REPORTAJ: Oamenii care nu lasă tradiția și credința să piară: "Nu e greu să lucrezi cu copilul când îl apropii de Dumnezeu"/ VIDEO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În vârtejul vieții de zi cu zi și în mijlocul unui oraș super-industrializat, într-o lume în care cei mai buni prieteni sunt cei virtuali, iar omul se îndepărtează parcă tot mai mult de latura sa spirituală, mai sunt și oameni care îi îndrumă pe copii pe calea tradiției și a credinței. La Ploiești, două doamne, una inginer de profesie, cealaltă artist plastic, cu sprijinul unor dascăli de excepție, îi ajută pe copiii de școală generală să realizeze icoane demne de orice expoziție. Totul în doar șase ore de lucru la clasă. ”Nu e greu să lucrezi cu copilul atunci când îl apropii de Dumnezeu”, spune profesoara Camelia Poenaru.
Cuprins:
Ne-am obișnuit să vedem la știri bătăi în școli, copii umiliți de colegi mai mari sau mai „descurcăreți” ori chiar cadre didactice care nu au nimic de-a face cu vocația de dascăl și care înțeleg să facă educație cu parul, uneori la propriu. Numai anul acesta în școlile și grădinițele românești s-au petrecut nenumărate astfel de cazuri. Sunt însă și oameni care arată că școala poate să fie și altfel, cu toate neajunsurile ei. Iar uneori oamenii aceștia vin din cele mai surprinzătoare medii.
La Ploiești, spre exemplu, un om de profesie inginer și altul care este artist plastic și restaurator își dedică timpul copiilor. Mai exact, îi învață pe copiii de școală primară să picteze icoane în tehnica folosită de țăranul român care-și transpunea credința în artă, așa cum știa el, în urmă cu secole. Iar ceea ce iese din micile mâini dibace este uimitor.
Inginera care și-a găsit vocația în artă
Luminița Avram este de profesie inginer specialist în industria alimentară. Asta în diploma de absolvire, pentru că sufletul său a fost întotdeauna legat de ceea ce înseamnă tradiția românească și arta autentică, cea care poartă în sine spiritul poporului ăstuia. În urmă cu 12 ani, a decis să împartă cu alții pasiunea ei pentru icoane. Și cui să dai din dragostea ta pentru frumos dacă nu copiilor, cei mai buni și sinceri „receptori” din lume?
Așa se face că, de mai bine de un deceniu, Luminița Avram merge prin școli, acolo unde a găsit oameni ca ea, pasionați de frumos și de tradiție, și îi învață pe copii să picteze icoane pe sticlă.
Și nu orice fel de icoane, ci unele după asemănarea vechilor icoane românești, care duc cu ele spiritul țăranului român cu frica și dragostea de Dumnezeu.
”Pot să spun cu mare bucurie în suflet că am învățat peste 600, dacă nu 700 de copii să intre în taina și bucuria iconografiei românești vechi. Motivația pentru care am făcut acest lucru este aceea că am vrut să aducem un omagiu țăranului român care acum 200 de ani și-a închinat talentul acela nativ și ne-a lăsat nouă bogăția spirituală tradițională românească astăzi, pe care copiii pot să o vadă în icoanele carele ies din mână”, povestește fosta ingineră.
Artista care găsește bucuria în a lucra cu copiii
Împreună cu prietena sa Mihaela Laslo, Luminița Avram a pus la punct un adevărat program în care continuă, chiar și după 12 ani, să atragă tot mai mulți copii. Proiectul este denumit sugestiv „Icoane pe sticlă, ferestre deschise spre cer”. Iar copiii învață să picteze, însă nu oricum.
„Sunt icoane românești. realizate după tehnica tradițională. Se lucrează în sens invers decât icoanele pe lemn. Se lucrează pe spatele sticlei. Imaginea obținută va fi văzută apoi, după ce se înrămează. Tehnica este destul de simplă: se copiază după un model și se umplu spațiile cu culoare. Se pun culorile în ordine inversă decât la cele pe lemn”, povestește Mihaela Laslo artist membru al Uniunii Artiștilor Plastici și restaurator.
