Silvian Ionescu, fost șef al Gărzii de Mediu, declarat de Curtea de Apel „lucrător” al Securității. Acuzat că a îngrădit drepturile și libertățile unei românce puse să-și spioneze soțul francez

Definiția juridică a „lucrătorului” la Securitate

Potrivit legislației în domeniu, titularul calității de „lucrător” este persoana care „a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. 

Ionescu, un apropiat al lui Traian Băsescu în perioada cât acesta a fost președintele României, a fost angajat al Direcției de Informații Externe (DIE), în prezent Serviciul de Informații Externe (SIE), în perioada 1974 – 1989. DIE a fost serviciul secret de externe al României, înainte de Revoluția din decembrie 1989. Ionescu a avut gradul de lt. (din anul 1974), lt. maj. (din anul 1979), respectiv căpitan (din anul 1984), cu funcţia de şef sector în cadrul Centrului de Informaţii Externe.

Hotărârea privind recunoașterea calității de „lucrător” al Securității a fost pronunțată în 14 martie 2025, la Curtea de Apel București, la solicitarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). 

Decizia nu este definitivă, Silvian Ionescu având posibilitatea de a o contesta la Înalta Curte de Casație și Justiție. Fostul politician a solicitat și a obținut ca numele să îi fie anonimizat în cadrul procesului. Ionescu a recunoscut, în multele declarații publice pe această temă, că a fost ofițer de „informații externe”, unde s-a ocupat de colectarea de informații politice și economice pentru România, dar a completat de fiecare dată că nu a făcut rău niciunui cetățean român. 

Româncă plecată în Franța, recrutată de DIE

Cercetătorii de la CNSAS au descoperit, însă, în arhive, cazul unei românce, care dorea să emigreze pentru a se căsători cu un cetățean francez, angajat al Ministerului de Interne. Inițial, cererea femeii a fost refuzată, dar, ulterior, s-a ajuns la concluzia că aceasta poate fi „exploatată informativ” având în vedere ocupația viitorului său soț. Românca a primit acceptul de a emigra în anul 1986. „Avizarea pozitivă a cererii de căsătorie a titularei şi a plecării sale legale în Franța, prin căsătorie, a survenit după ce organele de contrainformaţii externe s-au asigurat că va accepta sarcinile informative ce i se vor da în exterior, chiar dacă nu se consemnează explicit în documente condiţionarea aprobării cererii de căsătorie de acceptarea colaborării. Titulara a fost scoasă din preocupare în 1990 deoarece a deconspirat faţă de mai multe persoane «legătura cu organele noastre»”, susțin cei de la CNSAS.

În arhive au fost descoperite mai multe documente semnate de Silvian Ionescu, cu nume real, dar și cu nume conspirative, în legătură cu supravegherea și urmărirea informativă a femeii. 

„Pentru că titulara dosarului intenționa să se căsătorească cu un cetățean francez, pârâtul (Silvian Ionescu – n.r.) a urmărit recrutarea sa în scopuri informative, astfel cum reiese din raportul cu propunerea de contactare a elementului în studiu (…) din data de 25.11.1987, semnat olograf prin utilizarea numelui de serviciu”, se precizează în acțiunea celor de la CNSAS.

Scopurile informative, astfel cum rezultă din acest raport, priveau nu doar exploatarea poziției soțului, funcționar în cadrul Ministerului de Interne francez, ci și aspecte privind emigrația română. 

Urmărită cu „tehnica operativă” a Securității

„În luna octombrie 1986, după încheierea căsătoriei, a părăsit legal țara stabilindu-se la soţ în Franța. A revenit în România în luna martie a acestui an (1987 – n.r.), când a fost contactată de către noi, atât în perioada instruirii, cât şi a întâlnirii din martie. A manifestat o atitudine corectă față de organele de securitate, nu a avut reţineri în relatarea unor situaţii prin care a trecut, solicitându-ne chiar sprijinul în rezolvarea unor probleme legate de prelungirea vizei sale de şedere în țară”, se susține în raportul semnat de ofițerul DIE. 

Românca urma să sosească în țară în luna decembrie, când urma să fie contactată, iar în cadrul discuțiilor să fie abordate mai multe aspecte: „situaţia sa materială, profesională, socială prezentă; stadiul acţiunii sale de naturalizare; exploatarea în orb asupra poziţiei actuale a soţului său, funcţionar în cadrul Ministerului de Interne francez şi asupra emigraţiei române din zonă; instruirea contrainformativă; analizarea modului în care a reuşit să răspundă solicitărilor sale făcute cu ocazia întâlnirii din martie 1987”.

În 7 decembrie 1987, Silvian Ionescu a semnat, potrivit CNSAS, un „plan de măsuri” prin care a stabilit dirijarea şi instruirea rețelei informative în vederea identificării relațiilor, preocupărilor şi atitudinilor titularei dosarului. 

De asemenea, a dispus măsuri de verificări complexe atât cu privire la româncă, cât şi a rudelor şi a persoanelor apropiate, folosirea mijloacelor de T.O. (Tehnică Operativă), interceptarea corespondenței şi a convorbirilor telefonice. A doua zi, în 8 decembrie 1987, ofițerul a semnat un „Raport cu propuneri de verificare prin mijloace T.O.”, prin care a dat detalii referitoare la activitatea de verificare, respectiv utilizarea de informatori, introducerea de mijloace T.O. în garsoniera ocupată de aceasta. Românca a ajuns în țară în perioada 11-13 decembrie 1987 și era cazată la un hotel din localitatea Bușteni.

„Marșrutizarea” unui informator pentru urmărirea „țintei”

„S-a stabilit că aceasta a solicitat în mod special rezervarea singurei garsoniere existente în hotel (sufragerie, scară interioară, dormitor şi baie la etaj). În aceeaşi perioadă se va afla în hotel şi tatăl cu actuala soţie, care au rezervat o cameră separată. S-a stabilit că există posibilităţi T.O. numai pentru camera rezervată de părinţi, fiind necesar ca pentru garsonieră să fie instalate mijloace mobile. (…) a solicitat ca mijloacele T.O. pentru garsonieră să fie asigurate de unitatea noastră, întrucât ei nu dispun de mijloace în acest sens”, se precizează în raportul din 8 decembrie. 

Pentru realizarea scopului propus, s-a decis „marșrutizarea” la Bușteni a unui informator și trimiterea în misiune a trei ofițeri. Termenul „marșrutizare” era folosit pentru dirijarea informatorilor într-un anumit mediu, pentru îndeplinirea unor sarcini specifice trasate de ofiţer.

Planul de măsuri propus de către fostul ofițer Silvian Ionescu, a fost dus la îndeplinire cu succes, susțin, în continuare, cei de la CNSAS. Pe 15 decembrie 1987, sursa informativă a întocmit un raport în care a consemnat informaţiile obţinute în urma îndeplinirii sarcinilor dispuse.

Ulterior, pentru verificarea în continuare româncei, prin raportul din data de 4 ianuarie 1988, Ionescu a propus introducerea de mijloace T.O. la domiciliul mamei, măsură care a fost pusă în aplicare. Femeia urma să plece din țară în 7 ianuarie, iar reprezentanții Securității au decis să o urmărească și la domiciliul mamei sale pentru a-i studia relațiile și dacă nu deconspiră legătura sa cu „organele de securitate”.

„Având în vedere că până la plecarea ei din ţară (07.01.1988), urmează să intre în legătură cu majoritatea relaţiilor sale apropiate, care nu au fost încă stabilite în totalitate şi faptul că va solicita o întâlnire cu ofiţerul din legătură în vederea instruirii sale pentru perioada următoare, apreciem că este oportună verificarea sa prin mijloace T.O. special confecţionate care să fie introduse la domiciliul mamei sale”, se susține în raport. 

Intrarea în apartament s-a făcut sub acoperirea de lucrări în cadrul ICRAL. Un ofițer a montat o bulă de nivel (special amenajată cu mijloace T.O.), folosind ca „legendă” verificarea unei presupuse înclinaţii a blocului. Operațiunea a fost repetată și în alte apartament din bloc, pentru a nu da de bănuit.

Șocul oamenilor Securității: femeia s-a deconspirat

După „exploatarea” informațiilor obținute, în raportul redactat ulterior s-a concluzionat că „persoana verificată informativ” nu era, în realitate, o sursă a Securităţii. 

