Partidele care au initiat procedura de suspendare a lui Traian Basescu au facut exact ca soldatul care, marsaluind cu ochii doar la varful bocancului, se impiedica si cade-n nas. Nu s-au gandit la ce se va intampla daca s-ar ajunge la referendum si, greu de presupus, presedintele ar fi demis, urmand prezidentiale anticipate. Au mizat numai pe sanctiunea morala a suspendarii si revenirea ‘in statu quo ante bellum’, cu un Basescu cumintit. Om al surprizelor, insa, acesta i-a lasat pe politicienii adversari in ofsaid, anuntand ca poate demisiona el, ca sa candideze iar, imediat.
Partidele parlamentare, clar, nu sunt capabile sa-i opuna in acest moment un contracandidat valabil. Geoana nu are vigoare, iar gesticulatia si intonatiile sale sunt ale unui slab actor. PSD nu-l poate propune acum nici pe un Cristian Diaconescu. Nu e vulnerabil, e un jurist de marca, are un discurs civilizat, a inceput sa aiba si aplomb, dar inca insuficient pentru un clinci cu Basescu. Nici PNL nu are o oferta notabila. Tariceanu cade din plecare. Crin Antonescu e bun in show-uri, dar nu prin comune, de unde vine grosul voturilor. Norica Nicolai are, asta-i Romania, handicapul de a fi femeie. PD? Cum sa-si concureze patronul?! La PRM, Vadim sta intr-o interesanta expectativa, care, insa, nu aduce voturi. Conservatorii nu conteaza, ca si pretentiile lui Gusa, de la PIN. PLD abia invata sa mearga si, oricum, Stolojan nu s-ar pune de-a curmezisul. A mai ramas PNG, dar mi-e greu sa-mi imaginez o confruntare fara manusi intre Basescu si Becali. Totalul e o clasa politica buna de gura la tv, dar nevolnica in batalie. Singurul contracandidat viabil al actualului presedinte ar fi unul unic, sustinut de toata coalitia antibasesciana. Un soi de ‘deus ex machina’. Irealizabil.