Un diplomat român, ucis la Kabul. De ce ar face talibanii una ca asta tocmai acum?
Urmărește Libertatea in Google Discover
Atacul terorist care a lovit Ambasada României la Kabul este primul de acest fel în cei 18 ani de când România participă la acest război.
Cuprins:
Opinia de mai jos a fost publicată în urmă cu câteva zile pe site-ul Libertatea de jurnalistul freelancer Mircea Barbu. În lumina evenimentelor de marți seara, contextul în care s-a întâmplat tragedia devine extrem de relevant.
În ultimii ani, Mircea Barbu a relatat din zone de conflict, a transmis de la fața locului criza refugiaților din Balcani și a fost în Crimeea în timpul anexării peninsulei.
Cu cine ar trebui să lupte soldații români. România vs. ISIS
În timp ce americanii sunt pe punctul de a încheia un armistițiu cu talibanii, Statul Islamic se regrupează în munții și peșterile Afganistanului.
În același weekend în care ,,Vulturii Negri” din Batalionul 495 Parașutiști ajungeau la Kandahar, capitala Afganistanului era zguduită de cel mai violent atac terorist din ultima vreme. O bombă a explodat pe 18 august într-o sală de nunți în Kabul, ucigând 63 de persoane și rănind aproape 200. Atacul a fost imediat revendicat de o grupare loială Statului Islamic, care și-a făcut simțită prezența în regiune din ce în ce mai mult în ultimul an.
Tragedia s-a produs pe fondul negocierilor de pace dintre talibani și guvernul Statelor Unite, proces care se pare că va rezulta în retragerea trupelor americane din Afganistan în schimbul promisiunii că talibanii vor asigura un climat democratic și sigur pentru întreaga țară. Ușor de zis, greu de făcut. ISIS prinde rădăcini din ce în ce mai puternice în regiune, iar asta va face aproape imposibilă retragerea Coaliției.
Jurnalistul Mircea Barbu face o scurtă radiografie a Statului Islamic în Afganistan: cine sunt, ce vor și cât de reală este amenințarea din partea acestora.
Contextul
Pe 19 august dimineața, președintele Ashraf Ghani a promis că va „elimina” orice urmă de insurgență din partea ISIS pe teritoriul afgan, în timp ce nu a ezitat să dea vina pe talibani pentru suportul pe care aceștia l-ar fi oferit grupării în ultima perioadă. Însă relația dintre talibani și Daesh (acronimul arab pentru ISIS) nu e chiar atât de bună pe cât o face să pară liderul de la Kabul.
În timp ce talibanii negociază de ceva vreme cu Statele Unite - negocieri ale căror rezultate vor fi anunțate în următoarele zile -, cel care are cel mai mult de pierdut se pare că va fi actualul președinte afgan.
Teoretic, alegerile prezidențiale ar trebui să se desfășoare luna viitoare, însă nimeni nu știe sigur dacă vor avea loc. Și asta pentru că liderii talibani își doresc ca Ashraf Ghani să fie demis pentru a continua negocierile, în timp ce suporterii președintelui insistă pentru organizarea alegerilor, pe motiv că numai un președinte legitim ar putea face tranziția dorită de toate părțile. Administrația Trump pare dispusă să le ofere talibanilor această concesie, în schimbul garanției că alegerile viitoare vor fi democratice și inclusive. Așadar, promisiunea actualului președinte afgan de a elimina ISIS e la fel de incertă ca viitorul său politic.
De fapt, cele două tabere care negociază viitorul Afganistanului se concentrează pe patru puncte mari și late:
- retragerea completă a trupelor NATO din Afganistan;
- un dialog între toți actorii politici din țară;
- un acord de încetare a focului pe termen nedeterminat;
- garanția că talibanii nu vor permite grupurilor armate străine să folosească țara ca hub pentru acțiuni teroriste internaționale.
Dacă primele trei puncte au fost mai mult sau mai puțin agreate de ambele tabere, atacul de sâmbătă face din ultima cerință una aproape imposibilă. În trecut, talibanii l-au găzduit pe Osama bin Laden, gest care a declanșat nu numai furia și indignarea comunității internaționale, dar și o campanie militară în care aceștia au pierdut controlul asupra Afganistanului.
Însă ceea ce nimeni n-a înțeles la vremea respectivă a fost țesătura complicată dintre cutumele sociale și viața politică tribală din Afganistan. În timp ce pentru talibani găzduirea celui mai căutat teorist era o chestiune de onoare (Nanawatai), pentru liderii militari din Europa și SUA acest gest a fost văzut ca o afiliere ideologică cu cea mai temută organizație teroristă a momentului - al-Qaeda.
Deși între talibani și militanții ISIS din Afganistan există diferențe fundamentale, inclusiv conflicte armate în unele regiuni, dușmanul comun rămâne într-o bună măsură același: civilizația Occidentală, cu decadența și vulgaritatea ei atât de periculoasă pentru „valorile islamice”.
