„Naşterea” MITITEILOR, un ACCIDENT în BUCĂTĂRIE. Iată CUM AU APĂRUT primii mici

Românul a fost mereu inventiv

„La Iordache„, aşa cum a rămas birtul în memoria istoricilor Bucureştiului, sau „La idee”, cum era supranumit, localul lui Iordache Ionescu era o clădire în care muşteriii intrau aplecându-se atât pentru a nu se lovi cu capul de pragul de sus, cât şi în faţa bucătăriei „curat româneşti”.
Birtul a fost făcut popular prin meşteşugul scriitoricesc al umoristului N.T. Orăşanu, dar şi graţie unei situaţii inedite care a pus la încercare inventivitatea proprietarului: o lipsă acută de maţe pentru cârnaţi. Pentru a nu-şi dezamăgi clienţii, Iordache a pus compoziţia pentru cârnaţi, îmbogăţită cu ceva chimen, piper, bicarbonat, cimbru şi puţin salpetru, direct pe grătar. Botezul inovaţiei culinare a fost dat tot de către mucalitul N.T. Orăşanu, care le-a spus „mici”.
Tot Orăşanu a reinventat meniul din birtul lui Iordache. Astffel, aici se puteau mânca pe săturate „patricieni” (cârnaţi mari) sau „mititei” (cârnaţi mici), dar şi „originară din Bagdad” (varză acră) la cuptor cu „o torpilă” (ardei roşu), toate stropite generos cu „o pricină” ( sticluţa de vin de ¼) sau „o idee” (ţuică). Ospăţul se încheia întodeauna cu „un taifas” (cafea turcească). Ineditul meniu a devenit rapid atât de popular, încât comenzile din celelalte restaurante se făceau conform lui.

Ce a rămas din crâşma lui Iordache

Astăzi, tot ce-a mai rămas din birtul lui Iordache Ionescu sunt cronicile timpului, şi numărul 3 acoperit cu var, de pe strada Covaci. Călătorul pe străduţele întortocheate ale Centrului Vechi din Bucureşti nu bănuieşte că umila contrucţie, care se încăpăţânează să rămână demnă foarte aproape de o modernă clădire care nu mai contează ce adăposteşte, a fost cândva unul dintre cele mai frecventate restaurante.
Locuitorii din zonă, în marea lor majoritate tineri, săraci şi clandestini, nu îşi amintesc de vechiul local.
Prăvălia găzduită de clădirea de la numărul 3 era, până de curând, una de antichităţi şi obiecte unicat, după care magazin de vinuri. Anticarii nu cunoşteau povestea fostului restaurant şi a patronului său, dar se mândreau că în magazinul lor există, ascunsă de ochii clienţilor, inscripţia originară care atestă că pardoseala păstrată intactă datează din anul 1852. „Una la fel, dar într-o altă nuanţă, se află la «Carul cu bere»”, spunea o cu mândrie o doamnă aflată în spatele tejghelelor cu obiecte atinse de patina timpului.
Dintre cele două încăperi vaste, unde odată se auzeau acorduri de romanţă acompaniate de ciocnetul paharelor cu vin, numai una păstrează arhitectura originală, cu ştaif de casă boierească.
Restaurantul Iordache Ionescu, de pe strada Covaci, nr.3, a funcţionat până în prima jumătate a secolului trecut. El îşi dobândise supranumele „La idee”, îşi aminteşte Constantin Bacalbaşa, însă „vorba nu s-a păstrat”. În schimb, mititeii, bateria şi protocolul s-au împământenit.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE