Judecatorii Curtii Constitutionale – majoritatea spre final de cariera – se afla in fata unui examen dificil. Dupa ce multi ani Curtea a stat in penumbra, in ultima vreme, mai ales din 2005 incoace, e in centrul atentiei. Legislativul, Presedintia si Executivul apeleaza frecvent la arbitrajul acestei ultime instante, spre a judeca legi si ordonante prost intocmite ori spre a rezolva clenciuri constitutionale in care intra cei doi principali combatanti, Basescu si Tariceanu. Intr-o cadenta obositoare, judecatorii CCR au fost si sunt supusi unor severe atacuri si presiuni. Li s-a acuzat spiritul partizan, reprosandu-li-se unora vita PSD sau altora aplecarea spre actuala Presedintie. A fost pus la indoiala chiar profesionalismul multor decizii, redactate parca voit incalcit, contradictoriu si sibilinic. Ceea ce a determinat perpetuarea scandalurilor, a interpretarilor adverse si chiar instabilitatea politica. Pana si in actualul conflict, legat de ungerea Noricai Nicolai, peledisti ca Boc sau Udrea ori preopinenti liberali ca Orban sau Iorgulescu dau indicatii Curtii.
Hotararea pe care o vor pronunta judecatorii constitutionali e cruciala. Nu doar punctual, in privinta numirii ministrului justitiei. O solutie clara si transanta, insa, ar avea implicatii necesare si definitorii asupra echipei guvernamentale, a limpezirii dreptului premierului ori al presedintelui de a o alcatui efectiv. Dar si – atat timp cat actuala Constitutie ramane in vigoare, si va ramane cel putin vreo trei ani – a clarificarii raporturilor presedinte – premier in gestionarea tarii. Ajunsa in haos institutional si guvernata parca doar de Curtea Constitutionala, din cauza unui perpetuu si tembel razboi al orgoliilor si necooperarii politice responsabile in zona executiva.