Mihaela, sau Micky, așa cum îi spun apropiații, renunță la o parte din timpul său ca să dea o parte din talentul ei, din cunoștințele sale, din ea însăși celor mici. Iar bucuria lor este și bucuria ei.
”Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii. Reacțiile lor sunt întotdeauna cele mai sincere și bucuria când își văd prima oară lucrarea este cea mai mare recompensă și asta totdeauna mă face să doresc să lucrez cu mai mulți”, spune Mihaela Laslo.
O icoană, șase ore, costuri minime
Cele două merg prin școli și îi învață pe copii să realizeze icoane așa cum se făceau ele cu secole în urmă. Fiecare copil face altceva și, cel mai important, este liber să-și pună în valoare creativitatea, chiar dacă lucrează pe un fel de șablon.
La clasa a III-a C, de la Colegiul Național ”Jean Monnet”, din Ploiești, nu e icoană care să semene cu alta. Pentru că fiecare lucrare poartă amprenta copilului care a pictat-o.
Cecilia spune că să picteze icoana a fost pe cât de greu pe atât de distractiv. O va face cadou bunicii sale. Tot la bunica s-a gândit și Ruxandra, atunci când l-a pictat pe Sfântul Gheorghe. Pe bunica o cheamă Gherghina și sigur o va bucura icoana. Roxana l-a pictat pe Sfântul Nicolae și va păstra icoana în camera sa. Iar Bianca a ales Sfinții Petru și Pavel și icoana va sta, la loc de cinste, în living.
Dăscălița care a făcut totul posibil pentru Cecilia, Ruxandra, Roxana, Bianca și colegii lor este Camelia Poenaru. A ajuns la a treia generație de copii pe care-i îndrumă să-și depășească limitele și să picteze icoane pe sticlă. Iar când e vorba de pasiune, totul devine simplu.
„Nu este greu să lucrezi cu copilul atunci când încerci să-l apropii cu pași mărunți spre Dumnezeu. Copiii sunt antrenați cu sufletul, cu mintea, cu inima în tot ceea ce fac. Fiecare bucățică este dăruită muncii, fiecare bucățică este oferită sărbătorilor și harului divin, tot ceea ce lucrează urmărind să îi apropie și pentru activitățile de educaie religioasă, dar și pentru sufletul lor de creștini. Este multă dragoste, este mult talent, este multă voință ca să realizăm tot și să fim aproape de cei care ne învață pas cu pas de la primul moment în care ne-am născut și atâta cât ne poate fi dus firul”, spune profesoara Camelia Poenaru, învățătoarea copiilor de la a III-a C din ”Jean Monnet” Ploiești.
Fiecare copil și-a lucrat icoana în doar șase ore, la școală. Au folosit acuarelele pe care le au în trusa de pictură, iar costurile pentru sticlă și ramă au fost minime. Bucuria copiilor este, însă, imensă.
Icoane sfințite sub ochii copiilor
Și, pentru că niciuneia dintre cele trei îndrumătoare nu îi plac lucrurile făcute doar pe jumătate făcute, cele trei au decis ca fiecare copil să participe la sfințirea icoanei pe care a pictat-o. E un moment de bucurie pentru că se întâmplă acest lucru, dar e și un moment special pentru copiii care au ocazia să participe, cei mai mulți dintre ei, la prima expoziție din viața lor.
La Ploiești, expoziția și sfințirea au avut loc într-o galerie a unui centru comercial care a arătat o mare deschidere către cei mici.
După ce a văzut reacția a sute de copii atunci când își văd lucrarea expusă în public, Luminița Avram povestește că acea reacție este unul dintre momentele care ăi rămân în suflet.
”Este fantastic să îi vezi cum se bucură, cum le arată părinților ce au realizat ei. Și la fel de frumoasă este bcucuria părinților”, povestește îndrumătoarea.
În vârtejul vieții de zi cu zi, într-o lume în care știrile despre școli sunt predominant legate de bătăi sau lipsuri, sunt și oameni care aduc și plus valoare. Și care le oferă copiilor bucuria de a crea lucruri de care sufletul lor să se bucure peste timp.
Citește și: VIDEO / Nicholas Lupu, actorul român care joacă în „Mars1001”, cel mai futurist documentar de realitate virtuală. În film apare și fiul astronautului Neil Armstrong
