Libertatea: Eşti una dintre ‘veteranele’ pupitrului de ştiri de la noi. Cum ţi-a venit prima dată ideea să devii jurnalistă?
Paula Rusu: De la televizor! Eram la vârsta la care îmi construiam vise, am văzut un film despre o jurnalistă, acţiunea se desfăşura pe undeva prin America şi mi-am zis “voi avea şi eu microfonul, cameramanul şi o agendă cu care voi face carieră”. Restul e în cv-ul meu!
Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din cariera ta?
Mai bine vă spun una dintre cele mai amuzante. Aveam invitat în platou un domn politician, la pupitru alături de mine. Vorbind, a făcut un gest prea amplu şi, din greşeală, şi-a smuls lavaliera, care a căzut pe podea. Moment în care omul a intrat sub masă, după microfon, continuând să vorbească. Iese de sub masă, îşi pune singur microfonul, care cade din nou. Domnul politician iarăşi dispare sub pupitru. Când s-a întâmplat a treia oară am cerut publicitate pentru că nu mai puteam să îmi controlez râsul.
Şi pentru că la noi în ţară există o plăcere aparte pentru gafele reporterilor, care ţi se pare a fi cea mai amuzantă greşeală pe care ai făcut-o într-un live?
Am intrat într-un jurnal fără prompter, fără hârtii cu ştirile zilei, nu mergea nici laptopul de pe pupitru. Am improvizat până când un regizor panicat că nu mai ştia ce să dea pe post m-a arătat pe mine ţipând că “nu merge nimic” … restul e pe Youtube!
Provii dintr-o familie în care catolicismul ocupă un rol important. Unchiul tău a fost cardinalul Alexandru Todea, iar tu ai primit binecuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea. Date fiind aceste lucruri, care este legătura ta cu religia?
Cred în Dumnezeu. Merg la biserică frecvent dar cel mai important e să încercăm să facem lucrurile bine, pentru că de greşit, greşim cu toţii. Cred însă că cineva acolo sus mă iubeşte şi are grijă de mine.
Ce le-ai recomanda tinerilor care vor să urmeze această carieră?
Să nu-şi imagineze că a fi ziarist înseamnă să fii vedetă, fiindcă nu e aşa. Cei care scormonesc după subiectele cu greutate sunt de cele mai multe ori iluştri colegi aproape anonimi cărora o breaslă întreagă le poate mulţumi. Şi le-aş mai recomanda să iubească limba română şi să respecte sfânta gramatică.
Te-ai născut la Reghin. Cât de des te reîntorci în locurile natale?
M-am născut la Reghin, am copilărit la Reghin, am făcut facultatea la Cluj şi am început cariera de ziarist la Târgu Mureş. Cred că e evident cam cât de “ardeleancă” sunt. Mă întorc destul de des pentru că nicăieri nu se mănâncă mai bine în ţara asta decât în Ardeal, chiar dacă noi mâncăm toate cele cu smântână, cum spune o bună prietenă.
Care sunt personalităţile pe care îţi face plăcere de fiecare dată să le ai invitate?
Neagu Djuvara – este cea mai fermecătoare personalitate publică pe care am avut onoarea să o cunosc şi să îmi acorde două interviuri eveniment. Sunt mândră de asta şi recunoscătoare. Şi dintr-un alt registru, îmi face o mare plăcere să îl am în studio pe Toader Paleologu. Cred că e cel mai năstruşnic politician. Un intelectual nazdrăvan!
Ai fost îndrăgostită vreodată, în taină, de o persoană publică?
Fireşte, i-am şi mărturisit-o! De Ovidiu Lipan Ţăndărică. Am fost îndrăgostită până peste urechi.