Gustul delicios al murăturilor este dat atât de legumele folosite și de saramură, cât și de condimentele pe care le alegem. Mărarul uscat, usturoiul, hreanul, țelina și boabele de piper dau aroma pe care o recunoaștem imediat când deschidem un borcan pregătit toamna. Murăturile sunt mai plăcute atunci când au câteva arome bine alese, potrivite legumelor și metodei de conservare. Află, așadar, ce condimente se pun la murături.
Cuprins:
Condimentele completează gustul acru și sărat, dar influențează și aroma întregului borcan de murături. Unele, precum mărarul și țelina, dau o aromă plăcută caracteristică. Usturoiul, hreanul și ardeiul iute aduc iuțeală, iar boabele de muștar, coriandrul și ienibaharul sunt potrivite mai ales când ne dorim murături mai aromate.
Condimentele întregi sunt cele mai potrivite pentru murături. Își eliberează aroma treptat și nu tulbură lichidul la fel de mult ca variantele lor măcinate. Piperul, muștarul, coriandrul și ienibaharul se folosesc, de preferat, sub formă de boabe, iar foile de dafin se lasă întregi. Condimentele pudră pot colora legumele și pot face saramura sau marinada ceva mai tulbure.
Sarea nu este un condiment opțional în murăturile fermentate. Ea creează condițiile în care fermentația se desfășoară corespunzător, ajută legumele să își păstreze textura și contribuie la gust.
Pentru saramură este potrivită sarea pentru murături sau o sare simplă, fără adaosuri care pot tulbura lichidul. Sarea iodată nu strică neapărat murăturile, însă unele tipuri pot influența aspectul saramurii sau culoarea legumelor. Din acest motiv, multe persoane preferă sarea grunjoasă neiodată ori sarea specială pentru conservare.
Află câtă sare se pune la murături și de ce este importantă cantitatea de sare!
Mărarul uscat este folosit mai ales la castraveți, gogonele, varză, conopidă și pepeni verzi mici. Pentru murături sunt potrivite tulpinile mature, împreună cu florile și semințele. Acestea au o aromă mai puternică și rezistă mai bine în saramură decât frunzele fragede de mărar verde.
Tulpinile se pot așeza pe fundul borcanului, printre legume și deasupra lor. Într-un vas mare, distribuirea mărarului între straturi ajută aroma să ajungă în tot conținutul. Nu este necesar să fie îndesat în cantitate foarte mare, câteva tulpini bine dezvoltate sunt suficiente pentru un borcan obișnuit.
Dacă nu ai mărar uscat cu flori, poți folosi semințe de mărar. Aroma va fi apropiată, dar nu identică.
Usturoiul dă murăturilor o aromă puternică, ușor dulceagă după ce stă în saramură. Merge cu aproape toate legumele puse la murat: castraveți, gogonele, ardei, conopidă, varză, fasole verde și morcov.
Cățeii se curăță și se lasă întregi sau se taie în jumătăți dacă sunt foarte mari. Zdrobirea lor eliberează mai repede aroma, dar gustul poate deveni prea puternic. Într-un borcan de trei litri se pot pune, orientativ, trei până la șase căței, în funcție de mărime și de cât de mult îți place usturoiul.
Usturoiul se combină ușor cu mărar, hrean, boabe de piper și ardei iute. În murăturile dulci-acrișoare cu oțet se folosește mai cumpătat, pentru a nu acoperi aromele de muștar, dafin sau coriandru.
Uneori, usturoiul din borcan poate căpăta o nuanță albăstruie sau verzuie. Schimbarea apare în urma reacției dintre compușii naturali ai usturoiului și mediul acid și nu arată că murăturile s-au stricat.
Hreanul este aproape nelipsit din borcanele cu murături tradiționale. Se potrivește cu gogonelele, castraveții, pepenii murați, varza, sfecla și conopida. Gustul lui pătrunzător se răspândește treptat în saramură, fără să fie la fel de intens ca atunci când rădăcina este rasă și consumată proaspătă.
Rădăcina se curăță și se taie în bastonașe lungi și subțiri. Acestea se strecoară ușor printre legume și pot fi așezate și în partea de sus a borcanului, în cruce, pentru a ajuta la menținerea ingredientelor sub saramură.
Într-un borcan de trei litri sunt suficiente, de regulă, două până la patru bastonașe. Dacă se pune foarte mult hrean, aroma celorlalte ingrediente va fi mai greu de simțit.
Hreanul se combină cel mai bine cu mărar uscat, usturoi, țelină și piper. Alături de sfeclă poate fi condimentul principal, deoarece iuțeala lui echilibrează gustul dulce al acesteia.
Descoperă și cât hrean se pune la murături și de ce nu trebuie să lipsească din borcan
La murături se pot folosi atât frunzele și tulpinile de țelină, cât și rădăcina. Frunzele au o aromă intensă și sunt potrivite pentru gogonele, murături asortate, pepeni mici, conopidă și varză. Rădăcina, tăiată în felii sau bastonașe, devine ea însăși o murătură gustoasă.
Țelina se folosește în cantitate mai mică decât mărarul, deoarece aroma ei se simte puternic după fermentare. Câteva tulpini cu frunze, împărțite între straturile de legume, sunt de obicei suficiente pentru un recipient mare.
În combinațiile tradiționale, țelina merge cu mărar, hrean, usturoi și cimbru. Este foarte potrivită pentru butoaiele cu gogonele, varză, pepenași și conopidă. Pentru castraveții murați simpli poate fi omisă, dacă se dorește ca mărarul și usturoiul să rămână aromele principale.
Boabele de piper întregi pot fi puse în aproape orice borcan, de la castraveți și gogonele până la gogoșari, ceapă sau sfeclă.
Pentru un borcan de trei litri este suficientă, de obicei, aproximativ o linguriță de boabe. Cantitatea nu trebuie măsurată cu precizie absolută, deoarece piperul are în primul rând rol aromatic. Totuși, prea multe boabe pot da lichidului un gust amar și pot acoperi condimentele mai delicate.
Piperul alb poate fi folosit atunci când se dorește o marinadă deschisă la culoare, dar are o aromă diferită și mai pătrunzătoare.
Semințele de muștar sunt potrivite mai ales pentru castraveții în oțet, gogoșari, conopidă, ceapă, ardei și amestecurile dulci-acrișoare. Au un gust ușor picant și dau marinadei o aromă mai complexă.
Muștarul se combină bine cu piper, coriandru, dafin și mărar. Pentru un borcan obișnuit poate fi folosită aproximativ o linguriță de semințe, dacă rețeta nu indică altă cantitate.
Semințele galbene au un gust mai blând, în timp ce cele brune sau negre sunt mai iuți. Pentru murăturile clasice, semințele galbene sunt cel mai ușor de folosit.
Boabele se pot pune direct în borcan. Dacă sunt adăugate într-o marinadă care se fierbe, pot fi legate împreună cu celelalte condimente într-un săculeț din tifon, pentru ca lichidul să rămână mai limpede.
Dafinul se potrivește cu gogoșarii, ardeii, gogonelele, ceapa, sfecla și rădăcinoasele murate. Aroma sa devine mai puternică pe măsură ce stă în lichid, așa că una sau două foi sunt suficiente pentru un borcan de trei litri.
Foile se folosesc întregi, fără să fie mărunțite. Bucățile mici se împrăștie printre legume și sunt mai greu de îndepărtat la servire. Prea multe frunze pot da murăturilor un gust amar.
Dafinul se potrivește cu boabele de piper, muștarul, coriandrul și ienibaharul. Într-un borcan simplu cu castraveți și mărar nu este obligatoriu, dar poate completa bine o marinadă cu oțet.
Ienibaharul are o aromă caldă, plăcută, care amintește de cuișoare și scorțișoară. Este mai potrivit pentru murăturile în oțet, în special pentru sfeclă, ceapă, gogoșari, varză roșie și fructe murate.
Se folosește în cantitate mică, de regulă câteva boabe de ienibahar pentru un borcan. Alături de dafin și piper dă o aromă bogată, potrivită pentru murăturile dulci-acrișoare.
În murăturile tradiționale în saramură, cu mărar și usturoi, ienibaharul nu prea este folosit. Poate schimba gustul spre unul mai condimentat, așa că se adaugă numai dacă această aromă este dorită.
Descoperă și Rețete de murături - Trucuri utile pentru conserve de iarnă
Coriandrul are o aromă ușor citrică și se potrivește cu morcovul, conopida, ceapa, ardeiul și castraveții. Semințele întregi sunt mai delicate decât frunzele proaspete și nu dau murăturilor gustul intens asociat uneori cu coriandrul verde.
Poate fi combinat cu muștar, piper și dafin în marinadele cu oțet. În murăturile fermentate, câteva semințe pot aduce o notă diferită fără să schimbe caracterul întregului borcan.
Coriandrul este potrivit mai ales pentru rețetele inspirate din bucătăriile orientale sau mediteraneene. Dacă pregătești pentru prima dată un astfel de amestec, începe cu o jumătate de linguriță la un borcan de trei litri.
Cimbrul uscat este folosit în unele rețete de varză murată, gogonele și murături asortate. Are o aromă puternică, care se potrivește cu țelina, usturoiul și ardeiul iute.
Câteva crenguțe de cimbru sunt suficiente pentru un vas mare. Dacă se pune prea mult, cimbrul poate domina gustul și poate face murăturile să semene mai curând cu o mâncare condimentată decât cu o conservă de legume.
În butoaiele cu varză, pepeni mici și gogonele, cimbrul poate fi așezat pe fund, împreună cu mărarul uscat. Pentru castraveții murați simpli este mai potrivit să rămână mărarul aroma principală.
Ardeiul iute poate fi pus întreg, crestat sau tăiat în rondele. Cu cât este tăiat mai mult, cu atât iuțeala se răspândește mai repede în saramură. Un ardei iute mic poate fi suficient pentru un borcan mare, mai ales dacă soiul este foarte iute.
Se potrivește cu gogonele, castraveți, varză, conopidă, morcov și pepeni murați. În murăturile asortate, iuțeala lui ajunge treptat la toate legumele, inclusiv la cele aflate în partea opusă a vasului.
Pentru un gust moderat, ardeiul se lasă întreg. Dacă se dorește o aromă mai puternică, poate fi crestat pe lungime. Semințele și partea albă din interior sunt cele care contribuie cel mai mult la iuțeală.
În multe rețete tradiționale se folosesc frunze de vișin, viță-de-vie sau stejar. Acestea nu sunt condimente în sensul obișnuit al cuvântului, dar contribuie la aroma murăturilor și ajută la păstrarea texturii ferme.
Frunzele de viță-de-vie conțin taninuri care pot limita activitatea unor enzime implicate în înmuierea castraveților.
Frunzele de vișin sunt apreciate mai ales pentru aroma discretă pe care o dau saramurii. Frunzele de stejar sunt bogate în taninuri și se folosesc în cantitate mică. Indiferent de tip, se aleg frunze tinere, sănătoase și curate, culese din locuri în care plantele nu au fost tratate recent cu pesticide.
Două sau trei frunze sunt suficiente pentru un borcan mare. Pot fi așezate pe fund, printre legume sau în partea de sus.
Cuișoarele și scorțișoara nu sunt potrivite pentru orice murătură. Ele se folosesc mai ales în conservele dulci-acrișoare din sfeclă, varză roșie, dovleac, ceapă sau coajă de pepene.
Cuișoarele au o aromă foarte puternică. Două sau trei bucăți pot parfuma un borcan întreg. În cantitate mare dau un gust amar și pot acoperi complet aroma legumelor.
Scorțișoara se folosește sub formă de baton, nu de pudră. Este potrivită pentru murăturile din fructe și pentru unele marinade dulci, dar nu se potrivește în borcanele clasice cu castraveți, mărar și usturoi.
Chimenul merge cu varza albă sau roșie, sfecla și anumite amestecuri de rădăcinoase.