Turistul ajuns pe platoul Masivului Bucegi, oricât de obosit ar fi, nu va rata sub nici o formă două obiective: Babele şi Sfinxul, stânci cu forme bizare care au născut legende încă din strămoşi. Pe teritoriul întregului lanţ carpatic, de altfel, se află numeroase coloane de piatră impozante despre care tradiţia populară spune că ar fi reprezentarea unor personaje mitice.
În Munţii Bucegi există un complex de stânci numite Babele. Aceste pietre sunt simboluri ale primăverii, numele lor fiind legate de zilele magice de la început de martie. Conform datinei, între 1 şi 9 martie, oamenii aleg o zi şi spun că “aceasta e baba mea”. Cum va fi acea zi, aşa îi va merge respectivului tot anul. Tradiţia, foarte veche, e răspândită în toată zona balcanică locuită cândva de triburile tracice. Interesant e că doar în România există stâncile numite Babe, celelalte popoare balcanice de azi având doar datina.
Sfinxul românesc, strămoş al celui egiptean?
Sfinxul este o stâncă în Munţii Bucegi care, privită din lateral, are forma unui cap de om care poartă căciulă. Dimensiunile ei sunt 8 metri înălţime şi 12 metri lăţime. Faptul că înălţimea Sfinxului din Bucegi coincide cu cea a Sfinxului de la Giseh, Egipt, a condus la ipoteza conform căreia sculptura egipteană ar fie o copie a stâncii din România.
Legendele mai spun că Sfinxul din Carpaţi ar fi reprezentarea unei divinităţi de pe vremea pelasgilor, primii locuitori ai acestor ţinuturi, înainte de daci, şi că în zona Bucegilor s-ar afla polul energetic al României.