În contextul actual, cel puțin una dintre cele patru cerințe ale negocierilor face ca retragerea forței internaționale din Afganistan să fie, dacă nu imposibilă, cel puțin greu de îndeplinit. Astfel, cu talibanii ocupați să-și negocieze un viitor politic, noua forță insurgentă, cea cu care și militarii români se pare că vor da piept în următoarele luni, e chiar Statul Islamic.
ISIS în Afganistan. Cine sunt și ce vor?
Militanții ISIS și-au făcut apariția în Afganistan în 2014, cam în același timp în care liderii grupării puneau bazele așa-zisului „Califat” în Siria și Irak. Filiala afgana a grupării se autointitulează „Provincia Khorasan”, un nume cu rezonanță istorică încă din Evul Mediu pentru părți din Afganistan, Iran și Asia centrală.
Odată cu pierderile masive de teritoriu, ISIS a recurs la tactici de gherilă și un tip de organizare bazat pe celule și filiale cu autonomie și putere de decizie proprie. Mai mult sau mai puțin ca o franciză de fast-food, care păstrează doar firma luminoasă, dar își administrează singură bugetul și operațiunile de zi cu zi.
În primele luni de existență, liderii afgani ai Statului Islamic au întâmpinat destul de multe dificultăți, inclusiv raidurile aeriene americane, care le-au decimat structura de conducere inițială. Însă în 2015, Mișcarea Islamică din Uzbekistan li s-a alăturat și astfel gruparea a intrat într-o nouă fază de organizare și acțiune.
Un raport al Departamentului de Apărare american publicat recent arată că organizația numără între 2.500 și 4.000 de luptători, majoritatea din Asia Centrală, țări arabe, Cecenia, India, dar și etnici uiguri din China.
Majoritatea atacurilor organizate de militanții ISIS în Afganistan au avut loc în zone sau la evenimente frecventate de minoritatea șiită a țării și au avut ca trăsături principale atât un mod de operare net superior atacurilor talibane, cât și un grad mult mai mare de victime în rândul civililor.
Sediul grupării se află în Nangarhar, o provincie din estul țării, la granița cu Pakistanul, dar în ultimele luni aceștia s-au extins și în nordul țării, în regiuni muntoase și dificil de pătruns pentru militarii forței internaționale, a căror retragere nu mai pare atât de sigură în lumina evenimentelor recente.
Chiar și în eventualitatea unor negocieri de succes între americani și talibani, o bună parte dintre aceștia din urmă, cei mai conservatori și radicali, probabil că nu vor accepta niciodată anumiți termeni și condiții, în special cele care țin de drepturile femeilor și implementarea unui sistem democratic bazat pe principii și valori seculare. Cel mai probabil, aceștia își vor găsi refugiul și un nou cămin în sânul unei grupări ca ISIS în Afganistan, ale cărei viziuni fundamentaliste le va asigura cadrul de operare în noul Afganistan.
Washington, București, Kabul
Atât Ministerul Apărării, cât și cel al Afacerilor Externe au amânat să ofere un răspuns clar cu privire la strategia României în Afganistan pentru următoarea perioadă.
Într-o întâlnire informală cu mai mulți jurnaliști români, Klaus Iohannis a menționat însă că va discuta prezența militarilor români în Afganistan cu Donald Trump, în cadrul celei de-a doua sa vizite la Casa Albă.
Nu știm în ce termeni se va purta această discuție legată de Afganistan, dar cu siguranță sunt întrebări pe care președintele României ar trebui să le ridice în contextul acestei întâlniri. Cel puțin 5 întrebări îmi vin în minte și mi-aș dori ca liderul de la Cotroceni să le adreseze delegației americane:
- Cât de repede își poate retrage România trupele din Afganistan?
- Care sunt soluțiile sustenabile pentru securizarea regiunii?
- Care vor fi implicațiile financiare și de securitate legate de prezența militarilor români acolo după acordul cu talibanii?
- Care sunt cele mai bune și cele mai rele scenarii pentru Afganistan în viziunea administrației de la Washington?
- În ce măsură ,,parteneriatul strategic” deschide și alte capitole de negociere în relația transatlantică?
Cel mai probabil, retragerea nu va fi una imediată și totală, așa cum își doresc americanii și talibanii, iar România își va ajusta prezența în funcție de criterii independente de situația reală sau legitimitatea prezenței sale în Afganistan.
Mai mult ca sigur, în spatele ușilor închise de la Casa Albă, întrebările oneste despre prezența militarilor români în regiune vor fi mult mai cuminți și așezate. După chipul și asemănarea celui care, cu calmul și accentul molcom de Ardeal, le va adresa interlocutorului său dornic să-și spele mâinile de un conflict al cărui final nimeni nu-l mai întrezărește.
Mircea Barbu este jurnalist freelancer. În ultimii ani, Mircea Barbu a relatat din zone de conflict, a transmis de la fața locului criza refugiaților din Balcani și a fost în Crimeea în timpul anexării peninsulei.
