După ’89, cam uitasem cum e ca şeful statului să fie un „one man show”, ocupând micul ecran ore-n şir. S-a reluat „tradiţia” luni seara. Mai întâi, la Cotroceni, preşedintele Băsescu şi-a expus constatările şi concluziile după prima etapă a marşului (zborului) forţat prin mari firme private puse în dificultate de criza mondială. A identificat rapid problema diminuării cererii de marfă la intern şi extern, greutăţile în finanţarea producţiei, subcalificarea forţei de muncă. Dar şi soluţii, solicitând patronatelor să menţină producţia şi personalul. Ca şi cum ar putea fi ignorate, fie şi parţial, dramaticele evoluţii internaţionale, iar România ar fi o oază cu izvoare şi palmieri. Turneul prezidenţial, oricât ar nega Băsescu, are mai puţin un scop de documentare (puteau să i-o asigure consilierii) şi mai mult politic şi electoral. Văzând zi de zi un preşedinte atât de dinamic şi de interesat de ţară, alegătorii transferă imaginea asupra partidului său. Băsescu îşi păstrează calificarea de locomotivă.
În dezbaterea de la Realitatea Tv, preşedintele ne-a confirmat titlul unui comentariu de acum câteva săptămâni: „La ce bun alegerile?”. A spus-o franc: abstracţie făcând de varianta imposibilă ca un partid să ia 50%+1 din voturi, Guvernul va fi „al său”. Chiar dacă o formaţiune sau alta i-ar propune o alianţă postelectorală cu mult peste 50% din Parlamentul nou ales, Băsescu va scoate din mânecă acel premier pe care-l vrea. Pentru că asta-i interpretarea sa personală a Constituţiei. Apropo, în perspectivă, Traian Băsescu a zis că ar fi suficiente două modificări ale Legii fundamentale: preşedintele să poată (şi) revoca Guvernul şi/sau să dizolve Parlamentul. Într-adevăr, alegerile riscă să devină nu instrumentul esenţial al democraţiei, ci o joacă la patru ani o dată.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro