Rabourdin și des Lupeaulx ai noștri sau Comedia umană la București

Sub pretextul unei reforme administrative, acești Rabourdin și des Lupeaulx ai prezentului românesc, niște amploaiați ambițioși, doar prelungesc anumite disfuncții ale vieții politice și sociale. Iată cum, reforma devine mai degrabă o redistribuire a mecanismelor birocratice existente decât o corectare reală a lor.

În această cheie, lie Bolojan pare a fi un fel de Rabourdin preocupat de reorganizarea administrației. Asemenea personajului balzacian, el propune un nou sistem, care urmărește o utilizare mai eficientă a acelorași resurse birocratice. Totuși, într-o economie ce depinde în mare măsură de capitalul extern, accentul pus aproape exclusiv pe reforma administrativă devine sub ochii noștri un exercițiu perfect superfluu.

Deși sunt adesea prezentate ca soluții necesare și non-discutabile, măsurile de austeritate sunt totuși contestabile. Reducerile de personal, reorganizările instituționale sau închiderea unor activități economice – precum Complexul Energetic Oltenia sau Șantierul Naval Mangalia — sunt decizii care doar accentuează dezechilibrele existente.

Balzac observa că tendința de a admira succesul indiferent de merite – „a admira pe un prost care izbândește” și de a ignora valoarea – „a nu-ți părea rău de căderea unui om priceput”, spune ceva despre educația și moravurile unei societăți. În acest context, dificultățile reformei devin mai ușor de înțeles: proiectele administrative, oricât de bine intenționate ar fi – dar nu sunt, se lovesc cel mai adesea de realitățile politice complicate din teritoriu, de interesele divergente și de practicile deja consolidate.

Așa aflăm din presă cum Emil Boc, acest des Lupeaulx ardelean, „i-a fentat pe locuitorii din Cluj-Napoca și a desființat 219 posturi goale, dar a înființat 64 de funcții noi, inclusiv una de șef”. (link aici)

Tot jurnaliștii relatează și despre incompatibilitățile ministrului de la apărare. În locul domnului Moșteanu, cel care nu știa ce facultate a absolvit, românii au fost „omeniți” cu domnul Radu Miruță. În trecut, ministrul de acum avea o dublă activitate, de deputat, dar și de expert tehnic judiciar, cu toate că legea interzice astfel de practici. (link aici)

În același timp, spațiul public este marcat de declarații contradictorii și promisiuni dificil de realizat. Angajamente precum reducerea numărului de parlamentari sau evitarea creșterii unor taxe au fost puse sub semnul întrebării odată confruntate cu realitatea economico–socială.

Deloc surprinzătoare, declarațiile trecute ale lui Ilie Bolojan (reducerea numărului de parlamentari ) și Nicușor Dan („în mandatul meu nu crește TVA-ul”) se înscriu și ele în același registru: prin cotloanele puterii minciuna strategică este ridicată la rang de onestitate. Guvernanții ridică din umeri – realitatea social-economică e grozav de rea și, subsecvent, nu ne putem onora promisiunile electorale.   

Suntem martorii unui paradox formidabil. Populația României scade din 1990 încoace, dar corpul electoral tot crește. Iată cum norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților, de un deputat la 73.000 de locuitori, rămâne neschimbată, legislatorii nefiind câtuși de puțin deranjați de aceste realități statistice, simplu de înțeles de oricine poate citi câteva numere banale.  

Dar acesta-i realismul politic: ce se poate la bază, e interzis la vârf, în sferele acestor închipuiți mici prinți de Wagram, și viceversa. Și uite așa merge România „înainte”. Cu o austeritate de rigoare pentru cetățeni, una menită să facă loc unor cheltuieli uriașe de înarmare, privilegii la vârf și concedieri la bază. Iată ingredientele realității politice contemporane. 

În cele din urmă, aceste mecanisme administrative și politice continuă să beneficieze de sprijinul unor segmente ale mediului intelectual, care rămân la distanță în spate de experiența concretă a majorității populației.  Și totuși… În logica lui Albert Camus, provocarea nu este să te pui lângă cei care fac istoria, ci în serviciul celor care o îndură.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE