Transformarea chitaristului care uimea România la 11 ani. A ales informatica și are propria afacere: „Am izolat garajul tatălui meu, mi-am luat un laptop și am început treaba”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Andrei Cerbu, care a luat locul trei la „Românii au talent” când avea 11 ani, a dezvoltat în garajul tatălui un studio muzical, dar nu a pariat totul pe muzică. Cum știe că în România se trăiește greu din artă, a dat la facultatea de informatică, unde e student acum. Într-un interviu pentru Școala 9, Andrei vorbește despre începuturile sale în muzică sau despre modul în care a reușit să își dezvolte propria afacere încă din liceu.
Andrei Cerbu a început să cânte la chitară la 7 ani, la 11 câștiga locul al treilea la „Românii au talent” și cânta cu Phoenix prin țară. Astăzi, la 19 ani, lucrează în propriul studio muzical, iar canalul lui de YouTube are aproape 130.000 de abonați.
Școala9: Cum ai ajuns să dezvolți în paralel cu școala propriul studio muzical și, implicit, propria afacere?
Andrei Cerbu: Unul dintre lucrurile pe care le-am înțeles destul de repede ca artist este că dacă în România genul blues nu e așa cunoscut, în afară, mai ales în America, situația e diferită. Cum poți ajunge la nivelul de acolo cel mai repede? Prin internet. Așa am început să filmez cover-uri pentru YouTube. Am izolat fonic garajul tatălui meu cu cofraje de ouă, mi-am cumpărat un laptop și am început treaba.
Nimeni nu putea să mă învețe să fac ce voiam și m-am apucat să mă uit la tutoriale pe internet, dar oricum niciunul nu a fost chiar util. La început a fost foarte greu, primeam aproape numai comentarii negative. Andrei Cerbu:
Pe parcurs, însă, studioul a crescut pe internet. După doi ani, lucrurile chiar funcționau, am început să adun câte un dolar, doi, s-a cristalizat o echipă. În perioada aceea îmi doream foarte mult un smartwatch și am fost mândru să mi-l pot cumpăra din banii mei. Am pornit de la un garaj, dar acum am luat tot parterul casei, plus garajul bunicii mele. La început, făceam cam un videoclip pe săptămână, acum am ajuns la douăsprezece. Înregistrăm mai mult cover-uri, pentru că aproape nimeni nu e interesat de albumele noastre proprii. De asemenea, sunt și alți artiști care vin să înregistreze piese la noi în studio.
În prezent lucrez cam 40 de ore pe săptămână pentru studio, însemnând editare audio și video, partea de management și promovarea pe social media. Având în vedere numărul mare de videoclipuri pe care le înregistrăm, reușesc să adun o sumă decentă, cu care să îmi plătesc colaboratorii și din care să îmi rămână și mie niște bani.
- Care a fost relația dintre școală și muzică? Cum ai reușit să le armonizezi?
- S-au impus destul de multe compromisuri pe parcurs. Primul compromis pe care l-am făcut a fost să renunț la Phoenix pentru a-mi putea continua studiile în copilărie. Apoi m-am văzut nevoit să mă maturizez oarecum brusc, pentru a putea împăca școala cu muzica. Aș fi vrut și eu să merg la petreceri, să ies cu prietenii, să fac tot ceea ce făceau colegii mei, dar a trebuit să renunț la aceste activități. Din acest motiv, mă simțeam uneori marginalizat. Colegii petreceau mult timp împreună. Eu studiam la chitară în pauzele de la învățat, iar în liceu eram preocupat de dezvoltarea studioului.
În ceea ce privește profesorii, majoritatea știau de talentul meu, mai ales după performanța de la „Românii au talent”. Unii m-au încurajat, alții au fost indiferenți. Am avut totuși destul de multe ocazii să-mi valorific pasiunea în cadrul școlii: am cântat la serbări, am fost inclus în echipa pentru fondarea radioului școlii, pe care l-am coordonat până la venirea pandemiei, iar în clasa a XII-a, având multe abilități deprinse în urma experienței de la studio, am făcut videoclipul de prezentare pentru școala mea.
Informatica i-ar putea oferi o stabilitate
- De ce nu ai continuat doar cu muzica și ai ales să studiezi informatica?
- Motivul pentru care am abandonat ideea de facultate de muzică ține de cea mai importantă revelație a vieții mele de până acum, pe care am avut-o la 14 ani. Fiind în legătură cu cei mai mari muzicieni ai României, am rămas șocat să descopăr cum unii, extrem de talentați, premiați de alte țări, abia aveau din ce trăi. Eu nu conștientizasem până atunci aceste aspecte. Mi-am dat seama că ar fi un risc prea mare să mă concentrez doar pe muzică, așa că am început să mă gândesc ce alte lucruri îmi mai plac în afară de artă.
Mi-a luat destul de mult să mă opresc asupra unui singur domeniu. În clasa a șaptea, îmi plăcea mult biologia și am realizat că medicina ar putea fi o variantă fericită: deja începusem să mă numesc „doctor Cerbu”. Apoi, am vrut să profesez ca veterinar, dar nici la această variantă nu am rămas. Mama își dorea să devin avocat, dar eu nu sunt genul de persoană care să se certe. În sfârșit, am descoperit și informatica. Prima oară nu mi-a plăcut deloc această materie, nu avea nicio logică pentru mine, dar, în clasa a zecea, i-am dat de gust. Petreceam ore întregi scriind programe, mă pasiona tot ce avea legătură cu tehnologia. Nu regret deloc că am ales să urmez Facultatea de Informatică din Iași, îmi place ce studiez și simt că domeniul mă dezvoltă și îmi oferă stabilitatea de care am nevoie.
Continuarea, în Școala 9.
foto principală: Românii au talent
