Durează, în medie, 77 de zile să vinzi un apartament și aproximativ 150 de zile să găsești un cumpărător și să bați palma pentru o casă, fie că e vorba despre apartamente de vânzare în Ploieșți, Bucureșți sau alt oraș din țară.
Potrivit statisticilor, cea mai propice perioadă pentru vânzarea unei locuințe (din punctul de vedere al factorului timp) este trimestrul al doilea din an (adică primăvară). Atunci, un apartament are nevoie de puțin sub 60 de zile pentru a fi tranzacționat, iar o casă de 134 de zile.
Care este timpul mediu pentru o tranzacție
Din perspectiva potențialilor cumpărători (cel puțin în marile orașe), se observă o tendință de majorare a timpului estimat pentru încheierea unei tranzacții.
Aproape de 50% dintre cei chestionați în cadrul unui studiu recent anticipează că-și vor rezolva nevoia imobiliară într-un interval mai mare de șase luni; de asemenea, clienții care se așteaptă să cumpere o proprietate într-un interval de trei până la șase luni reprezintă 25% din total.
Pe de altă parte, ponderea celor care declară că au o nevoie imobiliară urgentă, pe care ar vrea să o îndeplinească în mai puțin de o luna, se situează la circa 12%.
Restul sunt cei care estimează că vor încheia o tranzacție într-un interval de una până la trei luni de zile.
Marja de negociere a prețului
La capitolul preț, statisticile relevă o tendința de apropiere între așteptările vânzătorilor și cele ale cumpărătorilor. Acest lucru este dovedit, printre altele, de faptul că marja de negociere este destul de redusă în momentul de față, cel puțin pe segmentul apartamentelor.
Aceasta se situează sub nivelul de 4% atât în marile orașe, cât și în cele de talie mai mică. De obicei, este vorba despre o suma cuprinsă între 950 și 1.850 de euro, arată statisticile.
Cum negociezi, că proprietar. Câteva ponturi:
Studiază piaţa!
O negociere de succes începe cu o cunoaştere temeinică a zonei în care se află amplasată proprietatea ta. Asta înseamnă să cunoşți, spre exemplu, apartamente similare din zonă, atât pe cele care s-au vândut (şi la ce preţuri) sau pentru care s-au încheiat antecontracte, cât şi pe cele care se află momentan la vânzare.
De ce este necesar un astfel de studiu amănunţit al pieţei? Pentru că, într-o negociere, orice mişcare trebuie susţinută cu argumente valide. Una e să-i spui cumpărătorului „Un preţ de 40.000 de euro mi se pare prea mic” şi altă să-i spui „Nu pot să-ţi vând casă cu 40.000 de euro, când altele similare s-au dat cu 50.000 de euro”.
Poziţionează corect preţul!
Marja de negociere pe care va trebui să o accepţi într-o tranzacţie depinde în mod direct de cât de bine este poziţionată proprietatea ta în piaţă, de cât de aproape este preţul ei de realitate.
Nu vei avea de ce să accepţi, spre exemplu, o scădere de preţ de 10% dacă locuinţa ta are un preţ corect comparativ cu alte proprietăţi similare.
Începe cu termenii cu care sunteţi de acord!
Într-o negociere, este recomandat să începi cu acei factori ai tranzacţiei cu care cele două părţi sunt (sau au mari şanse să fie) de acord. Spre exemplu, discutaţi mai întâi despre avans, despre tipul creditului acceptat sau despre momentul în care va fi predată locuinţa. În felul acesta se va crea o atmosferă de acord, propice şi pentru discutarea unor chestiuni mai delicate, că preţul.
Detaşează-te de factorul emoţional!
Chiar dacă locuinţa pe care încerci s-o vinzi este casa în care ai copilărit sau cea în care ţi-ai crescut copiii, lucrurile acestea nu sunt relevante pentru cumpărător şi nu-şi au locul într-o negociere de business. În cel mai rău caz, clientul se poate simţi agasat sau şantajat emoţional.
Toţi proprietarii să fie prezenţi la întâlnire!
Dacă există mai mulţi proprietari (soţ şi soţie, spre exemplu), este important că toţi să fie prezenţi la întâlnirea cu potenţialul cumpărător, dar doar unul să deruleze propriu-zis negocierea. Se creează astfel impresia de unitate – care dă încredere clientului – şi se elimină riscul unor eventuale neînţelegeri sau dezacorduri intervenite chiar între proprietari, ce pot ştirbi credibilitatea în faţa cumpărătorului.
Fă o contraofertă!
O ofertă de preţ care nu este pe placul tău nu înseamnă neapărat că tranzacţia a eşuat. Adesea, negocierea este un şir lung de contraoferte. Ca şi tine, potenţialul cumpărător vrea să obţină cel mai bun preţ (pentru el) şi nu ai de ce să te simţi jignit dacă face o ofertă prea mică. Ideea e să vă întâlniţi undeva la mijloc.
Apelează la un „negociator” profesionist!
Dacă interacţiunea cu potenţialul cumpărător de pe poziţia unui negociator că la carte ţi se pare o misiune prea dificilă, poţi apela la un agent imobiliar – asta nu înainte de a intervieva mai mulţi „candidaţi”.
Un broker profesionist are în primul rând avantajul că negocierea este pentru el un lucru obişnuit, ce face parte din viaţa de zi cu zi. În plus, că intermediar, el va fi, spre deosebire de tine, detaşat de ceea ce încearcă să vândă, putând stabili mai uşor o relaţie cu potenţialul client.