226 de lucrări de artă aflate în gestiunea Ministerului de Externe au dispărut fără urmă. Un proces menit să stabilească pagubele este pe rol încă din 2020
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sute de lucrări de artă contemporană, aparținând Muzeului Național de Artă Contemporană al României (MNAR), au dispărut fără urmă, iar alte câteva zeci au fost returnate în stare incertă după ce au intrat în gestiunea Ministerului Afacerilor Externe (MAE).
Cuprins:
Cum au ajuns tablourile în custodia MAE
Tablourile, despre care nimeni nu știe în posesia cui au ajuns, au fost evaluate provizoriu la suma de 500.000 de lei, însă valoarea lor reală ar putea crește semnificativ în urma expertizelor de specialitate solicitate de instanță.
Dispariția inexplicabilă a operelor a generat un litigiu civil, inițiat de Muzeul Național de Artă împotriva Ministerului de Externe, care se judecă la Tribunalul București.
Scandalul fără precedent, legat de modul defectuos în care Ministerul Afacerilor Externe a gestionat obiecte de patrimoniu, are rădăcini vechi de zeci de ani. După anii ‘90 Muzeul Național de Artă a împrumutat lucrări semnate de artiști celebri reprezentanțelor diplomației românești din afara țării.
Este o practică întâlnită la nivel internațional pentru a promova cultura națională în străinătate. În cazul României, problema este că multe dintre aceste opere, de ordinul sutelor, nu au fost returnate sau nu există dovezi clare de predare-primire. Altele au rămas abandonate în clădirile ambasadelor închise, o parte dintre ele aflându-se în procedură de recuperare.
226 de tablouri dispărute
Procesul intentat de Muzeul Național de Artă Contemporană al României împotriva Ministerului de Externe se află pe rolul secției civile a Tribunalului București din decembrie 2020. Nici acum, după mai bine de cinci ani, nu a fost lămurită situația în cazul a 226 de lucrări de artă împrumutate de MNAR Ministerul de Externe. Cel puțin la această fază a procesului sunt considerate dispărute.
Potrivit actelor de la dosar studiate de Libertatea, dintre lucrările pe care MAE a recunoscut că le-a deținut, doar 527 au fost restituite până în prezent. Alte 226 de obiecte de artă sunt, în continuare, de negăsit. În același timp, zeci de opere recuperate ridică semne serioase de întrebare cu privire la modul în care au fost păstrate, existând suspiciuni de degradare.
Muzeul cere în instanță nu doar restituirea completă a patrimoniului, ci și despăgubiri estimate provizoriu la 500.000 de lei, sumă care ar putea crește considerabil odată cu evaluarea reală a pierderilor.
Scandal pentru expert
După cinci ani de proces, între cele două părți se duce o bătălie pe expertize. Reprezentanții muzeului susțin că evaluarea pagubelor nu poate fi făcută „la liber”, de un expert independent, ci doar de specialiști acreditați conform legislației privind patrimoniul cultural. Mai mult, aceștia cer implicarea unor laboratoare autorizate, capabile să stabilească atât valoarea lucrărilor dispărute, cât și amploarea degradărilor pentru cele recuperate.
„Reclamantul, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile de la dosar şi proba cu expertiză. Având în vedere evoluţia litigiului, apreciază că se impune efectuarea unei expertize evaluări bunuri culturale/artă contemporană pentru stabilirea despăgubirilor pentru cele 226 lucrări care au dispărut, iar pentru celelalte 79 de lucrări care au fost repatriate, solicită verificarea stării de degradare şi a costurilor de restaurare. Solicită ca această ultimă expertiză să fie întocmită de un laborator special autorizat, iar nu de experţi autorizaţi de Ministerul Culturii, existând o procedură reglementată de Legea 182/2000.
Pârâtul M.A.E., prin consilier juridic, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar, arătând că proba cu expertize nu este concludentă, având în vedere că vor fi efectuate de persoane aflate sub influenţa reclamantei, astfel încât concludenţa lor va fi pusă sub semnul întrebării”, se arată în actele dosarului studiat de Libertatea.
Miza expertizei
Instanța a dispus încă din anul 2023 identificarea unui expert autorizat conform legii care să analizeze o parte dintre lucrările recuperate, urmând să se stabilească dacă acestea au fost afectate de factori precum umiditatea, lumina sau manipularea necorespunzătoare, precum și costurile necesare restaurării.
Abia noiembrie 2025 a fost găsit expertul care să evalueze lucrările de artă recuperate din sediile ambasadelor și repatriate, următorul termen al procesului fiind stabilit pentru 20 aprilie 2026.
Pe de altă parte, rămâne încă în discuție situația celor 226 de lucrări de artă pe care le revendică Muzeul Național de Artă. Ministerul de Externe nu a confirmat că le-ar deține sau că acestea ar mai exista în evidențele sale, acesta fiind și motivul pentru care a fost încuviințată expertiza pentru a se stabili valoarea lor de piață (prejudiciul), lucrările fiind considerate „dispărute”.
Procesul nu stabilește vinovații
Actualul litigiu se desfășoară strict pe latură civilă. Instanța nu este chemată să identifice vinovați în sensul penal al termenului și nici să aplice pedepse pentru neglijență sau furt. Obiectivul procesului este unul strict administrativ și financiar: stabilirea responsabilității patrimoniale a instituției MAE față de bunurile primite în custodie și pierdute.
În termeni juridici, nu se discută despre căutarea unor persoane care să fie trase la răspundere individual, ci despre modul în care statul, prin ministerul său, își gestionează datoriile față de propriul patrimoniu cultural. Orice eventuală suspiciune de natură penală legată de modul în care aceste bunuri au dispărut ar trebui să facă obiectul unei anchete separate, derulată de organele de urmărire penală, și nu este obiectul cauzei de față.
Haos generalizat la Ministerul de Externe
Libertatea a semnalat într-un articol anterior că lucrări semnate de maeștri precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Sabin Bălașa sau Horia Bernea au fost găsite în inventarele aceluiași Minister de Externe cu valori simbolice, unele fiind evaluate la doar 20 de lei sau chiar mai puțin. Această subevaluare cronică a făcut ca, în cazul pierderii sau distrugerii lor, răspunderea financiară să fie practic inexistentă.
În loc să fie tratate ca piese de patrimoniu, multe tablouri au fost lăsate să se degradeze în sedii diplomatice care nu respectau standardele minime de temperatură sau umiditate. Investigația menționează cazuri în care igrasia și lumina directă au afectat iremediabil pânzele, factori care explică de ce MNAC solicită astăzi expertize de restaurare pentru cele 78 de piese deja recuperate.
Lipsa unor controale periodice și a unei evidențe centralizate a permis ca sute de lucrări să fie rătăcite între diverse misiuni diplomatice din străinătate. Din lotul uriaș de piese de artă contemporană și clasică, un număr semnificativ nu a mai putut fi identificat fizic la inventarele recente.
Haosul administrativ a fost confirmat și de audituri oficiale, care au indicat că MAE nu are personal calificat pentru conservarea artei și că procedurile de predare-primire a lucrărilor între diplomați au fost, de multe ori, doar formale. Acest raport al Curții de Conturi este, de fapt, motorul care a declanșat nevoia de clarificare juridică a situației patrimoniale.
Tot Curtea de Conturi a semnalat că Ministerul Afacerilor Externe suportă de zeci de ani costurile de întreținere pentru clădiri ale statului român ocupate abuziv de chiriași care nu plătesc niciun leu. Prejudiciul care trebuie recuperat de statul român depășește 5 milioane de lei.
Ministra de externe a reacționat în urma investigației publicate de Libertatea. „Acum reparăm și recuperăm ce se poate, dar mai ales ne asigurăm că nu se va mai repeta”, a declarat Oana Țoiu, abordând una dintre cele mai grave probleme de gestionare a patrimoniului public din ultimii ani.
