Sute de opere semnate de Grigorescu, Tonitza, Bălașa sau Bernea putrezesc în sediile Ministerului Afacerilor Externe. Multe sunt roase de termite, cu valoare de inventar de 20 de lei 

Potrivit informațiilor, bunuri de mare valoare au fost neglijate, evaluate discutabil sau lăsate fără protecția legală, accentuând riscul de a fi furate, distruse, vândute sau înlocuite cu copii.

Opere ale marilor artiști români, cu valoare de inventar de 20 de lei

În discuție sunt sute de opere semnate de artiști consacrați – Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu, Horia Bernea, Sabin Bălașa, Alexandru Ciucurencu și Constantin Piliuță – dar și obiecte cu potențial de clasare în categoria Tezaur.

Situația acestor lucrări, aflate în custodia MAE, scoate la iveală trei probleme critice care conturează fie o posibilă afacere ilegală, fie o neglijență crasă sau ambele. 

Risc să ajungă pe piața neagră 

În acest context, riscul major este ca astfel de opere să dispară din patrimoniul statului și să ajungă pe piața neagră a artei, fără a putea fi recuperate. În lipsa unei inventarieri riguroase și a unei evidențe contabile corecte, eventualele prejudicii ar putea fi calculate la valoarea de inventar – simbolică, de câteva zeci de lei – și nu la valoarea reală, de sute de mii de lei. 

Un astfel de mecanism creează premisele perfecte pentru pierderi masive de patrimoniu, inclusiv de însușire frauduloasă a obiectelor de artă de către terți, fără consecințe proporționale pentru cei responsabili. Cu alte cuvinte, dacă un tablou semnat de Nicolae Grigorescu, de exemplu, dispare din sediul unei ambasade, responsabilul va plăti doar câteva zeci de lei, cât este valoarea de inventar, nu sute de mii de lei, valoarea de piață.

Informații cu privire la administrarea haotică a obiectelor de artă de mare valoare, aflate în custodia Ministerului Afacerilor Externe – structura centrală, dar și în grija misiunilor diplomatice externe – au fost semnalate într-un raport din 2025 al Curții de Conturi a României. Auditorii acuză că această deficiență este sistemică la nivelul misiunilor diplomatice şi a fost menționată în rapoartele Curții de Conturi din anii precedenți, însă până la data prezentului raport nu a fost corectată.  

MAE nu știe ce obiecte de artă are în gestiune

MAE are evidențiate în contabilitate peste 10.000 de bunuri de valoare, din care aproximativ 3.000 reprezintă tablouri/sculpturi/gravuri, iar neevaluarea celor susceptibile a fi clasate conduce la prejudicierea patrimoniului național cultural, se arată în raportul citat. 

Printre bunurile de artă analizate, aflate la misiuni (n.r. – ambasade, consulate), au fost identificate lucrări care au valori mai mici de 20 de lei, deşi aparțin unor artişti ale căror picturi, existente în Centrala MAE, au fost evaluate, în anul 2023, la sume cuprinse între 5.100 și 354.000 de lei. 

„Lipsa documentelor de proveniență a condus la apariția riscului de pierdere, sustragere sau înlocuire a unor bunuri care nu au fost evaluate şi pentru care nu s-a stabilit autenticitatea. Totodată, neefectuarea evaluării bunurilor culturale deținute în toate locațiile MAE (sediul central şi misiunile diplomatice) a condus la o subevaluare a proprietății private a statului român”, acuză auditorii Curții de Conturi. 

Concluzia este că, atâta vreme cât MAE nu deține acte care să ateste originea și autenticitatea operelor de artă, chiar dacă sunt semnate de mari artiști, apar riscuri majore de pierdere, furt sau înlocuire a obiectelor fără ca nimeni să poată interveni legal. 

De ce este importantă clasarea unui obiect de artă

Conform legii, o lucrare de artă trebuie clasată de un expert evaluator și atestată în final prin ordin de ministru. Este procedura prin care un bun cultural (pictură, sculptură, document etc.) este declarat oficial ca făcând parte din patrimoniul cultural național, conform Legii nr. 182/2000. 

Statul recunoaște astfel că acel obiect are valoare culturală importantă și îl introduce într-un registru oficial (Inventarul patrimoniului cultural). 

Există două niveluri de clasare: fond – unde sunt incluse bunuri valoroase pentru patrimoniul național și tezaur, care se referă la bunuri de valoare excepțională, importante la nivel universal. 

Dacă un obiect valoros nu este clasat, apar mai multe probleme cu consecințe grave: nefiind urmărită oficial în registre, lucrarea de artă poate fi vândută, mutată, „pierdută”, înlocuită cu o copie sau chiar exportată mai ușor, fără ca statul să poată controla procesul. Nu există obligația de conservare/restaurare, poate fi depozitată impropriu, poate să nu fie corect evidențiată în contabilitate (la valoare mult mai mică decât cea reală).

Decizia dubioasă a expertului contractat de MAE

În această situație se regăsesc peste 400 de lucrări de artă atribuite unor mari artiști români, aflate în custodia Ministerului Afacerilor Externe, semnalează auditorii Curții de Conturi în raportul citat.

Surprinzător, în urmă cu trei ani, MAE a apelat la serviciile unui expert care a evaluat 410 opere de artă aflate în Centrala ministerului. Expertul contractat de MAE a apreciat că operele respective „nu sunt susceptibile a fi clasate”, deși pe lista obiectelor de artă analizate se aflau lucrări semnate de Nicolae Grigorescu, Ion Țuculescu, Nicolae Tonitza, unele dintre ele cu o valoare de piață de peste 800.000 de lei. 

Fără a fi supuse procedurii de clasare, obiectele de artă devin vulnerabile. Pot fi vândute, pierdute, depozitate în condiții improprii, înlocuite cu copii etc.

„Conform Inventarului patrimoniului cultural național mobil clasat, MAE deține un singur bun cultural clasat în categoria Fond prin OMCIN nr. 2291/18.04.2019, respectiv Telegramă «Aflarea unui steag al lui Ştefan cel Mare în mănăstirea de pe muntele Athos și aducerea lui în Ţara Românească», fără ca respectivul bun să fie înregistrat în evidența contabilă al instituției.

De asemenea, MAE deține în evidență un bun cultural mobil pentru care au fost achiziționate servicii de expertizare şi evaluare în anul 2023, iar evaluatorul a întocmit cererea de clasare a bunului cu propunerea ca respectivul bun să fie clasat în categoria Tezaur, categorie în care sunt cuprinse bunuri culturale de valoare excepțională pentru umanitate. Ulterior acestei activități, MAE nu a mai întreprins alte demersuri pentru valorificarea activității expertului, respectiv nu a demarat procedura de clasare a acestui bun în vederea protejării patrimoniului cultural național. 

Totodată, MAE a recepționat serviciile de expertizare şi evaluare pentru un număr de 410 bunuri culturale mobile, aflate în Centrala MAE, pentru care evaluatorul a apreciat că 409 NU sunt susceptibile a fi clasate, deși în lista bunurilor analizate au existat lucrări semnate de Nicolae Grigorescu (evaluată la 858.000 de lei), Ion Țuculescu (evaluată la 324.000 de lei) şi Nicolae Tonitza (evaluată la 178.700 de lei), autori ale căror lucrări se regăsesc în Inventarul patrimoniului cultural național mobil clasat, atât în categoria Fond, cât și în categoria Tezaur”, se arată în raportul Curții de Conturi.  

Opere abandonate în ambasade închise

Într-o situație și mai gravă se află opere de artă semnate de Horia Bernea, Sabin Bălaşa, Alexandru Ciucurencu şi Constantin Piliuță, abandonate prin sediile misiunilor externe ale MAE care și-au suspendat activitatea. 

Unele dintre aceste lucrări au fost descoperite într-o stare de degradare avansată, care necesită intervenția de urgență a restauratorilor, altele au fost aproape compromise, roase de termite. Deși ministerul este la curent cu situația acestor obiecte de valoare, nu a făcut niciun demers să le aducă în țară pentru a putea fi salvate.

„Cu privire la starea în care se găsesc bunurile culturale mobile, cu ocazia inventarierii au fost consemnate diferite aprecieri ale comisiilor de inventariere (uzat, ros de termite, necesită restaurare etc.) pentru lucrări realizate de Horia Bernea, Sabin Bălaşa, Alexandru Ciucurencu şi Constantin Piliuță, fără ca, în etapa de valorificare a inventarierii, conducerea MAE să întreprindă măsuri pentru aducerea în țară a respectivelor lucrări, în vederea restaurării acestora şi instituirii unor măsuri cu caracter general pentru prevenirea deprecierii altor bunuri culturale mobile similare. 

Totodată, în cazul obiectelor din argint existente în Centrala MAE, la finalul anului 2024, comisia de inventariere a menționat că acestea sunt depozitate în spații necorespunzătoare, care prezintă riscuri de deteriorare a bunurilor şi nu asigură securitatea acestora”, acuză auditorii Curții de Conturi. 

Riscuri de pierdere și de distrugere

Lipsa preocupării Ministerului Afacerilor Externe pentru protejarea bunurilor de artă care aparțin statului român a favorizat apariția riscului de pierdere, sustragere, înlocuire a unor bunuri culturale aparținând domeniului privat al statului.

Curtea de Conturi a cerut reprezentanților MAE să ia legătura cu omologii lor din Ministerul Culturii pentru a rezolva cât mai repede situația critică în care se află sute de opere de artă ale unor artiști notorii, abandonate prin sediile unor ambasade închise sau cu activitate suspendată și a avut termen să se conformeze până la finalul anului 2025.

Libertatea a cerut Ministerului Afacerilor Externe să ofere un punct de vedere privind situația operelor de artă vulnerabile aflate în gestiunea instituției și în ce măsură acestea au fost retrase din sediile ambasadelor pentru a fi restaurate și eventual clasate. Până la ora publicării acestui articol, MAE nu a oferit o explicație. Punctul de vedere al instituției incriminate va fi publicat în măsura în care va parveni redacției.

Cum au ajuns operele de artă în proprietatea MAE

Există trei modalități principale prin care operele de artă menționate au ajuns în proprietatea sau administrarea ministerului.

Cea mai mare parte a tablourilor provine din perioada comunistă. MAE, prin natura activității sale, trebuie să mobileze și să decoreze sediile diplomatice (ambasade, consulate, rezidențe) din întreaga lume pentru a reprezenta imaginea României.

Cu precădere până în 1989, statul român a achiziționat masiv artă contemporană (la acea vreme) pentru a „utila” aceste spații. Multe lucrări au fost preluate direct de la atelierele artiștilor sau prin intermediul Uniunii Artiștilor Plastici (UAP).

După 1948, o cantitate uriașă de obiecte de artă confiscate de la elitele interbelice a trecut în proprietatea statului. Multe dintre aceste bunuri au fost repartizate ministerelor „de prestigiu”. Deoarece MAE gestiona palate și clădiri istorice, a primit în administrare și obiectele de inventar aferente (mobilier de epocă, tablouri, sculpturi).

Deși mai rar, există situații în care artiști sau colecționari au donat lucrări statului român, cu specificația ca acestea să fie expuse în reprezentanțele diplomatice pentru a promova cultura națională peste hotare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro