De ce România și Ucraina nu doresc să părăsească OCEMN, o organizație regională din care face parte și Rusia 

Precizări de la MAE

Libertatea a întrebat Ministerul Afacerilor Externe care sunt motivele pentru care România nu se retrage din această organizație și ce fel de proiecte de cooperare economică se mai realizează, în prezent, între statele membre ale acestei organizații și Rusia. 

Potrivit documentelor fondatoare ale OCEMN, acestea nu prevăd suspendarea sau excluderea unui stat membru din organizație. Această realitate nu împiedică însă statele care nu doresc să mai stea la aceeași masă cu Federația Rusă să părăsească ele această organizație și să creeze un format nou de cooperare economică la Marea Neagră fără să mai includă și Rusia.

În plus, Federația Rusă a încălcat principiile Cartei OCEMN, care statuează că acestă organizație funcționează în spiritul prieteniei, relațiilor de bună vecinătate, întăririi respectului și încrederii comune, dialogului și cooperării între statele membre.

Organizația este condusă, în această perioadă, de diplomatul român Lazăr Comănescu, care a intrat în atenția publică după ce, anul trecut, a avut o întâlnire controversată cu șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov. 

Lavrov a fost inclus pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, SUA şi Marii Britanii la scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina la 24 februarie 2022, iar Comănescu nu a ținut cont de aceste restricții.

Mai mult, ambasadorul Lazăr Comănescu l-a primit, în cadrul unei vizite de curtoazie, pe 23 ianuarie 2026, pe noul consul general al Federației Ruse la Istanbul, Alexander Kalachev.

Yevgeniya Gaber, cercetător principal la The Atlantic Council, a explicat, pentru Libertatea, de ce Ucraina a ales să rămână membru activ în această organizație, deși acest lucru înseamnă compromisul de a rămâne la aceeași masă cu Rusia. Gaber este specializată în securitatea europeană și a Mării Negre, cu accent pe Ucraina, Rusia și Turcia. Înainte de a se alătura Atlantic Council, Gaber a lucrat consilier de politică externă al prim-ministrului Ucrainei (2021) și director adjunct al Academiei Diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei (2018-2021). În plus, Gaber a fost diplomat la Ambasada Ucrainei în Ankara (2014-2018).

„În ceea ce privește Ucraina, rațiunea rămânerii este foarte pragmatică. Atât timp cât Rusia rămâne parte a organizației, este important ca Ucraina să-și mențină prezența – pentru a contracara activitățile maligne rusești, pentru a se asigura că poziția Ucrainei este reprezentată și pentru a combate influența Moscovei. Aceasta implică o luptă constantă, adesea invizibilă, la mai multe niveluri – tehnică, birocratică și procedurală – în care Rusia folosește orice instrument posibil, de la interpretări selective ale regulilor la tactici procedurale, pentru a complica participarea Ucrainei și funcționarea organizației în sens mai larg.

Rămânând în cadrul OCEMN, prin urmare, nu este vorba despre așteptările de cooperare semnificativă, ci despre menținerea unei voci care să facă rezistență împotriva acțiunilor rusești din interior”, a explicat Gaber. 

În schimb, în privința României, Iulia Joja, profesor asociat la Georgetown University, a explicat că statul român nu are obiceiul, în decizia de politică externă, de a ieși din organizații internaționale.

„România nu a ieșit niciodată dintr-o organizație. Ba mai mult, are o istorie recentă de a crea formate și de a le lărgi, cum este B9, de pildă. Nu cred că este de conceput, din punctulul de vedere al gândirii strategice românești, să iasă dintr-o organizație”.

Ce fel de sancțiuni a impus UE Federației Ruse

De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022, UE a impus sancțiuni masive și fără precedent împotriva Rusiei. Printre acestea se numără sancțiuni economice, sancțiuni individuale, măsuri diplomatice și măsuri în materie de vize.

„Măsurile sunt concepute pentru a atinge obiectivul de politică al UE de a pune capăt războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, prin creșterea la maximum a presiunii asupra Rusiei și prin utilizarea tuturor instrumentelor disponibile pentru a diminua capacitatea Rusiei de a-și purta războiul ilegal de agresiune.

Sancțiunile UE sunt atent direcționate, concepute astfel încât să fie proporționale și temporare. Aceasta înseamnă că ele sunt reanalizate periodic și că UE le poate calibra, diminua sau le poate pune capăt, dacă sunt îndeplinite obiectivele UE sau se fac pași semnificativi în acest sens”, explică rostul acestor sancțiuni Consiliul European. 

Ce înseamnă OCEMN și cu ce se ocupă această organizație 

Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN) a fost înființată în 1992, își are sediul la Istanbul, România fiind membru fondator. 

Printre statele membre ale OCEMN se mai numără alte două state membre UE – Bulgaria și Grecia – și șapte state candidate la UE – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Albania, Serbia, Macedonia de Nord și Turcia. Plus Armenia, Azerbaidjan și Federația Rusă.

Organizația se finanțează prin contribuția anuală a fiecărui stat membru.

UE este observator permanent la OCEMN din 2007, continuându-și participarea la reuniunile relevante, potrivit MAE. 

Într-un răspuns transmis Libertatea, Ministerul Afacerilor Externe detaliază modul în care funcționează această organizație: „Cooperarea tehnică în cadrul OCEMN se desfășoară la nivelul Grupurilor de Lucru (agricultură, finanțe-bănci, transporturi, aspecte vamale, energie ș.a.) și sunt implementate în continuare proiecte de natură tehnică de interes pentru regiune, cum ar fi proiectul „Permiselor OCEMN” – sistem regional de autorizații multilaterale de transport rutier pentru operatorii din statele membre OCEMN, sau proiectul „Toural” de promovare a turismului sustenabil în zonele rurale și izolate din Europa, finanțat de UE prin programul Horizon Europe. 

Regiunea Mării Negre are o importanță strategică evidentă pentru România și reprezintă o prioritate constantă pentru politica noastră externă, inclusiv din perspectiva de membru UE și NATO. România a susținut consecvent consolidarea dimensiunii de securitate și cooperare regională, iar participarea în OCEMN s-a înscris în această orientare pe termen lung”.

MAE: Funcționarea OCEMN a fost afectată semnificativ de războiul din Ucraina 

Ministerul Afacerilor Externe a mai argumentat pentru Libertatea că, după invazia rusească în februarie 2022, modul de funcționare al OCEMN a fost afectat semnificativ. 

„Nu au mai fost organizate reuniuni ministeriale în format fizic, acestea desfășurându-se în sistem video-conferință, iar reprezentarea a fost scăzută la nivel de ministru adjunct de externe/secretar de stat. De asemenea, dialogul tehnic a fost considerabil restrâns. Pe de altă parte, niciun stat membru nu s-a retras din organizație. Toate statele membre, inclusiv Ucraina, continuă să participe la lucrările organizației. Continuarea participării României și a celorlalte state like-minded la reuniunile organizației oferă regulat prilejul de a exercita presiuni directe asupra Federației Ruse, prin declarații și luări de poziție constante de condamnare a războiului de agresiune lansat împotriva altui stat suveran, a încălcării Cartei ONU și a Cartei OCEMN. 

În acest context, în luna decembrie 2025, cu ocazia celei de-a 51-a reuniuni a Consiliului Miniștrilor Afacerilor Externe OCEMN, opt din cele treisprezece state membre ale OCEMN au adoptat o declarație comună care condamnă cu fermitate războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, încălcarea Cartei ONU și a normelor și principiilor Cartei OCEMN, în special privind cooperarea în spiritul prieteniei, relațiilor de bună vecinătate, întăririi respectului și încrederii comune, dialogului și cooperării între statele membre. 

Politica RO vizează, alături de alte state like-minded, izolarea Rusiei printr-o abordare ofensivă. Această poziție are ca motivație dorința comună a statelor care împărtășesc aceleași valori de a-și menține prezența în organizațiile internaționale și regionale, chiar dacă din acestea face parte și Federația Rusă. Unul dintre obiectivele urmărite este și acela de a nu permite Moscovei să folosească nestingherită aceste formate drept platforme pentru promovarea propriilor narative; urmărim, astfel, alături de partenerii noștri, o izolare din interior a Federației Ruse la nivel regional și multilateral. OCEMN nu are stipulat în documentele fondatoare un mecanism de suspendare a membrilor, iar deciziile se iau prin consens”, a conchis MAE. 

Poziția oficială a MAE intră, însă, în contracție cu viziunea ambasadorului Lazăr Comănescu, având în vedere că el continuă să păstreze relații diplomatice cu oficiali ruși.

Yevgeniya Gaber: OCEMN rămâne astăzi o platformă multilaterală fără perspective reale pentru viitor, atât timp cât Rusia este membră. 

Libertatea a solicitat un punct de vedere și Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei pe această temă, însă până la momentul publicării acestui articol, redacția nu a primit niciun răspuns. 

În schimb, Libertatea a analizat această controversă cu Yevgeniya Gaber.

„OCEMN a fost înființată în 1992 ca o inițiativă condusă de Turcia, reflectând viziunea Ankarei privind regiunea – soluții regionale la problemele regionale conduse de țările din regiunea extinsă a Mării Negre. Înființată în urma prăbușirii URSS, a fost una dintre primele încercări de a modela o nouă arhitectură regională, reunind atât statele litorale, cât și cele din regiunea extinsă a Mării Negre, într-un cadru de cooperare economică, pentru stabilitate și prosperitate. 

Cu toate acestea, această ambiție a fost imposibil de realizat din cauza realităților de pe teren. Conflictele, războaiele și rivalitățile înghețate între Armenia și Azerbaidjan, Rusia și Georgia, Rusia și Ucraina, precum și în Balcanii de Vest, au paralizat procesul de luare a deciziilor bazat pe consens. Ca urmare, OCEMN a rămas în mare măsură defunct, cu o eficacitate foarte limitată.

În urma invaziei pe scară largă a Ucrainei, chiar și spațiul minim de cooperare a dispărut efectiv. Organizația nu a fost niciodată concepută ca un furnizor de securitate și nu are mandatul, nici instrumentele necesare pentru a aborda provocările dificile de securitate. Zonele sale principale – comerț, conectivitate, cooperare energetică, coridoare de transport și cooperare umanitară – au fost toate «omorâte» de agresiunea rusă în curs de desfășurare în întreaga regiune.

În acest sens, OCEMN rămâne astăzi o platformă multilaterală fără perspective reale pentru viitor, atât timp cât Rusia este membră a sa. 

În ciuda faptului că este în mare parte paralizat, OCEMN continuă să existe din mai multe motive practice.

În primul rând, dezmembrarea unei organizații internaționale este adesea mult mai dificilă decât crearea uneia. Aceasta nu este doar o chestiune de voință politică, ci și de inerție instituțională: structuri birocratice stabilite, cadre juridice și canale diplomatice. Din punct de vedere istoric, există foarte puține exemple de organizații dizolvate în mod oficial.

În al doilea rând, există un interes clar din partea Turciei în menținerea vie a OCEMN, întrucât acesta este un proiect turcesc. A lăsa colapsul acestuia ar însemna în mod efectiv să permită ca una dintre inițiativele regionale proprii din Ankara să eșueze, ceea ce implică costuri reputaționale. În același timp, sistemul președințiilor rotative creează un stimulent suplimentar – o țară nu dorește ca o criză instituțională majoră să se desfășoare în timpul mandatului său.

În al treilea rând, pentru unii membri, OCEMN încă servește ca o platformă pentru contacte diplomatice limitate, inclusiv între țări care nu s-ar angaja în mod normal în alte formate. 

În cele din urmă, când vine vorba de cooperarea practică, desigur, Ucraina promovează ideea unei noi structuri regionale de securitate, excluzând Rusia, deoarece chiar dacă sau când războiul fierbinte se va încheia, Rusia va rămâne o amenințare sistemică pe termen lung pentru regiune. Din acest motiv, din perspectiva Ucrainei, noua organizație ar trebui să se bazeze pe trei state NATO, Turcia, Bulgaria, România, plus Ucraina ca o coloană vertebrală pentru viitoarea securitate regională”, a explicat Gaber. 

La rândul său, Iulia Joja a adăugat că specificul de politică externă al Turciei, în istorie, a fost să includă Rusia în toate formatele sale de cooperare.

„Inițiativa Turciei întotdeauna a avut în vedere să organizeze formate regionale care să includă și Rusia. Pentru că Turcia nu dorește state occidentale la Marea Neagră, o politică care se menține și în prezent, în ciuda invaziei pe scară largă. În istoria Mării Negre post 1991, nu există niciun fel de inițiativă care să nu includă Rusia, până la războiul pe scară largă, când negocierile europene au dat următorul rezultat: o operațiune sub egida NATO de deminare în Marea Neagră, care, în mod evident, nu include Rusia”.

Reamintim că președintele Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîșkin, a venit în România la sfârșitul lunii noiembrie 2015, cu toate că se afla pe lista persoanelor sancționate de UE.

Așa cum explica, la acea vreme, jurnalista Iulia Marin, justificarea a fost aceea că demnitarul rus nu s-a aflat într-o vizită de lucru bilaterală, ci a participat la Sesiunea statelor membre ale Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, un organism afiliat OCEMN. În prezent, Rusia este suspendată din acest format.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.