Free to exit. Câteva note despre insurecția dreptei digitale neo-reacționare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Legendarul Radio Europa Liberă s-a închis de curând. Actuala administrație americană a demontat mai toate instrumentele tradiționale de seducție culturală externă (soft power), însă Radio Free Europe (RFE) va rămâne în istoria Războiului rece dintre democrațiile liberale și URSS, „bastionul” imperial al „lagărului socialist”: nimeni n-a intrat de bunăvoie acolo, așa că radioul finanțat de Congresul SUA a oferit o gură de oxigen, fiind singura sursă de informații necenzurate pentru milioanele de cetățeni captivi în spatele Cortinei de Fier.
La RFE exista și emisiunea „Lumea creștină”, realizată o vreme de Nicolae Stroescu-Stânișoară, directorul postului de radio din Munchen. Motto-ul acestei emisiuni era un citat (greu de găsit efectiv), dar atribuit lui André Malraux: „secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc”. Pentru noi, cei care ascultam RFE, asta însemna că tradiția civilizației occidentale, modelată de revelația creștină, pe temeiul geniului grec și al dreptului roman, nu va fi definitiv îngropată de falsul mesianism marxist-leninist. Însemna și că putem spera într-un viitor postcomunist, în care rostul spiritual și comunitar al vieții religioase va fi recuperat.
În linii mari, profeția asociată eruditului romancier al „Condiției umane” s-a împlinit după 1989. La 35 de ani de la prăbușirea dictaturilor bolșevice (oficial & obstinat atee) putem spune că Europa extinsă (sau mai degrabă reunificată) e un spațiu unde nicio credință religioasă nu e interzisă sau prigonită, chiar dacă faptul religios n-a scăpat de o altă pacoste și anume de instrumentalizarea ideologică.
E drept, așa cum fin demonstrează gânditoarea Chantal Delsol (a cărei carte „Sfârșitul creștinătății” am tradus-o și prefațat-o pentru Editura Spandugino) europenii secolului 21 nu mai sunt subiecții unui corp politic de tip „cruciat”. Încă din secolul XVI, Evaghelia a încetat să mai guverneze statele. Creștinismul persistă sub o mare diversitate confesională, inspiră prin creștin-democrație proiectul european postbelic și fecundează culturile vechiului continent, însă nu mai avem de-a face cu faimoasa christianitas medievală.
Din America religiei woke ne vine însă un alt fundamentalism politic religios subsumat așa-zisului Iluminism întunecat: o contracultură exclusiv digitală, opusă consensului academico-mediatic impus de stânga progresistă (din California anilor ’60, până la Casa Albă, sub ultimii doi președinți democrați). Fiind vorba despre idei exprimate „pasiv”, în așteptarea unor condiții revoluționare (reunite, aparent, în cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump), acest Dark Enlightenment și-a fidelizat un public propriu, tot mai larg, dar numai pe internet și social media. Lumea scrobită din universități și exponenții liberal-globaliști ai elitei oficiale americane au rămas prea puțin conectați la această fermentație intelectuală underground. Toți îi suportă, în schimb, consecințele tot mai greu de ignorat, prin Agenda 2025 a echipei Trump, prin conivențele doctrinare ale lui J.D. Vance, dar și prin anarho-capitalismul elitist promovat de Elon Musk și compania.
Am citit deunăzi primul titlu din recent înființata colecție a Editurii Gallimard, „Biblioteca de Geopolitică”: Arnaud Miranda, Les Lumières sombres. Comprendre la pensée néoreactionnaire (2026) aflată în curs de traducere românească. Dacă în Franța subiectul e aproape virgin (de unde și interesul vizibil creat în jurul eseului citat adineaori), în România el n-a intrat aproape deloc în dezbaterea publică. Sper să recuperăm acest decalaj, pentru a înțelege că tipii de culise care au clonat trumpismul pe Dâmbovița sunt și pe aici oleacă plagiatori: modelul e, din nou, copiat de peste Atlantic. Și e o formă de revenire a faptului religios printr-o combinație militantă de respingere a woke-ismului (al cărui multiculturalism e denunțat ca bioleninism) tehno-optimism eugenic și nouă utopie arcadiană.
Un mare ghiveci fuzionist, proteic, în care totul se potrivește cu orice și nimic nu e prea mult: teologia politică și tehno-comercialiștii se prind în horă cu adepții ierarhiilor naturale, ai micro-economiei și ai patriarhatului alb, pentru a da naștere unei religii neoreacționare radicalizate. Pentru acești noi bonzi, bisericile creștine (contaminate de modernitate) nu mai pot servi cauzei… În constelația gânditorilor digitali, doctrinari și propagandiști neo-reacționari a intrat și un româno-american cu excelentă educație, cunoscut sub pseudonimul Bronze Age Pervert (alias Costin Alamariu, absolvent de MIT, Columbia & Yale). Ba chiar aș spune că, în compania atâtor exaltați bizari, compatriotul nostru amorezat de Nietzsche face o figură foarte simpatică!
Sigur că pe fondul meselor familiale pascale (să-i mulțumim Domnului pentru bucuria lor, ca semn de comuniune !) nu veți acorda prea multă atenție acestui „Iluminism întunecat”, sub umbrela căruia se adună tradiționaliști (creștini sau seculari), trans-umaniști, post-libertarieni și anarho-capitaliști „acceleraționiști”. Să reținem pentru moment că toți vor abolirea democrației și instaurarea unui stat-corporație, condus de un patron monarhic; acolo n-ar mai exista contract social și nici cetățeni, ci numai clienți care au dreptul de a-și alege alt furnizor de servicii (conform principiului free to exit). Deocamdată, totul pare mai curând irealizabil. În fapt, acest viitor e deja aici.
M.B. 13.04.2026, 17:37
Doamna Chantal Delsol l-a invitat recent pe Peter Thiel să cuvânteze la Académie des sciences morales. Aceeași doamnă Chantal Delsol face parte din comitetul de redacție al revistei de extremă dreaptă L'Incorrect. Soțul doamnei a fost exculs din UDF în 1998 după ce a câștigat președinția regiunii Rhône-Alpes cu sprijinul FN-ului lui Jean-Marie Le Pen. Nicolae Stroescu-Stînișoară a fost ani de zile colaborator permanent la revista de extremă dreaptă Rost, condusă de co-fondatorul AUR, Claudiu Târziu. Dar mă rog, poate sunt eu orb. Poate că paleo-reacționarii sunt buni și neo-reacționarii sunt răi. Poate nu știu eu să fac diferența între un elasmotherium onorabil și un rinocer detestabil.
Drulazzkj 14.04.2026, 09:14
Are origini mai vechi toată ideologia asta și nu putea să nu aibă și în Franța. Vezi Archeofuturisme al lui Guillaume Faye. Dacă nu mă înșel publicat de aceeași editură care-l publică și pe Dugin, Arktos.