De curiozitate sau din curiozitate - cum se scrie corect
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Curiozitatea este o caracteristică importantă în viața noastră și poate fi utilă chiar și atunci când vorbim despre regulile limbii române, reguli care uneori ne dau mari bătăi de cap. Așadar, de curiozitate sau din curiozitate, cum se scrie corect și când?
Despre curiozitate
Cuvântul curiozitate provine din latină - curiositas - și înseamnă dorință de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit, manifestare a interesului pentru un lucru deosebit.
Curiozitatea este o abilitate importantă în viața noastră, însă, în unele cazuri, acest cuvânt este folosit cu un sens peiorativ. Mai exact, curiozitatea este dezirabilă în viață atunci când vrem să învățăm lucruri noi, să descoperim, să evoluăm. Fără a ne pune întrebări, fără a face cercetări și a găsi răspunsuri și soluții, evoluția ar fi aproape imposibilă.
Totuși, curiozitatea este considerată nedorită atunci când ea depășește anumite limite sociale. În anumite cazuri, curiozitatea poate fi considerată indiscreție. Acest lucru se întâmplă în situații în care anumite persoane pun întrebări ce pot leza în vreun fel intimitatea altora.
De curiozitate sau din curiozitate
În ceea ce privește construcțiile - de curiozitate și din curiozitate - putem spune că ambele variante sunt folosite în limba română deopotrivă și ambele variante sunt corecte.
Totuși, chiar dacă ele se folosesc în mod interșanjabil, poate să existe o diferență de nuanță în funcție de prepoziția folosită în fiecare caz.
Din punct de vedere semantic, prepoziția nu exprimă noțiuni, ci raporturi între cuvinte. Are rol ajutător și nu are un înțeles de sine stătător, motiv pentru care nu are funcție sintactică.
Este foarte fecventă utilizarea prepoziţiei ”din” în locul lui ”de” și invers. Cele două prepoziţii pot să introducă un determinant care arată materia din care este făcut un lucru, dar între ele există o deosebire sintactică esenţială, în timp ce de introduce un atribut, din introduce un complement, trebuind să fie însoţit de și de un verb, uneori subînțeles.
Mai exact, "de" este mai potrivit atunci când indică o cauză sau o sursă, iar "din" este mai potrivit atunci când indică originea sau proveniența unui lucru.
În concluzie, cele două construcții - de curiozitate și din curiozitate - pot fi folosite ambele. Însă, deși ele sunt utilizate interschimbabil, putem ține cont de context, pentru a ne asigura că este corect.
Exemple
Mor de curiozitate să aflu ce premiu ai luat.
Din curiozitate vreau să aflu ce premiu ai luat.
Cei rușinoși mor de curiozitate, dar nu vor întreba ce au nevoie să știe.
Nu întreb asta doar din curiozitate, chiar am nevoie să știu cum se poate ajunge acolo.
Despre limba română
Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă.
Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.
Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca daco-româna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor proto-române din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI.
Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova
Sursă foto - shutterstock.com
Andrissima 15.10.2023, 14:53
Un articol foarte util! :)
N3gry90 15.10.2023, 15:13
Mulțumim ptr acest articol!
Gore24 15.10.2023, 21:00
Îmi plac astfel de articole!
MirunaI 15.10.2023, 22:06
Foarte interesant acest articol
Any0205 16.10.2023, 00:10
Un articol foarte interesant!