Misterul Marii Piramide din Egipt: cum au fost ridicate 2.300.000 de blocuri de piatră în doar 30 de ani

Un studiu inovator, publicat recent în revista Nature, propune un model 3D de ultimă generație care sugerează că Marea Piramidă din Giza a fost înălțată cu ajutorul unei rampe speciale, ascunse chiar în interiorul structurii.

Un puzzle arhitectural milenar

Timp de zeci de ani, arheologii și inginerii au încercat să înțeleagă cum au reușit constructorii antici să finalizeze un proiect de o asemenea anvergură în mai puțin de trei decenii, fără a dispune de utilaje moderne.

Cifrele din spatele Marii Piramide sunt amețitoare: 228 de metri pe fiecare latură, o înălțime de aproximativ 146 de metri și 2,3 milioane de blocuri de piatră, unele cântărind peste 60 de tone.

Marea provocare a fost explicarea modului în care aceste blocuri masive au fost ridicate și așezate cu o precizie geometrică perfectă, într-un interval de timp atât de scurt.

Rampa „invizibilă” integrată în structură

Pentru a elucida acest mister, informaticianul Vicente Luis Rosell Roig a dezvoltat o simulare computerizată bazată pe teoria unui „sistem integrat de rampă de margine (IER) adaptiv”.

Modelul lui Roig demonstrează că materialele nu au fost urcate pe o rețea uriașă de rampe exterioare – așa cum susțineau ipotezele clasice – ci printr-o rampă centrală, încorporată direct în structura exterioară a monumentului.

Cum funcționa sistemul

Muncitorii lăsau intenționat deschise anumite segmente ale straturilor exterioare. Aceste goluri formau un traseu ascendent, ca o rampă în spirală, permițând transportul oamenilor și al materialelor pe măsură ce piramida se înălța.

Odată ce construcția avansa, aceste goluri „perimetrale” erau umplute, eliminând astfel orice urmă vizibilă a rampei la finalizarea lucrării.

Spre deosebire de alte teorii similare lansate în trecut, schema lui Roig este prima care explică matematic cum puteau avansa lucrările fără ca muncitorii să se blocheze reciproc și fără a necesita un volum uriaș de materiale de construcție suplimentare doar pentru rampe.

Un bloc așezat la fiecare 4-6 minute

Cel mai important aspect al noului model este că validează cronologia istorică acceptată. Conform simulării metodei cu rampă integrată, muncitorii antici ar fi putut așeza un bloc de piatră la fiecare patru până la șase minute.

Extrapolând acest ritm, ridicarea efectivă a piramidei ar fi durat între 14 și 21 de ani.

Dacă adăugăm timpul necesar pentru extracția pietrei din carieră, transportul pe Nil și perioadele de repaus ale muncitorilor, fereastra totală de execuție se extinde la 20 – 27 de ani – încadrându-se perfect în estimările istoricilor privind domnia faraonului Keops.

Dovezile din teren care susțin teoria

Teoria lui Roig nu este doar o simulare teoretică fericită, ci se suprapune peste anomaliile fizice observate la fața locului.

Spațiile goale inexplicabile din interiorul piramidei capătă acum sens, fiind, conform modelului, o parte deliberată a procesului de construcție (traseele rampei).

Uzura pronunțată din anumite secțiuni ale piramidei este atribuită direct traficului intens din timpul construcției și procesului ulterior de umplere a golurilor lăsate pentru rampe.

În concluzie, acest nou model oferă cea mai plauzibilă explicație de până acum pentru modul în care egiptenii antici au reușit să accelereze construcția uneia dintre Cele Șapte Minuni ale Lumii, păstrându-i în același timp designul exterior impecabil.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE