Este concluzia care se desprinde din filmul lui Andrew Niccol “Traficantul de arme”. Niccol – care a facut, in trecutul indepartat, excelentul “Gattaca” – ataca, de asta-data, lumea foarte secreta a celor care fac bani vanzand arme. Cum spune si Iuri Orlov (Nicolas Cage), la inceputul filmului: “Astazi, exista cate o arma la fiecare 12 oameni. Intrebarea e cum sa faci sa-i inarmezi pe ceilalti 11…”
Intr-adevar, cum? Weisz (personaj jucat de Ian Holm) alege, de pilda, sa vanda si irakienilor, si iranienilor: “Te-ai gandit vreodata ca voiam sa piarda ambele tabere?”, ii spune acesta lui Iuri, la-nceputul filmului, cand Orlov rima cu “fuck off!”. Odata instalat in “meserie”, Orlov stie ca nu se poate opri – pentru ca “se pricepe al dracului de bine la asta”. Poti sa-l condamni? Daca da, atunci feriti-va sa vedeti “Traficantul…”, caci filmul lui Niccol te face sa tii cu personajul lui Cage din prima: e ticalos, da le stie! Castiga un ban necinstit, da-l castiga! Sincer, pe mine unul, Iuri Orlov m-a cucerit: face un lucru pe care, daca nu l-ar face el, s-ar gasi alti o suta sa-l faca in locul lui. Iar a vinde arme – cum spune si el – nu omoara mai multi oameni decat omoara, intr-un an, industria automobilelor si a tigarilor. Si atunci, unde e problema?!
Problema, din pacate, e chiar in filmul lui Niccol, care e tot atat de subtil, in pledoaria sa, pe cat e George W. Bush in chestiunea Irakului. Bush? Bingo! Scenariul il considera (desi nu e scris de Michael Moore!), Satana traficului de arme. Niccol apasa atat de tare pedala “demascarilor”, incat finalul devine jenant: ai impresia ca vezi un film de propaganda stalinista facut in URSS… E la fel de jenant ca scena in care Ethan Hawke – in rolul unui politist de la Interpol – se duce in casa lui Orlov si-i arata sotiei acestuia o poza cu parintii sai asasinati: “Au fost ucisi cu astfel de arme”, ii spune el. Niccol nu reuseste sa se ridice decat intr-un singur moment la inaltimea replicilor din film: atunci cand arata, in fast motion, ce ramane dintr-un avion aterizat fortat in Africa: un schelet metalic. Cam asta ramane, din pacate, si din filmul sau.
Alex Leo Serban – critic de film