Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

Într-o bună zi, când întreg departamentul de creație era maxim concentrat, trudind pentru o prezentare, din hala deschisă se aude o voce obidită de art-director: “Shit, am aruncat Photoshopul!“.

Photoshop este un soft, nu-l poți arunca, în mod real. Îl poți șterge, din greșeală, îl poți dezinstala, dar nu îl arunci cu adevărat. Problema este că, atunci când ești presat de timp, e neplăcut. Reinstalarea durează, refacerea setărilor, de asemenea. Este tot ce-ți lipsește atunci când, de fapt, ai treburi mult mai importante.

Iar România are, în acest moment, treburi cu adevărat importante. Doar că din Piața Victoriei s-a auzit, prin noiembrie-decembrie, un obidit “Shit, am aruncat democrația!“.

Prin 2012, pe când PSD și PNL schimbau legislația referendumului în timp ce tocmai provocau un referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu, ne-au tras de urechi și comisia de la Veneția, și Comisia Europeană și Curtea Constituțională, că așa ceva nu se face. Legea modificată a intrat în vigoare doar după un an, ceea ce a permis ca referendumul, oricât de puțin ar fi convenit USL, să se desfășoare după regulile existente atunci când se pornise planul de înlăturare al lui Traian Băsescu.

Acum, din 4 noiembrie încoace, devine din ce în ce mai evident că PNL n-a venit la guvernare decât pentru a schimba regulile, pentru a-și rezolva rapid câteva probleme presante, cum ar fi cash-flow-ul sistemului privat de sănătate, și pentru a provoca, prin sfidare și aroganță împinse la extrem, alegeri anticipate.

Am fost amăgiți că nu se va mai face nimic fără dezbatere. În schimb, curg asumările răspunderii guvernamentale, ne fugăresc ordonanțele de urgență, deciziile se iau în baza democraticului principiu: așa am zis eu!

Recomandările Comisiei de la Veneția, altădată icoană în altarul la care se închina toată lumea ieșită în stradă, au redevenit ceea ce au fost, de fapt, mereu: recomandări.

Referendumul consultativ convocat de președintele Iohannis în mai anul trecut a redevenit ceea ce a fost din start: un referendum consultativ, nu literă de lege. Astfel, nu mai este o problemă să dai ordonanțe de urgență în domeniul justiției. Era pe vremuri, dar acum nu mai e.

Așa că, de ce ne mai complicăm? De ce ne mai chinuim, de ce cheltuim aiurea niște bani? De ce nu sunt numiți primarii, președinții de consilii județene, consilierii locali, consilierii județeni și chiar parlamentarii prin ordonanță de urgență. În definitiv, pare posibil. Totul pare posibil. De ce nu mutăm banii din bugetul statului în anumite buzunare, fără să mai mimăm intermedierea prin servicii și produse? Ce rost are? Să se dea repede OUG și să se spună cui îi mai suntem datori, și să se plătească cu celeritate din împrumuturi, dacă noi suntem prea leneși și nu acoperim nevoile.

Vocea aia obidită, a vreunui avertizor de integritate din guvern, încă se aude, dar din ce în ce mai slab. “Shit, am aruncat democrația!“.

Spre deosebire de orice soft, democrația se reinstalează mai greu. Nu era nici cazul și nici momentul potrivit să o ștergem taman acum. Dar dacă s-a întâmplat, aia e. Cândva, poate secolul ăsta, poate în cel viitor, vom ajunge la România aia normală care ni s-a promis. Timp este. În definitiv, la scara istoriei, unii dintre noi sunt biete accidente.

Leonard Doroftei, prins de coronavirus în Canada: „E bine, dar românii au farmecul lor” » Cum își câștigă existența
GSP.RO

Leonard Doroftei, prins de coronavirus în Canada: „E bine, dar românii au farmecul lor” » Cum își câștigă existența

Horoscop 1 aprilie 2020. Leii își pun singuri bețe în roate
HOROSCOP

Horoscop 1 aprilie 2020. Leii își pun singuri bețe în roate