Cea mai mare problemă pe care o are Peter Magyar în restaurarea democrației în Ungaria și lecțiile învățate de la o țară vecină

În urma victoriei partidului Tisza asupra partidului de guvernământ Fidesz al lui Viktor Orbán în alegerile de duminică, opoziția se confruntă cu o luptă dificilă în încercarea de a restabili democrația în Ungaria. Liderul partidului Tisza, Péter Magyar, are multe de învățat de la prim-ministrul polonez Donald Tusk, în special importanța experimentării cu soluții îndrăznețe.

După 16 ani de guvernare iliberală sub Viktor Orbán, poporul maghiar a votat principalul partid de opoziție, Tisza, pentru a ajunge la putere, marcând un punct de cotitură pentru țară. Dar să fim siguri: liderul Tisza, Péter Magyar, se confruntă acum cu provocări formidabile în încercarea de a restabili normele democratice.
Magyar are multe de învățat de la prim-ministrul polonez Donald Tusk, care a revenit în funcție în 2023, după opt ani de guvernare populistă sub partidul Lege și Justiție (PiS). În ciuda acțiunilor rapide de a împiedica presa publică să răspândească propagandă, de a debloca 137 de miliarde de euro (160 de miliarde de dolari) din fondurile înghețate ale Uniunii Europene prin reforme ale statului de drept și de a consolida creșterea economică, guvernul lui Tusk s-a confruntat cu rate de aprobare scăzute.

Succesorii democratici ai populiștilor de extremă dreapta sunt, din păcate, aproape condamnați să dezamăgească, având în vedere marile speranțe pe care le-au generat victoriile lor. Însă nemulțumirea față de guvernul lui Tusk reflectă în principal numeroasele moduri în care PiS a denaturat și a transformat instituțiile statului în arme – o problemă cu care se confruntă și maghiarii în Ungaria. În ambele țări, schimbarea sistemică necesită o supermajoritate parlamentară, un președinte cooperant și o curte constituțională independentă.

Fără nicio vină din partea sa, Tusk nu a reușit să îndeplinească niciuna dintre aceste condiții. Magyar însă a reușit să obțină o majoritate constituțională, ceea ce îl pune în poziția de a putea reconstrui sistemul de la zero. Însă iliberalismul este mult mai înrădăcinat în Ungaria decât a fost în Polonia. Prin urmare, procesul de reconstrucție va dura timp, iar așteptările alegătorilor vor trebui satisfăcute mai devreme.

Primul pas al maghiarilor trebuie să fie deblocarea fondurilor UE care au fost înghețate din cauza încălcărilor statului de drept de către Orbán. Însă acești bani, deși necesari, ar putea oferi subiect de critici la adresa noului guvern: o parte din bani vor merge către un proiect – să zicem, în beneficiul minorităților – pe care acoliții lui Orbán îl pot extinde exagerat. În Polonia, acest lucru a stârnit inițial un scandal și indignare publică, iar guvernul nu a văzut o creștere a sondajelor până când oamenii nu au început să simtă beneficiile tangibile.

Atât în ​​Ungaria, cât și în Polonia, restabilirea vechii ordini juridice nu este la fel de simplă ca parcurgerea pașilor extremei drepte. Puțini membri necorupți au rămas în sistemul judiciar, iar un președinte sau o instanță judecătorească superioară iliberală pot bloca numirea de noi judecători. Președintele polonez, aliniat cu PiS, Karol Nawrocki, a refuzat să numească 46 de judecători și a lăsat vacante 88 de posturi de ambasador de la preluarea mandatului.

Astfel de bariere structurale întârzie reformele, invitând la o analiză atentă. Alegătorii liberali subliniază adesea fiecare pas greșit. Odată ce mass-media își va recăpăta independența, va condamna fiecare greșeală făcută de noul guvern, pentru că acesta este rolul său (dezamăgirea poate fi reciprocă). Acest lucru deschide calea cinicilor să proclame că noii conducători sunt exact precum cei vechi. Mulți oameni care au votat pentru partidul pro-democrație s-ar putea să nu participe la următoarele alegeri.

