Bolojenismul, sindromul delirului românesc. Nicușor a jucat-o normal

Un talent deosebit în politica românească este să intrăm periodic în halucinații colective despre luptători antisistem care sunt mai „sistem” decât sistemul. Băsescu? Cel care era ajutat de DNA și servicii să-și scape și familionul de corupție, să-și șantajeze și adversarii?

Iohannis? Călin Georgescu? Și acum Bolojan? Toți au strâns în jurul lor tot felul de apărători fanatici, bănuiesc că nu toți stipendiați, totuși, de unde atâția bani? Dar toți antisistem făcând bani și mulgând privilegii de la sistem.

Grindeanu a fost de un comic nebun involuntar când s-a dus la tribuna parlamentului și i-a reproșat lui Bolojan că se ia de baronii PSD. Și s-a apucat să înșire baronii bihoreni. Deci nici nu se mai pune problema să te aperi de formă că n-ai baroni, doar să spui că „am și eu, dar ai și tu”.

Stilul provincial de a face politică roade orice țintă serioasă pentru această societate franjurată românească. Vin din Cluj? Trag pentru Cluj. Vin din Teleorman? Trag pentru Teleorman. Vin din Bihor? Pac, stadion scump, inutil.

Acest stil de clan, de extragere a bunurilor e complet idiot, costă și mult. Măcar dacă ai învăța să faci trafic de influență la nivel național! Ai obține niște reduceri.

Vrăjeala europenistă

Toată discuția cu „aderarea la Europa” e de pe altă lume. Capitalul european domină tot. Capitalul românesc vrea toată ziua subvenții prin slugi politice. Dar România e mai europeană decât vrea să pară, cu tot cu mai ales rele decât bune.

Vorba aia, cele mai „globaliste” forțe din România sunt cele reacționare, sunt AUR, Georgescu și toate asociațiile și comițiile fanatic religioase care urlă împotriva avortului după model american. Toate sunt inspirate de modele de afară și vopsite legionar sau în alte culori criptofasciste, nostalgice.

Dar Georgescu, de exemplu, era perfecta sincronizare artificială cu trumpismul. Un nene care își lua un capital nesimțit autohton în apărare, gata să pupe mânușițele americane mult mai indecent decât o fac ăștia azi.

Să mai amintesc că Viktor Orban sau mișcarea PiS din Polonia, toți ultraconservatori, au fost în același timp niște vajnici garanți pentru capitalul (german, mai ales) european și că naționalismul cultural și toate bazaconiile ultraconservatoare au ajutat doar la strâns de voturi?

I-a scos pe ăia cineva din Europa? Nu. Pentru că AUR e Europa aia pe care nu vrem s-o vedem, e acea Europă în varianta extremă dreapta care a muls muncitorimea estică fără scrupule și care a și promovat ură și segregare fără probleme în toți acești ani. Deci, da, UE e și asta, și mai e și varianta cinică de piață liberă care le dă în cap sărăcanilor. E Orban și von der Leyen la pachet, nu separat. E Năsui amestecat cu Peiu. Simion amestecat cu Bolojan sau Grindeanu.

De aceea, bolojenismul a fost doar un sindrom cunoscut pentru neputință și pentru lipsă de viziune. Singura viziune e redistribuire pentru afacerism de diverse tipuri. Cam cum distribuie un primar beneficii cheltuind fonduri publice pe târguri și festivaluri și băgându-și clienți diverși să vândă mici și cazări. Atât, ăsta e maximum de viziune politică provincială.

Ce ar însemna viziune? Personalitate în politica externă și internă. Intern, facerea pasului către o colectare mai serioasă a taxelor de la cei care nu plătesc sau plătesc puțin. Extern? Poziții clare antirăzboi, antigenocid, situarea de partea corectă a istoriei, pur și simplu, nu veșnic slugăreală haotică, și aia foarte scumpă. Decât să fii sărac și laș, fii mai bine sărac și demn.

Nicușor Dan a făcut ce trebuia să facă

A fost un val de ură pentru că Nicușor Dan s-ar fi pesedizat, pentru că a pus o judecătoare în funcție mare, una care tolera abuzuri în justiție. De acord, e grav că au fost ascultați jurnaliști, e grav că s-au trecut cu vederea abuzuri. Așa cum e grav pentru o parte din presă că a închis ochii la abuzurile Kovesi-Coldea. La alea n-am văzut revoltă.

Apoi, zilele astea ce să mai vorbim, de la C.T. Popescu la tot felul de mucenici de ziua a șaptea l-au făcut praf pe Nicușor Dan că e moale, că a pierdut mandatul doi, că e un trădător etc. Un electorat dur și zgomotos de-al lui Dan s-a bolojenizat.

În consecință, Bolojan a împins partidul în opoziție, după o ședință în care s-au certat tabăra Thuma, care vrea guvernare, cu tabăra Bolojan-Ciucu. N-ar fi prima oară când liberalismul s-ar rupe în funcție de cum extrage profitul: liberalii care fac bani din administrație vor guvernare; liberalii de tip USR, care fac bani din comisioane pe proiecte europene, vor să se joace cu hârtii europene și să câștige din privatizări „strategice”.

Nicușor Dan a făcut ce trebuia – sau ce mai putea – să facă. A vorbit politicos. Aș zice că și-a asigurat și mandatul 2. Nu m-aș mira să-l susțină PSD, la ce criză de lideri are.

Ce mai are de făcut Nicușor? Să nu fie Băsescu, să nu fie Iohannis. Să tragă de o coaliție în forma ei cea mai rapidă și cât de cât acceptabilă. Simion e oricum speriat de posibilitatea guvernării, pentru că atunci își va arăta deschis ruptura de georgism, adică se va trezi la putere și cu jumătate din voturi pierdute.

Ce e clar e că avem o criză care ar putea fi depășită dacă am sări peste un teatru grețos de „prințipuri”. Singurul principiu ar fi fost să mai ținem totuși deoparte, măcar o vreme, o tendință de extremă dreapta periculoasă. Pare inevitabilă, dar nu e chiar așa. Aș fluiera în biserică și aș zice că singura soluție este tocmai asumarea unor datorii, a unor cheltuieli sociale, tocmai pentru a menține pe linia de plutire o brumă de democrație.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE