Curtea Constitutionala a trimis ieri motivarea Deciziei privind cererea de suspendare a presedintelui. Tarziu. Era de presupus ca, atunci cand au pronuntat-o, Decizia, judecatorii aveau clare in minte si dezbatusera argumentele pro si contra. Or, am aflat abia ieri ca presedintele poate sa zica ce vrea si cand vrea, ca un targovet oarecare, pentru ca, neavand putere executiva, opiniile sale n-ar produce efecte juridice. Fie spus, ideea merge catre nevoia unor atributii decisive ale unui solist in viata publica si politica. Cat priveste biletelul catre Seres, judecatorii au considerat ca e o dovada ca presedintele are umor. In fine, oricum, pana la plenul Parlamentului, obligatoriu in 24 de ore, nu e timp spre a dezbate motivarea.
Tergiversarea n-a facut insa decat sa complice lucrurile. Poate, din oportunism, asta s-a si vrut. Traian Basescu a putut, cine n-ar fi profitat?, sa declanseze cu prioritate o intensa ofensiva, incluzand bai de multime, interviuri si discursuri in care-si subliniaza nesomnul pentru interesele natiunii. Pe de alta parte, coalitia parlamentara contra sa nu numai ca nu-i poate opune, in eventualitatea unor anticipate, un contracandidat serios, dar e deja strabatuta de indoieli, oricat ar vrea sa le disimuleze liderii PSD, PRM si PC. Dar, daca ultimele doua au mai putine motive sa se teama de pierderea electoratului lor captiv, PSD, care are foame de procente si din afara membrilor sai, e in mare dificultate. Esecul, previzibil, al actiunii initiate de Geoana (oare tot la sfatul eternului Hrebenciuc?!) se poate solda, in cel mai fericit caz, cu cantonarea pe la 20%, daca nu cu un nou picaj electoral.