Intre Cotroceni si PSD s-a iscat inca un conflict, pornit de la criza energetica si legat de privatizarea, acum patru ani, a SNP Petrom SA, in favoarea austriecilor de la OMV. Acuzat ca, in calitatea pe care o avea in Guvernul CDR, de negociator PSAL 1, a dat verde procesului de privatizare, Traian Basescu a replicat ca una e ideea de privatizare, si altu-i modul pagubos in care s-a materializat, iar de acesta-i responsabila guvernarea PSD, in primul rand premierul Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu. Vorba lui Murphy, un lucru inceput prost se va sfarsi si mai prost. Traian Basescu a deschis atunci o partie pe care, apoi, Nastase si ai sai au putut face slalom dupa voie.
Statul roman, cedand peste jumatate din actiuni, abia a incasat vreo 669 milioane de euro, pentru societatea petroliera a tarii. Mai mult, aberant, s-au predat cumparatorului si rezervele strategice de titei in schimbul unei redevente ridicol de mici, vreo 3%. Guvernul s-a blindat pentru aceasta privatizare cu o lege trecuta ca gasca prin apa pe sub nasul unor parlamentari zabauci.
Admitand ca n-a fost vorba de coruptie, atunci cel putin abuz in serviciu, ori neglijenta cu grave consecinte asupra economiei nationale tot a fost. Ce altceva sa fie cand, petrolul importat costand acum de trei ori mai mult, tara nu mai are acces la resursele ieftine din subsolul sau? Ba, in schimb, primeste o redeventa rusinos de mica, asa incat, de jena, probabil, OMV a decis sa deschida un soi de cutie a milei, un fond cu care sa sprijine autoritatile in reabilitarea termica a blocurilor. Privatizarile asa-zis strategice, multe – profund oneroase – au un efect pervers. Au prosperat cei ce le-au facut si au saracit contribuabilii de rand. Parchetul tace, iar cei implicati ametesc populatia cu jumatatile de adevar care le convin.