„(…) A deconspirat legătura şi o parte din instruirea făcută de organele de securitate atât faţă de mama sa, cât şi faţă de concubinul ei, rezultând că aceştia cunoşteau mai demult despre această legătură cu care nu erau de acord. Din discuţie, pare oarecum mândră de legătura cu organele de securitate, fiind convinsă că reuşeşte foarte bine să-şi ascundă unele gânduri şi intenţii faţă de acestea, iar ei doi o apreciază «mai deşteaptă decât ei amândoi la un loc»”, a scris ofițerul care a întocmit raportul. 

Această constatare a determinat declanșarea urmăririi informative a unor persoane cu care femeia a fost în contact, precum și interceptarea corespondenței mamei sale și a convorbirilor telefonice interne și internaționale ale acesteia și ale fostului soț, tatăl femeii. 

De asemenea, s-a decis ca la viitoarea revenire în țară, aceasta să fie recrutată „pe bază de material compromițător”. „(…) va fi contactată de un ofiţer din sector, ocazie cu care i se va arăta că nu a fost corectă, deconspirând legătura cu organele de securitate, că are preocupări ce contravin legilor ţării. Avem în vedere ca în funcţie şi de evoluţia situaţiei personale şi a utilităţii din punctul nostru de vedere, să o recrutăm ca informatoare ori semnalarea la organele interne pentru activităţile desfăşurate”, s-a mai scris în raportul din 8 ianuarie 1988.

În concluzie, reprezentanții CNSAS susțin că „urmărirea informativă instrumentată împotriva titularei dosarului a fost una abuzivă, motivată de considerente politice”, iar Silvian Ionescu, prin activitatea sa, „a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, dreptul la viaţă privată şi dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice”.

Ionescu: „Mi-am îndeplinit atribuțiile profesionale”

Silvian Ionescu a replicat la acuzațiile CNSAS și a susținut că și-a îndeplinit atribuțiile profesionale, iar recrutarea persoanei urmărite „a fost o oportunitate pentru a recruta informaţii în favoarea României dintr-un minister foarte important al Franţei”. Acesta afirmă, potrivit hotărârii instanței, că nu a îngrădit niciun drept fundamental sau vreo libertate cetățenească.

„Conţinutul respectivelor note informative nu au nici o legătură cu sintagma «a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului». (…) Atragerea numitei (…) la colaborare s-a făcut independent de avizarea cererii sale de căsătorie, SIE (fosta DIE – n.r.) neavând astfel de atribuţii. (…) Primirea unui nume conspirativ nu este suficientă pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în lipsa îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor impuse de OUG nr. 24/2008. Referirile generice din notele respective la diverse relații interumane nu au produs repercusiuni asupra persoanelor în cauză”, susține fostul ofițer DIE.

În opinia acestuia, noţiunea de „drepturi şi libertăţi fundamentale” are o arie de acoperire mult prea mare şi poate conduce la aprecieri subiective şi la atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii unor persoane care, în realitate, să nu fi îndeplinit această condiţie legală.

Curtea de Apel: „A îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”

Instanța Curții de Apel București a apreciat că „este lipsită de relevanță pentru constatarea calității de lucrător al Securității împrejurarea că acesta și-a îndeplinit sarcinile profesionale”. Potrivit legislației, pentru a se constata în privința unei persoane calitatea de lucrător al Securității, este necesară întrunirea a două condiții cumulative, respectiv să fi fost ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. 

„În ceea ce îl privește pe pârât, Curtea constată că este îndeplinită prima dintre condițiile menționate, acesta fiind ofițer de Securitate începând cu 1974, întocmind în această calitate rapoarte și note de măsuri. Cea de-a doua condiție rezultă din activitățile concrete pe care le-a desfășurat, întrucât a participat activ și efectiv la verificarea unei persoane pentru recrutarea sa în scopuri informative, nu numai referitoare la activitatea soțului persoanei verificate, ci și a imigrației române. 

În vederea atingerii acestei finalități, pârâtul a recurs la culegerea de informații prin dirijarea și instruirea unor informatori și surse ale securității în vederea verificării informative și a cunoașterii opiniilor și ideilor persoanei urmărite. De asemenea, a dispus măsuri de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de persoana urmărită”, astfel a motivat instanța hotărârea pronunțată.

În plus, magistratul susține că, prin activitatea desfășurată privind urmărirea informativă a titularei dosarului, Silvian Ionescu a îngrădit dreptul la viaţă privată atât al persoanei verificate cât și a apropiaților acesteia.

Foto: Agerpres

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro