Român, găsit sub o prelată albastră de plastic, în Spania: „Aici mă simt mai în siguranță”

De cinci ani fără adăpost

Mergând pe Son Rossinyol, foarte aproape de calea ferată din Sóller, se observă o prelată albastră, ca multe altele care apar în diferite colțuri ale periferiilor Palmei. Toate alcătuiesc un sat interminabil de persoane fără adăpost, care caută un loc mai discret și mai sigur pentru a se proteja de tot mai multe jafuri cărora le cad victime.

Dintr-un cort improvizat flancat de paleți apare un bărbat de vârstă mijlocie, cu părul răvășit și abia trezit din somn, Se numește Constantin, are 50 de ani și locuiește de cinci ani în Mallorca.

„Lucram în construcții și într-o fabrică în România”, explică în timp ce se încalță. În jurul său se află două cărucioare vechi de cumpărături și resturi de fier vechi pe care încearcă să le vândă „ca să mănânc, dar abia scot 30 de euro, uneori 50 pe săptămână”.

Povestește că, din când în când, merge la Ca l’Ardiaca „să fac duș, să mă bărbieresc și să mănânc ceva, dar aici sunt mai în siguranță”, spune el.

I-a murit fratele

Deși s-ar putea să nu fie așa, deoarece el povestește că a fost victima altor persoane fără adăpost care profită de absența lui pentru a-i fura lucrurile modeste pe care le are.

Recomandări

Zonele din România cele mai expuse la inundații. Va exista un climat diferit în 50-100 de ani

„M-au jefuit, mi-au dat foc la cort și chiar mi-am pierdut fratele, care a murit din cauza a ceva ce i-au dat să bea”, se plânge Constantin.

Bărbatul susține că i-au fost furate documentele, fapt pe care l-a denunțat, și speră să le recupereze pentru „a putea pleca în Andaluzia să lucrez la câmp”, explică el.

El continuă povestea sa tristă, explicând că, cu ceva timp în urmă, i-au dat foc vechii sale barăci, nu departe de locația actuală.

„Mai întâi fură și apoi dau foc”, afirmă el, explicând, de asemenea, cum a fost alungat cu ceva timp în urmă din locul în care se stabilise „pentru că spun că era proprietate privată”, precizează el.

„Aici nimeni nu mă deranjează”

Nu are încredere în nimeni și poartă cu el puținele bunuri de valoare pe care le are, iar uneori se teme din cauza locului izolat în care se află.

„Aici nimeni nu mă deranjează”, spune el într-un spaniolă corectă, doar cere „un loc de muncă pentru a câștiga ceva bani și a-și căuta o cameră”, lucru imposibil, deoarece i s-a refuzat orice fel de ajutor.

Din această cauză a ajuns să se adăpostească sub acea prelată albastră. Acolo se ascunde o altă poveste tristă, una dintre viețile grele ale celor care au fost condamnați să trăiască în mijlocul pustietății.

Recomandări

Elena, o româncă din Irlanda de Nord, trăiește în teroare, cu valiza la ușă și luminile stinse pe timp de noapte: „Vor să mă facă să fug”

În acest context, singura lui teamă este că vor să-i facă din nou rău. „Mi s-a spus că sunt oameni care fură din barăci, dar mie mi-au dat foc, ceea ce este și mai rău. Nu vreau probleme, vreau doar un loc de muncă”, spune el înainte de a arăta locul de unde a trebuit să fugă, văzându-și fosta casă transformată în cenușă.