Viața unui african, confruntat cu rasismul unora dintre români: „Nu e normal să te comporți ca un sălbatic, dar i-am iertat”. Cum a devenit fan Fuego
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Moussa Sanoh, 26 de ani, extrema dreaptă a echipei de fotbal Mioveni, a trăit prin toate regiunile istorice ale României și a povestit într-un interviu pentru Libertatea cum l-au marcat diverse episoade ce au în centrul imaginii țara sau pe români. Născut în Coasta de Fildeș, Moussa are pașaport liberian, dar e crescut și educat în Olanda
Cuprins:
Moussa Sanoh, extremă dreaptă, 26 de ani, a jucat pentru Poli Iași, a trecut apoi la Gaz Metan Mediaș, a fost și la FC Voluntari, pentru ca acum să lupte cu FC Mioveni pentru a rămâne în Liga 1. În afara României, africanul a jucat la juniori la diverse formații olandeze, în divizia secundă din țara sa de adopție, în liga a patra engleză sau în prima divizie din Malta.
Într-un interviu acordat Libertatea, Moussa a explicat de ce îndrăgește România, dar a rememorat și episoade teribile în care a interacționat cu românii.
Libertatea: Moussa, cum îți împarți sufletul?
Moussa Sanoh: Părinții mei sunt născuți în Coasta de Fildeș. Tatei i-a plăcut de tânăr să călătorească, eu îi semăn. A plecat de mic să studieze în Liberia, de aceea a căpătat și pașaport liberian. Sunt țări vecine. Când s-a întors acasă, la origini, a cunoscut-o pe mama, s-au iubit și m-am născut eu. Eu sunt ivorian.
- Păi și cum ai ajuns să joci pentru Liberia și ai și tu pașaport liberian?
- Deși n-am fost în viața mea acolo, încă!
- Cum?
- Eu m-am născut în Coasta de Fildeș, știu mai puține despre Liberia. Din cauza războiului și a situației de acolo, n-am fost în această țară pe care o reprezint. Până acum, de fiecare dată când am îmbrăcat tricoul naționalei, am jucat doar în deplasare. Acum, s-a făcut pace în Liberia, așa că aștept să văd și eu această țară importantă pentru mine, pentru tata.
- Bun, cum îți împarți sufletul?
- Lasă-mă să mă gândesc: 50 la sută ivorian, 25 la sută liberian, 25 la sută olandez.
„Românii m-au speriat teribil în copilărie”
- Olanda ce reprezintă pentru tine?
- În Olanda m-am educat, de acolo am început să urc în viață. Acolo merg în vacanțe, chiar și acum, cu ocazia Sărbătorilor. La 6 ani am ajuns cu familia, după ce tata a ajuns primul. Și-a găsit un contract acolo, apoi ne-a adus pe mama și pe mine.
- Unde ai crescut?
- La Nijmegen, care este oraș studențesc. Practic, în această țară, în acest oraș am luat contactul prima oară cu românii.
- Cum?
- În 2008, aveam 13 ani. A jucat Dinamo București un meci în cupele europene cu NEC, eu fiind junior la Nijmegen. Am fost în tribună la acel meci, iar după ce echipa noastră a deschis scorul, fanii lui Dinamo ne-au atacat, au rupt tot pe acolo, au aruncat cu scaune spre zona unde eram și eu, și alți olandezi. Un scaun a aterizat lângă mine, am avut mare noroc că nu m-a lovit. Stewarzii ne-au mutat de acolo, era groaznic. Am fost chiar speriat, prima oară în viață! Am rămas cu acea sperietură, mă gândeam: „Așa or fi românii, duri, puși pe bătaie?!".
A trecut peste actele de rasism
- Și acum ce părere ai?
- Asta cu fotbalul a trecut, cum au trecut și diverse scandări rasiste la adresa mea, inclusiv în România. Ultima oară, tot suporterii lui Dinamo mi-au strigat lucruri urâte.
- Și ce-ai făcut?
- Arbitrul a oprit meciul, dar i-am zis să nu noteze nimic, pentru că eu nu fac plângere! Nu este normal să te comporți ca un sălbatic, dar i-am iertat. M-am gândit că oamenii respectivi sunt frustrați că echipa lor pierde. Apropo, m-am răzbunat, elegant, zic eu.
- Cum?
- Le-am dat gol și i-am învins, sportiv, pe terenul de fotbal.
Românul care i-a influențat cariera
- Ai început în România la Iași, apoi la Mediaș, apoi Voluntari, iar acum ești la Mioveni. Ai trecut prin toate regiunile istorice din România. Cum ai ajuns în țara noastră?
- Ți-am zis că semăn cu tata, îmi place să călătoresc. Agenții mi-au deschis calea spre România, am zis că e o oportunitate bună pentru cariera mea. La Mediaș am avut o experiență urâtă, nu pricep nici acum de ce naiba și-au bătut joc de mine, nu mi s-a dat nicio șansă. La Voluntari am fost fericit, ne-am salvat de la retrogradare. Decât să mai rămân la Gaz Metan, am preferat să plec în Malta. Doar că acolo era fotbalul slab. Ajunsesem liber de contract, când un român m-a ajutat enorm.
- Cum și cine?
- Un bun prieten, Andrei Cristea, fost golgheter al României, ce mi-a fost coleg la Iași. Mi-a zis de la început: „Copile, și eu am fost străin, când jucam în Germania. Știu ce greu e la început să trăiești printre străini”. Și când rămăsesem liber, după Malta, m-a propus celor de la Mioveni, în cele din urmă am semnat cu această echipă. Mare lucru să ai pe cineva în ziua de azi să te ajute, iar acestui român îi sunt recunoscător. Caracterul te definește, nu nația sau poporul unde te-ai născut!
- După mai bine de trei ani printre români, cum ți se par?
- Să fiu fair, oamenii din România sunt buni, sunt open. Întotdeauna vorbesc cu tine, vor să afle lucruri despre tine, să te cunoască. Atunci când sunt în taxi, omul care conduce vrea să vorbească cu mine, să mă cunoască. La mall, la shopping, la fel, oamenii vor să te ajute. Sunt de apreciat acești oameni.
- Un oraș unde ți-a plăcut?
- Bucureștiul e top. Normal, este capitala. Am locuit cu soția, lângă Capitală, într-un complex rezidențial cu piscină, foarte frumos. Bucureștiul pe primul loc, Iașiul e pe locul doi.
Portofelul lunar
- Ai învățat-o să gătească românește?
- Ea gătește, dar nu românește. Nu mănânc carne, doar ouă și pește. Sunt un fel vegetarian, mănânc ouă și pește pentru proteine, mă simt bine așa. Îmi plac tot felul de mâncăruri ce conțin orez. De la români apreciez cașcavalul pane, ne dă cu o zi înainte de meci.
- Cum ți se pare viața din România?
- E ieftină! Ce bine. Prețurile sunt mult, mult mai mici decât în Olanda. Ai cum să pui un ban deoparte, eu am strâns, recunosc. Și n-am avut contracte mari. Andrei m-a ajutat și mi-am găsit un apartament de închiriat la Mioveni, frumos, 300 de euro pe lună. Cu un contract de peste 2.500 de euro pe lună, chiar pui deoparte! Nu mai zic dacă ajungi să câștigi dublu.
- Cât te duce mâncarea și celelalte cheltuieli pe lună?
- Frate, n-am calculat exact, depinde de la lună la lună. Acum, în decembrie, mai iei un cadou, e mai scumpă luna. Dar nu cheltuiesc mult. Nu cred că mai mult de o mie de euro, cu tot cu chirie. Și cu o ieșire, două la un restaurant, repet, depinde perioada anului. Chiar îmi place viața de aici, ducem o viață bună, și eu, și soția, și fiica noastră în vârstă de opt luni.
„Sunteți familiști”
- Ce știi despre tradițiile din România?
- Văd că vă place să sărbătoriți, am asistat și la câteva evenimente, gen nuntă sau botez, pe la diverse restaurante. Uite, îmi place muzica lui Fuego, deși nu înțeleg prea bine ce zice.
- Cum ai ajuns să-ți placă?
- Am văzut odată la televizor, apoi am dat pe internet. Cred că era tot de Sărbători. Dar văzând niște melodii ale lui pe internet, am găsit una referitoare la mama, la părinți, și-atunci i-am sunat pe ai mei și le-am zis că mi-e dor de ei. Îmi place muzica românească. Și faptul că sunteți apropiați de familiile voastre.
