Haosul politic poate opri motorul franco-german al Europei. Nici euro nu se simte bine

Parteneriatul franco-german stagnează

Macron a susținut neobosit că turbulențele politice interne „nu au fost niciodată un obstacol” pentru cooperarea crucială dintre cele mai mari două economii ale Uniunii Europene, care împreună reprezintă și o treime din populația blocului comunitar.

În realitate, problemele interne s-au dovedit a fi un obstacol și încă unul important, notează Euractiv.

Parteneriatul franco-german, cândva cunoscut drept motorul UE care ar fi impulsionat întotdeauna integrarea în piața unică și alte proiecte europene majore, stă pe loc, deoarece Parisul și Berlinul au fost, la rândul lor, distrase de propriile crize politice.

Prăbușirea Guvernului Bayrou – cu tot cu al patrulea prim-ministru al lui Macron în trei ani – este doar cel mai recent astfel de obstacol care ridică noi semne de întrebare cu privire la viitorul alianței din centrul Europei.

Guvernul cancelarului Friedrich Merz de la Berlin a încercat să pară relaxat. Purtătorul de cuvânt principal, Stefan Kornelius, a declarat înainte de vot că Berlinul „nu e îngrijorat” cu privire la Franța, în timp ce parlamentarii importanți ai coaliției au minimalizat temerile privind o ruptură.

Dar, în privat, neliniștea crește. O sursă parlamentară germană apropiată coaliției a recunoscut că există „o mare îngrijorare cu privire la impasul Franței și la problemele fiscale care afectează cooperarea franco-germană, care a fost împărtășită și cu guvernul”.

Aceeași sursă a adăugat că unele voci din cadrul coaliției s-au întrebat dacă Germania ar trebui să-și traseze propriul curs, deoarece Franța pare a fi un partener nesigur, arată Euractiv.

Unele surse parlamentare germane spun că acest lucru se resimte cel mai acut în zonele cu tensiuni existente, cum ar fi proiectele majore comune de apărare, și au avertizat asupra unei eroziuni a cooperării franco-germane.

Ba francezii îi încurcă pe germani, ba viceversa

Cu doar câțiva ani în urmă însă, paralizia politică germană era cea care îi deranja pe francezi.

Sub fostul cancelar Olaf Scholz, care a părăsit funcția la începutul lunii mai, o coaliție tripartită greoaie s-a trezit în mod repetat blocată – în special în ceea ce privește politica climatică și bugetară.

Apoi, Macron și-a riscat majoritatea parlamentară convocând alegeri anticipate vara trecută, imediat după ce extrema dreaptă franceză a obținut o victorie în alegerile europene. Aceasta a fost urmată curând de prăbușirea coaliției lui Scholz.

Potrivit lui Yann Wernert, expert în relațiile franco-germane de la Centrul Jacques Delors, aceste perioade alternante de instabilitate reflectă o schimbare mai amplă în Europa.

Garanțiile de securitate ale SUA au devenit mai puțin fiabile, punând presiune asupra bugetelor și guvernelor deja tensionate, a spus el.

În mod ironic, căderea lui Bayrou vine exact în momentul în care relațiile dintre cele două țări s-au îmbunătățit cu noul cancelar francofil al Germaniei, Merz, care l-a lăudat pe Macron în urmă cu mai puțin de două săptămâni.

Cei doi au anunțat chiar și o agendă substanțială pentru economie și securitate.
Aceste inițiative stau acum „în așteptare”, a declarat Jacob Ross, politolog la Consiliul German pentru Relații Externe (DGAP).

Înlocuirea lui Bayrou cu Sébastien Lecornu, loial lui Macron, recent ministru al apărării al Franței, vizează limitarea problemelor, dar nu este clar dacă un nou cabinet francez se va ține de acordurile încheiate de cei de dinaintea sa, a spus Ross.

Cu o datorie de 3,35 de trilioane de euro, Franța are foarte puțin spațiu de manevră

De ani, Franța nu a reușit să-și asume influența în chestiunile fiscale europene, în timp ce Germania a suportat o mare parte din povară. Aceasta înseamnă că proiectele comune s-au limitat la măsuri cu costuri reduse sau au depins de puterea financiară a Berlinului.

„Există un dezechilibru în investițiile fiscale cu care Franța și Germania pot contribui”, a spus Wernert, menționând însă că, spre deosebire de Germania, Franța are deja o armată destul de bine echipată.

Însă provocările imense cu care se confruntă Europa necesită investiții majore. În raportul său fundamental despre viitorul economiei europene, Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene, a estimat că țările UE trebuie să cheltuiască încă 800 de miliarde de euro pe an, sau mai mult de 4% din PIB-ul UE, pentru a satisface nevoile legate de reînarmare, climă și competitivitate economică.

Franța însă abia este capabilă să contribuie. Parisul cheltuiește acum mai mult pe datorie – 67 de miliarde de euro pe an – decât pentru apărare. Dezechilibrul este ilustrat clar și de ajutorul militar acordat Ucrainei, unde contribuțiile Germaniei le depășesc pe cele ale Franței.

Din punct de vedere economic, este vorba despre bani și despre povara uriașă a datoriei Franței. În termeni absoluți, nicio țară din UE nu deține o datorie națională consolidată mai mare decât Franța. Datoria suverană a urcat la aproximativ 3,35 de trilioane de euro – aproximativ 113% din produsul intern brut (PIB), cifra fiind așteptată să crească în continuare la 125% până în 2030.

Raportul datorie-PIB al Franței este atât de mare încât, în cadrul Uniunii Europene, doar Grecia și Italia îl depășesc. Cu un deficit bugetar de 5,4% până la 5,8% în acest an, Parisul se confruntă și cu cel mai mare deficit bugetar din cele 27 de națiuni ale UE.

Piețele financiare au reacționat cu prime de risc mai mari pentru obligațiunile franceze. În timp ce obligațiunile germane au o rată a dobânzii de aproximativ 2,7%, guvernul francez trebuie să plătească o dobândă de aproape 3,5% pentru datoria sa.

Stabilitatea monedei euro e în pericol

Economiștii spun că ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la stabilitatea monedei unice europene, euro, dacă finanțele celei de-a doua economii ca mărime din zona euro scapă de sub control.

„Da, ar trebui să ne îngrijorăm. Zona euro nu este stabilă în acest moment”, spune Friedrich Heinemann, economist la Centrul ZEW Leibniz pentru Cercetare Economică Europeană din Mannheim, Germania, chiar dacă „nu este îngrijorat” de o nouă criză a datoriilor pe termen scurt în lunile următoare.

Și alte economii majore acumulează datorii la un nivel istoric ridicat și trebuie să atragă miliarde de dolari pe piețele de capital.

De exemplu, în această toamnă, Germania, Japonia și SUA vor trebui să emită noi obligațiuni guvernamentale pentru a-și finanța cheltuielile – un motiv-cheie pentru care piețele globale de obligațiuni rămân sub presiune.

Singurul motiv pentru care piețele nu sunt și mai nervoase – adică spread-urile obligațiunilor franceze nu cresc în continuare – este speranța că Banca Centrală Europeană va interveni și va cumpăra obligațiuni franceze pentru a stabiliza piața, consideră Heinemann. „Dar această speranță ar putea fi zadarnică, deoarece BCE trebuie să fie atentă să nu-și submineze credibilitatea”.

Heinemann atribuie o parte din vină și măsurilor luate de Comisia Europeană, deoarece aceasta „a contribuit la crearea acestei încurcături”.

„A tot închis ochii, chiar pe amândoi, când a venit vorba de Franța. Acestea au fost compromisuri politice determinate de teama de a nu ajuta populiștii”, a spus el, adăugând că „Franța și-a folosit deja o mare parte din spațiul fiscal. Germania este într-o poziție mult mai bună, cu mult spațiu de manevră”.

Germania își pierde încrederea în Franța

Puțini politicieni de la Berlin văd o alternativă viabilă la un parteneriat franco-german puternic și revigorat atunci când vine vorba de promovarea unei agende europene de reînarmare și competitivitate.

Regatul Unit a părăsit blocul comunitar și rămâne instabil din punct de vedere politic; Polonia și Spania se confruntă cu propriile tulburări interne; iar Italia este prinsă în aceeași cămașă de forță fiscală ca și Franța.
Asta îi face pe mulți germani să fie neîncrezători într-un guvern francez stabil, înainte de alegerile prezidențiale programate pentru 2027, cu Adunarea Națională (RN) de extremă dreapta încercând să profite de haos.

Armin Laschet, un creștin-democrat care prezidează comisia pentru afaceri externe a parlamentului german, a declarat că speră că noul prim-ministru francez va putea promova reformele „în mod consensual și cu o mai mare sensibilitate”.

Markus Töns, principalul social-democrat pe probleme de afaceri europene în parlamentul german, a declarat că unele dintre îngrijorările fiscale legate de „faza dificilă” a Franței sunt exagerate: „Cifrele datoriei sunt departe de a fi un motiv serios de îngrijorare, mai ales în comparație cu alte țări ale UE”.

O disfuncție de durată în relație ar putea avea însă implicații profunde pentru viitorul UE.

„Dacă tot conceptul de motor franco-german este ireparabil și depășit, atunci, în opinia mea, aceasta înseamnă că integrarea europeană, așa cum o știm, a ajuns într-un impas”, a avertizat Ross de la DGAP.

Tulburările din Franța vin într-un moment în care UE este blocată într-un conflict cu Statele Unite privind politica comercială, inclusiv creșterea taxelor pentru giganții tehnologici americani propusă de Franța.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE