeaua,

Mielul ei pe cruce

Văzându-L, s-a tânguit.

 

  1. Trupul ce da viață

Iosif împreună

Cu Nicodim îngroapă.

 

  1. Mult înlăcrimata

A strigăt Fecioară,

Rărunchii pătrunzându-și:

 

  1. „O, a mea lumina,

Fiul meu preadulce,

Cum Te-ai ascuns în groapă?”

 

 

  1. „Nu mai plânge Maica:

Pe Adam și Eva

Că să-i slobod, Eu sufăr”.

  1. „Fiul meu, slăvescu-Ți

Înaltă-ndurare

Prin care rabzi acestea”.

  1. Cu oțet și fiere

Te-au adăpat, Doamne

Gustarea veche s-o strici.

  1. Te-i suit pe cruce,

Cel de altădată

Umbriși poporul sub nor,

  1. De mir purtătoare,

Venind l-a Ta groapă,

Ți-aduceau, Doamne, miruri.

  1. Școală-Te-ndurate,

Și pe noi ne scoate

Din a gheenei groapă!

  1. „Doamne, inviaza”,

Zicea, vărsând lacrimi,

Maica Ta ce te-a născut.

  1. Inviaza-n grabă,

Alungând durerea

Curăței Tale Maice!

  1. Prinse-au fost de frică

Cereștile cete,

Când Te-au văzut mort, Doamne.

  1. Iartă de greșeli,

Pe cei ce cu frică,

Cinstesc a Tale pătimi.

  1. O, înfricoșată,

Străină vedere;

Pământul cum Te-ascunde.

  1. Altădată-un Iosif

Ți-a slujit în fugă,

Și-acum Te-ngroapa altul.

  1. Plânge, Te jelește,

Preacurata-Ți Maica,

Fiind Tu mort, Cuvinte.

  1. Spaimă ia pe îngeri

De grozavă-Ți moarte,

O, Făcător a toate!

  1. Până-n zori, cu miruri,

Ți-au stropit mormântul

Cele înțelepțite.

  1. Pace în Biserici,

Lumii mântuire,

Prin înviere-Ți da-ne!

  1. O, Treime Sfântă,

Tata, Fiu și Duh Sfânt,

Lumea o mântuiește,

  1. Robilor tăi, Maica,

Da-le că să vadă

Scularea Fiului tău!

  1. Neamurile toate

Lăuda-ngroparii

Ți-aduc, Hristoase al meu.

Citește și: Cum va fi vremea de Paște 2017

Cine primește tichete cadou de Paște

Tot ce trebuie să știi când te rogi. Și cum să ții Postul Paștelui, ca să îți fie de folos

Paștele departe de casă. Cât ne costă un mini-concediu în afară și care sunt destinațiile preferate de români

Cum să faci ouăle decorate de Paște cu tehnica șervețelului

Când începe și cât ține vacanța de Paște 2017

Număratul ouălor este unul dintre obiceiurile uitate din Postul Paștelui. Ritualul care aduce belșug

Cât costă carnea de miel cu trei săptămâni înainte de Paște. Crescătorii din Olt cer între 8 și 10 lei pentru un kilogram în viu

VIDEO / Vacanțele de Paște și 1 Mai se apropie. Românii preferă litoralul și mănăstirile din Moldova

Urmărește-ne pe Google News
Fiul lui Cătălin Zmărăndescu rupe tăcerea după ieșirile tatălui său de la Survivor. „Nu m-a crezut nimeni! Acum știe toată țara”
PARTENERI - GSP.RO
Fiul lui Cătălin Zmărăndescu rupe tăcerea după ieșirile tatălui său de la Survivor. „Nu m-a crezut nimeni! Acum știe toată țara”
Prinsă în pădure cu amantul! O celebră prezentatoare de la noi și-a spulberat căsnicia
Playtech.ro
Prinsă în pădure cu amantul! O celebră prezentatoare de la noi și-a spulberat căsnicia
EXCLUSIV. Tatăl Raisei povesteşte clipele după tragedie: "Ţipam la ei că mi-au omorât copilul. Mi-au spus să termin cu circul"
Observatornews.ro
EXCLUSIV. Tatăl Raisei povesteşte clipele după tragedie: "Ţipam la ei că mi-au omorât copilul. Mi-au spus să termin cu circul"
Horoscop 19 ianuarie 2022. Scorpionii ar fi bine, chiar de la primele ore, să încuie undeva, departe, orice impuls războini
HOROSCOP
Horoscop 19 ianuarie 2022. Scorpionii ar fi bine, chiar de la primele ore, să încuie undeva, departe, orice impuls războini
O femeie acuzată că a împins doi călători spre șinele metroului, în București, a fost prinsă
Știrileprotv.ro
O femeie acuzată că a împins doi călători spre șinele metroului, în București, a fost prinsă
Prezentatoare TV celebră, concediată după ce şi-a umilit o colegă. Ce a putut spune. Emisiunea ei iese din grilă
Telekomsport
Prezentatoare TV celebră, concediată după ce şi-a umilit o colegă. Ce a putut spune. Emisiunea ei iese din grilă
Cum te ajută un abonament medical să ai grijă de sănătatea ta și a celor dragi
PUBLICITATE
Cum te ajută un abonament medical să ai grijă de sănătatea ta și a celor dragi