REPORTAJ. Viața, furia și spaimele locuitorilor dintr-o comună fruntaşă la Covid-19. „M-aș fi vaccinat, dar cum să ajung la Giurgiu când eu abia merg?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Din 22 octombrie, în comuna giurgiuveană Malu, aflată la 80 km de București, a fost instituită carantina, adică de la ora 6 AM, un echipaj al Poliţiei Locale stă parcat lângă plăcuţa cu numele localităţii. Fiind dimineaţă, poliţiştii servesc o gustare cu fructe, respectiv banane, la umbra unor boscheţi. În sat, o parte dintre locuitori se uită cu furie spre politicienii de la București, iar alții spun că ar fi vrut să se vaccineze, dar nu au cum să meargă la 50 km pentru asta.
Cuprins:
Maşinile care intră şi ies din Malu nu sunt controlate, oprite, îndemnate să meargă mai repede. Viaţa rulează obişnuit în comună, la fel şi moartea. Dacă nu primeau mesaj de la RO – ALERT, cu îndemnul ferm să „menţină igiena mâinilor” şi să poarte corect masca de protecţie, unii săteni mărturisesc că nici n-ar fi ştiut de carantină. Pe uliţe, nu se vede nici un poliţist care să-i ia la întrebări despre urgenţa deplasării.
La Poştă, care e la doi paşi de primărie, şi la biserica de pe strada alăturată, unde se fac pregătiri de înmormântare, oamenii îşi văd de cozile şi de treburile lor. Măştile, mai mult sau mai puţin uzate, cad pe bărbii, cum cădeau pe vremuri pălăriile, când se întâlnea om cu om.
La vaccinare, cu microbuzul primăriei
În Malu, comună cu un singur sat, incidenţa cazurilor de infectare cu Covid-19 a depăşit 25 la mia de locuitori. „Cu vaccinarea, stăm destul de bine, cam 30 spre 35 la sută din populaţie. Nu ştiu ce să zic, de unde incidenţa asta mare”, spune primarul Mirel Jantea. Edilul adaugă că în comună au fost făcute trei campanii de vaccinare, adică „de trei ori au venit echipaje mobile să vaccineze oamenii aici, la dispensar, plus campaniile făcute de noi. Cu microbuzul primăriei, am dus de câteva ori oamenii la centru, la Giurgiu”.
2.376 de locuitori avea comuna Malu acum 10 ani, când a fost făcut ultimul recensământ.
O angajată la cabinetul medicului din comună, Elena Barbu, confirmă spusele primarului, „autorităţile locale chiar au făcut eforturi să ducă lumea la vaccinare, să convingă oamenii. Au fost afişe lipite peste tot. Şi noi am vorbit cu pacienţii, ţinem legătura cu ei, i-am îndemnat să se vaccineze”. Dispensarul se află la parterul unei clădiri în care funcţionează şi Poliţia Locală, un etaj mai sus. În apropiere, se află o farmacie.
„Suntem o comună civilizată, avem apă curentă, canalizare, în curând, punem şi gaze. Am fost din casă în casă, am lista cu semnăturile, să îi lămuresc pe fiecare cum e cu vaccinul. Mai mult de atât, nu ştiu ce puteam face”, afirmă primarul din Malu.
Sigur, există şi nemulţumiţi. O femeie de 65 de ani, care aşteaptă la Poştă, susţine că „au fost anunţaţi numai unii când vin să vaccineze în sat”. Un bătrân aprobă, dând din mască: „Unde să mă duc până la Giurgiu, cu ce să mă duc? Abia merg. Mă vaccinam dacă ştiam, că nu mi-e frică de ac nici acuma, nici în clasa întâi nu-mi era, eheeei”.
54de km este distanța între comuna Malu și municipiul Giurgiu
Izolaţi pe băncuţa de la poartă
Comunicarea e cheia, cei 1990 de locuitori din Malu sunt lacătul, cifrat de zvonuri noi şi de frustrări vechi. Ieşit pe bancă, la stradă, lângă soţia lui, un bărbat de 70 de ani neagă că ar fi fost vizitat de primar. „Au venit şi au lăsat nişte poze pe gard, să mergem să ne vaccinăm. N-a venit primarul. Numai în campanie vin toţi. Când nu e campanie, nu mai vine nimeni. La oraş e la fel, tot aşa e şi-acolo. Cu microbuzul ne-au dus numai la votare, nu la vaccinare”.
Pentru unii dintre acești oameni care nu se pot deplasa, singura soluție pentru a fi imunizați ar fi fost ca vaccinarea să se facă la poartă, acolo unde autoritățile spun că le-au lipit și afișele.
Femeia de lângă bătrân oftează şi scânceşte: „Eu nuuuu pooot să merg. Nu mai pot să merg”. E corpolentă, cu picioarele deformate de artroză, ieşind de sub capotul pluşat. „Abia am cărat-o până aici, pe bancă. Mai departe, nu putem merge. Carantină o fi, dar unde să plecăm? Nu plecăm nicăieri. Stăm aici, la drum”.
Sunt nevaccinaţi, bolnavi amândoi, de boli diferite. El are, de câteva luni, şi o depresie severă, „că mă trezesc plângând. Iar când i-a fost ei rău şi am chemat salvarea, nu mă mai puteam opri din plâns”. Bărbatul spune că au lucrat şi el, şi soţia lui, la un mare combinat din Giurgiu şi pentru cei peste 30 de ani de muncă, primesc acum pensii mici, sub 1.000 de lei. Ăsta e tabloul trist al justiţiei sociale, la care meditează cuplul de pe băncuţă, tablou în care pandemia e doar un norişor negru în plan îndepărtat.
Oamenii tineri din Malu lucrează la oraş, la Giurgiu sau la Bucureşti. Pleacă dimineaţa, vin seara, iar carantina nu a afectat ritmul navetei. „Nu m-am vaccinat de frică. De ce frică? Aşa, nu ştiu”, spune o femeie de 39 de ani, care are serviciu în Capitală.
Teama celor cu boli cronice
Vârstnicii din Malu invocă bolile cronice de care suferă drept motiv al fricii de vaccin. „Uite, mamaie, ce am aicea”, spune o bătrână cu broboadă, arătând punga plină cu medicamentele pe care tocmai la cumpărase de la farmacie. „Nu m-am vaccinat, mamaie, şi nu mă vaccinez, că sunt bolnavă tare”.
„Nu mă vaccinez, că sufăr cu inima, nici nu ies din curte. Doar o dată pe lună, mă duc la Giurgiu, unde am doctorul, la consultaţie, îmi iau reţeta, atât. Cu medicul de familie n-am vorbit de vaccin, nu”, spune o pensionară, a cărei casă se află pe drumul spre cimitir. Pe lângă gardul ei de sârmă, prin faţa ochilor rotunzi ai raţelor, în lătratul căţelului cu sprâncene galbene, mirate, au trecut, în ultimele săptămâni, cortegiile mortuare care au pus Malu pe harta ţării în pandemie.
„Am făcut şi vaccin, şi Covid”
Bărbaţii din Malu sunt mai curajoşi decât femeile, în privinţa acelor şi reacţiilor adverse. Doi pensionari care ies cu bicicletele din curtea unui magazin de bricolaj spun că s-au vaccinat amândoi, cu două doze. „Am vrut să o fac şi pe a treia, dar am luat Covid. Că după o vârstă, imunitatea merge mai greu, oricâte doze ai face. Aşa că am avut şi Covid, formă uşoară. Ei, acum, şase luni, mi-a zis medicul, pot să stau liniştit”, râde unul dintre pensionari. Fiica lui, adaugă el, lucrează la spital, la Giurgiu, şi ea l-a ajutat cu explicaţiile şi programările la vaccinare.
Există şi locuitori din Malu care nu s-au vaccinat din revoltă faţă de Guvern. Un bărbat în salopetă de muncitor, cu accent ardelenesc, explică de ce refuzul imunizării e manifestul lui împotriva stării de fapt din ţară. „Sunt din Alba Iulia, de fel, dar muncesc aici. Am fraţi care muncesc în Uniunea Europeană şi îmi spun cum s-a făcut vaccinarea la ei, acolo. Toată lumea, la fel. La noi, e birocraţie. Ei fac campanie electorală, la Bucureşti, cu 4.000-5.000 de oameni, într-o sală (congresul PNL din septembrie, n.red.). Iar pe tine nu te lasă să ieşi din sat. Nu se gândesc că omul ăla are o pensie de 800 de lei şi trebuie să meargă să muncească pe ici, pe colo, unde găseşte.”
O altă mare supărare a domnului în salopetă, exprimată în timp ce pândeşte ghişeul de la Poştă, este că preşedintele Iohannis „nu şi-a făcut guvernarea cum trebuie făcută. Să se deie cu PSD-ul, dacă PSD-ul a câştigat, nu să se deie cu maghiarii şi cu partidele mici care au răsărit ca florile. Şi-apoi să vină să spuie la prostime că e un stat eşuat. Păi, el trebuia să-l facă să nu mai fie aşa. Sau să-şi dea demisia. Nu atâta măgărie şi prostie pe capul nostru. Că noi suferim de pe urma asta, nu ei”.
Întăriri de la grăniceri
La polul opus al acestei tirade antisistem, o bătrânică mărunţică, îmbrobodită, cu masca trasă până peste ochi aproape, stă lângă intersecţie, ţinând cu ambele mâini un buchet de crizanteme. N-a intrat în biserică, la înghesuială, la „Veşnica pomenire”. Dar îşi doreşte să conducă mortul, de la distanţă, pe drumul spre cimitir, că e cumnatul ei, „bărbatul surorii mele, era bolnav de multă vreme”. „Da, sunt vaccinată, aici, la noi, la dispensar m-am vaccinat, de două ori”, spune femeia de 80 de ani, mijind ochii în soarele de octombrie.
Carantina în Malu a fost instituită pentru două săptămâni. La vreun kilometru de comună, pe şoseaua spre Giurgiu, în sprijinul poliţiştilor locali, au fost plantate, în caz de orice, şi două maşini ale Poliţiei de Frontieră, să păzească graniţele de mohor şi spini ale acestei Românii la scară mică.
