Mergi direct la conținut »
Sport Libertatea > Sport

Cum a ajuns fostul rapidist Ionel Armean antrenor în Finlanda

[gallery ids="1408761,1408762,1408763,1408764,1408765,1408766,1408767,1408768,1408769,1408770,1408771"]

Ionel Armean (49 de ani) a reuşit în Finlanda.Trăieşte de 24 de ani în „Ţara celor o mie de lacuri”, iar pasiunea pentru fotbal l-a ajutat să se integreze mai uşor printre nordici. Nu i-a fost însă deloc uşor. Până a răzbit, a trecut prin multe.

Povestea lui Ionel Armean şi a familiei sale seamănă cu multe alte poveşti de viaţă ale românilor plecaţi din ţară după Revoluţie, în căutarea unui trai mai bun. Iar Ionel l-a găsit! De cinci ani e antrenor-coordonator la Centrul de copii şi juniori al clubului KyIF Jalkapallo, din Kirkkonummi, o comună la 20 de kilometri de capitala Helsinki. Are licenţa B UEFA şi pregăteşte 450 de puşti cu vârste între 5 ani şi 17 ani, muncă pentru care primeşte un salariu lunar brut de 3.000 de euro, din care mai rămâne în mână cu 2.000, după impozitare.

”O noapte pe burtă, în curtea Televiziunii”
Ionel Armean s-a decis să-şi ia lumea-n cap în septembrie 1990, după Mineriada sângeroasă de la Bucureşti: „Acela a fost momentul care m-a convins că trebuie să plec din România. Mi-am dat seama că nu se schimbă nimic. Am aşteptat degeaba cu încredere, ca şi alţi tineri ai generaţiei mele, să se întâmple ceva bun. Am fost în acele zilele din decembrie în multe locuri fierbinţi din Capitală. Am petrecut o noapte pe burtă pe burtă în curtea Televiziunii, dar am înţeles repede că ce se petrecuse de fapt. Nimic!”. Omul ar fi plecat oriunde în lume numai să aibă un viitor. În ţară nu-şi găsea locul. Jucase fotabl până la 25 de ani. Junior la Rapid, unde a fost coleg cu Leo Strizu, şi apoi în Divizia C, la Abatorul Bucureşti. ”Eram electrician, dar aveam scoatere din producţie. Pe lângă salariu, mai aveam prime de joc în produse de carne”, îşi aminteşte Armean.

Cazul asistentei medicale din Botoșani: inclusă, apoi scoasă și reintrodusă din nou pe lista deceselor de COVID-19
Recomandări
Cazul asistentei medicale din Botoșani: inclusă, apoi scoasă și reintrodusă din nou pe lista deceselor de COVID-19
 

A plecat cu doar două genți cu haine și a cerut azil politic
„Am ales Finlanda, pentru că rămăsese singura ţară care mai primea români. Celelalte ţări închiseseră deja graniţele pentru români, din cauza exodului masiv de după evenimentele din decembrie 89. M-am dus la ambasada Finlandei şi am solicitat viză turistică pentru mine şi pentru soţia mea, hotărâţi să nu ne mai întoarcem. Am plecat cu trenul spre o viaţă demnă, pe ruta Bucureşti – Moscova – Sankt Petersburg – Helsinki. Am luat cu noi doar două genţi cu haine! „, şi-a început Ionel Armean aventura spre fiorduri.
Dar ce ştia el despre viaţa în străinătate? „Declicul a fost un amărât de video. Am avut şansa ca prin intermediul unui astfel aparat să capăt ceva cunoştinţe despre viaţa de afară”, îşi aminteşte Ionel Armean. O dată ajunşi în capitala Finlandei, Ionel şi soţia lui şi-au depus paşapoartele la Poliţie, cerând azil politic. „Era într-o joi, iar până luni nu se putea face nimic. Am primit de cheltuială echivalentul a vreo 500 $, să ne descurcăm în cele câteva zile. Nu mai văzusem atâţia bani niciodată. Cu banii ăştia trăiam o lună în România!”.

TVR spune că le-a interzis angajaților să vorbească pentru a evita „situații care i-ar putea afecta reputaţia”
Recomandări
TVR spune că le-a interzis angajaților să vorbească pentru a evita „situații care i-ar putea afecta reputaţia”
 

Doi ani într-un lagăr
Doi ani până la primirea permisului de muncă, Ionel Armean şi soţia au stat într-un lagăr. „Era, de fapt, un fel de hotel, amplasat în mijlocul pădurii, care fusese centru pentru alcoolici. Aveam de toate, mâncare, bilard, puteam să pescuim, primeam şi bani. Era viaţă. Simţeam că suntem respectaţi. Stăteam însă stresaţi deoarece nu ştiam dacă vom primi drept de muncă. După doi ani ne-au dat aviz negativ. Ne-au spus că nu ne pot acorda azil politic, deoarece România devenise stat democratic”. N-au renunţat însă la visul lor şi au căutat portiţe legale pentru a se stabili în Finlanda. „Avocatul ne-a ajutat mult, iar în două luni am primit drept de reşedinţă. Le-a explicat că, de fapt, în România nu se schimbaseră prea multe, iar Mineriada era un exemplu elocvent. A contat foarte mult că soţia născuse un copil în cei doi ani petrecuţi în lagăr, că învăţasem limba şi că mă integrasem în comunitatea lor. Am primit referinţe bune de la oamenii cu care intrasem în contact”.

O clinică din Târgoviște, acuzată că înghesuie pacienții pe holuri și la cozi, în loc să facă programări. Reacția administratorului
Recomandări
O clinică din Târgoviște, acuzată că înghesuie pacienții pe holuri și la cozi, în loc să facă programări. Reacția administratorului
 

A tăiat lemne, a fost grădinar și fermier
Din 2002, pentru familia Armean a început practic o altă viaţă. Dură, care n-avea nicio legătură cu filmele de pe casetele video. Dar care se baza pe nişte principii pe care Ionel le-a înţeles repede: după muncă şi răsplată! ” Am primit de la statul finlandez un apartament la bloc în oraşul Siilianjarvi, din centrul Finlandei. Jucam fotbal la o echipă din liga a treia, dar munceam cu ziua. Am tăiat lemne, am făcut menaj în casele oamenilor, am spălat prelate industriale, am fost grădinar, fermier. Am împărţit pliante cu reclame. Nu mi-a fost ruşine să muncesc. Soţia a crescut copiii”, povesteşte Armean.

4
Toate astea l-au ajutat pe Ionel să se integreze în societate. ”Primul meu job cu acte a fost vânzător într-o piaţă de legume şi flori. Cinci ani am făcut asta. Finlandezii erau impresionaţi cu câtă dexteritate le dădeam restul. La mine se făcea mai mereu coadă pentru că eram un tip glumeţ şi comunicativ”.
Uşor, uşor familia Armean a început să prindă rădăcini. Ionel a avansat ca şef de raion, a lucrat şase luni pe şantier, apoi timp de 10 ani a fost distribuitor la un depozit de electronice. În paralel, antrena echipa de juniori din Espoo, oraş aproape de Helsinki.
Seriozitatea şi puterea de muncă de dimineaţa până seara l-au ajutat pe Ionel Armean să devină o persoană respectată şi bine văzută printre finlandezi.

„Nu este uşor ca străin să ajungi să coordonezi un club din Finlanda. Până să vină Ionel la KyIF era anarhie. Fiecare făcea ce vroia. Ionel a făcut ordine, i-a dat afară pe cei care nu au acceptat regulile impuse de el, iar acum încep să se vadă rezultatele”, a explicat Antonio, un antrenor spaniol din subordinea tehnicianului român.
Ionel Armean impune respect pe teren. Ştie să umble cu zăhărelul, dar este şi zbir atunci când e cazul. ”Domnul Ionel este un antrenor bun, dar câteodată este nebun”, l-a caracterizat un puşti de 11 ani, pe care antrenorul român îl consideră un portar de perspectiv.

Fiul joacă fotbal în Estonia și e face Școala de Afaceri din Tallin
Familia Armean locuieşte într-o casă frumoasă din Kirkkonummi, situată lângă o pădure, într-un peisaj de basm, din care nu lipsesc elanii sau veveriţele. Are o familie fericită. Soţia lucrează la bucătăria unei şcolii şi câştigă, la rândul ei, 1.400 de euro pe lună. Un venit bun pentru o familie care, în urmă cu 25 de ani, pleca din ţară cu speranţa unei vieţi decente şi liniştite printre străini. Un venit suficient cât să-şi ţină cei doi copii la facultate. Băiatul, Neluțu, care joacă și fotbal, în Estonia, la Tallina Kalev– a fost internațional de juniori pentru Finlanda, la Şcoala de Afaceri din Tallin, iar fata la Helsinki.

6 7

SENZAȚIONAL: Femeile vin la fotbal, bărbaţii gătesc!
Pregătește o echipă de polițiste, medici sau bone15

Pe lângă grupele de copii şi juniori, Ionel Armean face antrenamente şi cu o echipă de feminină, formată în mare parte din mamele copiilor care joacă la KyIF. Pare foarte straniu să vezi nişte femei strângându-se seara, de la ora 9, să joace fotbal, iar bărbaţii lor să stea acasă să gătească şi să aibă grijă de copii. Lucrurile devin însă mai uşor de înţeles atunci când aflii că societatea finlandeză este condusă de femei. La antrenament, doamnele se echipează corespunzător, îşi pun inclusiv apărători la tibii şi umflă mingiile cu mare dexteritate. Lasă autoritatea deoparte şi sunt numai ochi şi urechi la indicaţiile lui Ionel Armean. ”Jucăm fotbal pentru că iubim acest sport. Aici, suntem ca o familie. Am doi băieţi, unul de cinci ani şi altul de şapte ani, care joacă la clubul KyIF, soţul joacă la echipa de old-boys. Bărbatul nu se supără când vin la fotbal şi mă întorc acasă la 11 noaptea, pentru că acasă discutăm tot de fotbal. Ionel face o treabă excelentă”, a precizat Johanna, 35 de ani. Din echipă fac parte femei din toate categoriile sociale de la profesoare şi poliţiste, până la medici sau bone.

Close
Închide
  Close