În Polonia, sentimentul antisistem în creștere, coroborat cu toleranța tot mai mare față de un lider puternic și o atitudine din ce în ce mai tranzacțională față de UE, a dus la alegerea lui Nawrocki la doar doi ani după revenirea triumfătoare a lui Tusk. Un tip similar de alienare ar putea avea loc și în Ungaria.

După ani de guvernare coruptă a lui Orbán, publicul se va aștepta ca Maghyar să-l tragă la răspundere pe el și pe aliații săi. Într-un sondaj polonez realizat la un an după victoria lui Tusk, două treimi dintre respondenți (inclusiv unu din trei alegători PiS) au declarat că unii oficiali din administrația anterioară merită închisoarea. În schimb, aceștia nu au fost supuși niciunei răspunderi legale.

Însă, așa cum arată Polonia, atunci când administrația anterioară a scris multe dintre legi, iar noul guvern pro-democrație este așteptat să-și dovedească acreditările de stat de drept la fiecare pas, eforturile de a aduce actorii de extremă dreapta în fața justiției pot eșua. Mai mult, abuzul de grațiere prezidențială poate pune capăt căutării dreptății dintr-odată, așa cum a demonstrat din plin președintele american Donald Trump. Alternativ, un ministru corupt poate pur și simplu să fugă, așa cum a făcut fostul ministru polonez al justiției Zbigniew Ziobro (deși, după ce i s-a acordat azil politic în Ungaria, probabil că acesta caută un nou loc de stabilire).

Având în vedere toate acestea, cea mai valoroasă lecție pentru Ungaria este că nu există o soluție rapidă pentru sistem. Chiar și Orbán a avut nevoie de un an pentru a rescrie constituția – Legea fundamentală a fost adoptată în 2011 – și, fiind populist, nu a trebuit să respecte toate regulile. Magyar ar trebui să aibă un plan pentru a-i face pe maghiari conștienți de acest lucru, și asta rapid. Mai mult, ar trebui să fie dispus să experimenteze soluții îndrăznețe înainte ca sănătatea instituțiilor democratice să fie complet restabilită. Tusk s-a gândit că, dacă ar câștiga alegerile prezidențiale candidatul partidului său, ar putea evita această cale. În schimb, a ajuns să piardă doi ani.

Un alt sector care are nevoie de o reformă rapidă este cel al mass-media publice. Abordarea guvernului Tusk față de mass-media publice este un bun exemplu al ceea ce se poate face. Știind că avea nevoie de ajutorul președintelui pentru a depolitiza radiodifuziunile publice și nu îl va primi, guvernul Tusk a ales pur și simplu cel mai rău vinovat, TVP Info, și a închis postul de radio, i-a demis conducerea și l-a plasat, precum și pe Radiodifuziunea Poloneză și pe Agenția de Presă Poloneză, în lichidare – o strategie rudimentară, dar eficientă.

Guvernul Tusk a folosit alte soluții. Recent, parlamentul a ales șase noi judecători la Tribunalul Constituțional, dar Nawrocki, într-o încercare de a semăna discordie și de a influența componența Tribunalului, a invitat doar doi dintre ei la palatul prezidențial pentru depunerea jurământului (o procedură pur ceremonială). Ca răspuns, ceilalți patru judecători au depus jurământul în fața parlamentului, ocolindu-l pe președinte.

Deși această mișcare a restabilit efectiv capacitatea Tribunalului de a funcționa, noii judecători ar putea fi nevoiți să intre în funcție sub protecție polițienească, deoarece președintele Curții Supreme a fost procuror superior în fostul guvern PiS și este un aliat al lui Ziobro, aflat în exil. Când putregaiul este atât de adânc, doar o administrație îndrăzneață care stabilește clar miza – și termenele-limită – are șanse de succes.

Pe scurt, o renaștere națională este posibilă o dată la o generație, nu o dată într-un mandat, iar fereastra de oportunitate nu va rămâne deschisă la nesfârșit. Păstrați-vă promisiunile modeste. Nu așteptați mai multă putere sau restaurarea completă a democrației liberale pentru a acționa. În schimb, acționați rapid și, acolo unde este posibil din punct de vedere legal, nu ezitați să folosiți măsuri extraordinare. Concentrați-vă pe câteva proiecte spectaculoase legate de demnitate, deoarece în Europa de Est, aceasta este încă principala monedă de schimb în politică.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE