Mergi direct la conținut »
VIDEO/ A muncit patru ani pe un şantier din Irak și acuză statul român că i-a furat banii. Vasile Bucşa încearcă de 30 de ani să-şi facă dreptate
Știri România Libertatea > Ştiri > Știri România > VIDEO/ A muncit patru ani pe un şantier din Irak și acuză statul român că i-a furat banii. Vasile Bucşa încearcă de 30 de ani să-şi facă dreptate

VIDEO/ A muncit patru ani pe un şantier din Irak și acuză statul român că i-a furat banii. Vasile Bucşa încearcă de 30 de ani să-şi facă dreptate

De Ștefan Pană,

  • Zeci de mii de români au muncit înainte de 1989 în ţări din lumea arabă, în baza unor acorduri între guverne.
  • Oamenii erau angajaţi şi plătiţi de statele respective, însă pe mulţi regimul de la Bucureşti i-a păcălit şi i-a furat.
  • În loc să primească banii promişi, au muncit pe gratis, în condiţii grele, ani întregi pe şantiere străine
  • “Am regretat, dar trăgeam speranţa, cum ne-a lămurit tovarăşul: «Tovarăşe, uitaţi-vă la noi! Noi minţim? Luaţi grămadă bani!» Ne-au văzut în avion, la revedere!”
  • România nu şi-a achitat nici azi datoriile faţă de aceşti oameni.


de Ștefan Pană

O istorie puţin ştiută din “Epoca de Aur” îi priveşte pe miile de români care au muncit în condiţii de sclavie în Irak în anii 70 şi 80. Deşi, potrivit contractelor semnate, ar fi trebuit să se îmbogăţească de pe urma muncii lor, statul comunist le-a confiscat câştigurile fără nici o explicaţie. În tot acest timp, ei munceau la temperaturi uriaşe în deşertul irakian, în condiţii periculoase, construind fabrici şi sisteme de irigaţii.

O asemenea poveste are şi Vasile Bucşa, un bătrân de 80 de ani, care a petrecut 4 ani în Irak, păcălit de statul român. Ca mulţi alţii la vremea respectivă, el a aflat că se caută muncitori pentru ţara din Orientul Mijlociu, printre care şi şoferi de camion. El era în Roman şofer pe autobuz. S-a înscris. A fost descusut şi urmărit de Securitate doi ani, până când a fost anunţat că a primit “undă verde”.

“Dacă la întreprindere nu erai băiat bun, nu-ţi semna să pleci”.

Un bărbat s-a îndrăgostit de o prostituată. Ce gest nebunesc a făcut când a văzut-o într-o mașină cu un client
Recomandări

Un bărbat s-a îndrăgostit de o prostituată. Ce gest nebunesc a făcut când a văzut-o într-o mașină cu un client

Vasile Bocșa și-a spus povestea în fața reporterului Libertatea

Trei şantiere, 8.000 de români

 “Pe 19 ianuarie 1982 am plecat din Bucureşti şi am ajuns pe 11 februarie acolo. Aşa era traseul, de o lună. Am ajuns acolo, am băgat maşinile în parcare şi ne-au dat lopata, hârleţul şi târnăcopul”, ne povesteşte Vasile Bucşa.

În anii aceia, Irak avea nevoie de forţă de muncă. Ţara era implicată de ani întregi în tot felul de războaie şi mai toţi bărbaţii în putere se aflau pe un front sau altul. Zeci de mii de muncitori, din 32 de ţări, au fost contractaţi de autorităţile din Bagdad.

“Români, bulgari, sârbi, nemţi, francezi, englezi, de toate”, enumeră Vasile Bucşa. “Numai americani n-am văzut”, completează el după o clipă.

Vasile Bucşa a mers în Irak ca şofer de camion. Şantierul său, unde lucrau cam 2.000 de alţi români, se ocupa cu un sector de irigaţii. Construiau un canal de 32 de kilometri, cu o lăţime de până la 7 metri.

Polițist local din Baia Sprie, filmat în timp ce dormea în mașina de serviciu. VIDEO
Recomandări

Polițist local din Baia Sprie, filmat în timp ce dormea în mașina de serviciu. VIDEO

Primele săptămâni au trecut în ceea ce se numea “organizare de şantier”. Şi-au amenajat barăcile şi cantina. Apoi a venit primul şoc.

În 1982, Vasile Bucșa (dreapta) a fost angajat ca șofer de camion în Irak. Aici, cu un coleg, la Cetatea Hatra, din Bagdad

Lăsaţi fără mâncare

“După două luni s-a desfiinţat cantina. Ne-au lăsat singurei să ne facem mâncarea. Făceam mâncare pe o săptămână. Puneam la frigider şi aveam mâncare pe o săptămână, că în rest nu aveai timp să faci. N-aveai când, dacă era programul de la 7 dimineaţa la 7 seara”, povesteşte bărbatul.

Au primit lunar echivalentul a câţiva dolari pentru a-şi cumpăra de mâncare. Vinerea – zi liberă la musulmani la vremea aceea – era singura în care puteau merge în sat pentru a-şi face cumpărăturile. Se întorceau apoi în barăci, unde aveau aragazuri, şi găteau pe rând, toată ziua. Se aşteptau unul pe altul.

Are 51, dar nu-și arată nici pe departe vârsta. Oana Sîrbu a dezvăluit acum secretul siluetei sale impecabile. Respectă o regulă de ani de zile
Recomandări

Are 51, dar nu-și arată nici pe departe vârsta. Oana Sîrbu a dezvăluit acum secretul siluetei sale impecabile. Respectă o regulă de ani de zile

“Vai de mine, câtă foame am făcut acolo, nu aş dori nici la duşmanii mei. N-aveai ce mânca. Dacă nu aveai bani, ce să faci, să furi?”.

Când plecau pe şantier, fiecare îşi lua la borcan ce şi-a gătit.

Puneai în borcănel şi la 12, acolo, în câmp, acolo unde eram, fiecare mânca din borcanul lui. Care nu ştiau să facă mâncare… Învăţai de nevoie”.

Cam singura carne pe care şi-o puteau permite era gâturile de găină, pe care irakienii le cumpărau de obicei pentru a le da ca hrană la animale.

“Am dus-o extraordinar de greu. Când a fost cantina, acele două luni, parcă era altceva, parcă îţi venea să mai râzi”, îşi aminteşte cu un zâmbet amar Vasile.

«Căldurile ne omorau»

 O problemă la fel de mare era căldura. La soare, temperatura resimţită ajungea şi la 70 de grade.

“Ştiţi cum intri în baia de aburi? Aşa curgea apa pe noi. Pe toţi. Eram dezbrăcaţi, numai în pantaloni scurţi. Era cald. Noroc că pe maşină mai scoteam capul afară şi era curentul. Dar în rest, cald, cald”, spune el.

Căldura a făcut şi victime. Munca de şantier era periculoasă şi nu puţini au fost cei care şi-au pierdut viaţa în accidente îngrozitoare. Unul anume i-a rămas în minte lui Vasile.

“A fost un excavatorist care s-a răsturnat buldozerul cu el şi acoperişul i-a tăiat capul în două. Avea acoperiş de tablă, ca să nu-l bată soarele. Pus de el. Nu se vedea pe scaun. Era jumătate de om. L-a tăiat”, povesteşte Vasile Bucşa.

Amintiri cu irakieni

 Aşa a petrecut Vasile cei patru ani în Irak. Fiecare zi semăna cu cealaltă. 6 zile de muncă pe şantier, o zi de gătit în baracă. Atunci când l-am întrebat ce făcea în timpul liber, Vasile Bucşa a început să râdă: “Timp liber? Păi, ne mai ardea de ceva?”.

Alături de colegii lui, Vasile (centru) a rezistat patru an în Irak. Aici, la revenirea acasă, la revelionul din 1984

În ziua de gătit însă, nu doar mâncarea stătea pe foc.

“Făceau ţuică, românii noştri. Din zahăr făceau ţuică. Din zahăr, iese chil pe chil”.

Despre irakieni şi-a făcut o impresie rapidă, care i-a rămas până în ziua de azi: “La ei nu se fură. Arabii nu se fură între ei”.

A aflat şi de unde venea corectitudinea aceasta a arabilor.

“Am întrebat noi, românii, că mulţi oameni sunt cu mâinile tăiate. De ce? Or fi făcut război, săracii? Când colo, prima pedeapsă la ei era să-ţi taie mâna”, îşi aduce aminte Vasile.

În rest, încerca să evite prea mult contact cu locuitorii. Exista întotdeauna riscul să fii trimis înapoi acasă pentru cine ştie ce vină închipuită. Aşa cum s-a întâmplat cu mulţi.

Cum i-a furat statul comunist aproape 100.000 de dolari, pe care încearcă şi astăzi să îi recupereze, şi patru ani din viaţă, în episodul doi ai poveştii lui Vasile Bucşa.


Citești și: 

VIDEO/ Românul care a lucrat patru ani în Irak: chinuit și păcălit de statul român. ”Ne-au dărâmat cantina, ne-au lăsat să ne descurcăm cum putem în mijlocul deșertului”

 
 
Close
Închide
  Close