Vladimir Putin îi promite lui Donald Trump ceva nemaivăzut în schimbul ridicării sancțiunilor împotriva Rusiei: „O sumă imposibilă”

Deși au fost formulate numeroase propuneri în ce privește războiul Rusia-Ucraina, până în prezent nu s-a ajuns la niciun acord, din cauza pozițiilor ireconciliabile ale Moscovei și Kievului, în special în privința teritoriilor.

Cât privește al doilea proces, reprezentanți ai Kremlinului și ai Casei Albe discută activ despre posibile tranzacții economice de amploare.

Pe 7 februarie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat, citând date ale serviciilor ucrainene de informații, că Rusia ar fi promis Statelor Unite acorduri în valoare de până la 12 trilioane de dolari în schimbul ridicării sancțiunilor.

Potrivit publicației The Economist, înaintea unei întâlniri dintre Vladimir Putin și Donald Trump, programată la Anchorage în august 2025, pentru Consiliul de Securitate al Federației Ruse ar fi fost pregătit un document privind modul în care i-ar putea fi prezentată liderului american „cea mai mare tranzacție”.

Aceasta a fost discutată inclusiv de emisarul lui Putin, Kirill Dmitriev, și de trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, care s-au întâlnit de cel puțin nouă ori în cursul anului 2025. Surse apropiate familiei Trump ar fi analizat, de asemenea, posibilitatea implicării în active energetice rusești.

„Pachetul” propus de Rusia ar include proiecte de exploatare a petrolului și gazelor în Arctica, extracția de metale rare, construirea unui centru de date alimentat cu energie nucleară și chiar un tunel pe sub Strâmtoarea Bering.

Dacă înainte de 2022 cei mai mari investitori străini în Rusia erau europenii, acum companiilor americane li se propune să ocupe locul lăsat liber. În plus, Putin i-a sugerat lui Trump restituirea activelor companiei Exxon Mobil, în valoare de aproximativ 5 miliarde de dolari, confiscate în 2022.

Strategia Kremlinului ar consta, potrivit publicației britanice, în a-l convinge pe Trump că ar putea obține beneficii uriașe în cadrul negocierilor private ruso-americane și, astfel, în a-l atrage de partea sa în negocierile oficiale privind Ucraina. Ulterior, liderul american ar putea exercita presiuni asupra Kievului pentru acceptarea unui acord de pace în condițiile Moscovei.

Totuși, suma de 12 trilioane de dolari este considerată o exagerare evidentă, subliniază publicația citată. Chiar și în scenariul unei „mari tranzacții”, Statele Unite ar putea obține trei tipuri de avantaje: creșterea schimburilor comerciale, acces la active „blocate” și participarea la exploatarea resurselor naturale. În toate cele trei cazuri însă, estimările realiste de profit sunt mult mai modeste.

În 2021, când Uniunea Europeană încă avea relații comerciale active cu Rusia, exporturile europene către Federația Rusă depășeau ușor 100 de miliarde de dolari anual, aproape jumătate reprezentând utilaje și echipamente de transport pentru industriile extractive.

Exporturile rusești, evaluate la circa 300 de miliarde de dolari pe an, ar putea reveni în portofoliul traderilor occidentali, care ar câștiga din logistică și finanțare.

Un alt „premiu” îl reprezintă activele companiilor occidentale care au părăsit Rusia după declanșarea războiului, precum și segmentele de piață ocupate anterior de firme europene – de la servicii financiare și consultanță până la bunuri de consum.

Deși unele companii au vândut cu discount semnificativ, și-au rezervat dreptul de răscumpărare după ridicarea sancțiunilor. Oficialii ruși spun că sunt dispuși să ofere această posibilitate și altor investitori, care nu au fost înainte de acord cu ea. Valoarea totală a acestor active este estimată însă la aproximativ 60 de miliarde de dolari.

Cel mai important „premiu” îl reprezintă megaproiectele din energie și resurse naturale. Multe zăcăminte petroliere rusești sunt aproape epuizate, iar menținerea producției necesită investiții externe masive. De exemplu, accesul la tehnologii americane de extracție a petrolului și gazelor de șist ar putea debloca până la 12 miliarde de barili de rezerve în Siberia de Vest.

În Arctica rusă s-ar putea extrage încă aproximativ 50 de miliarde de barili, însă doar în condițiile unor investiții majore, ale unui preț al petrolului de circa 100 de dolari pe baril (deși în prezent este mai puțin de 70) și ale stabilității politice și economice pe termen lung.

Proiectul-cheie este Vostok Oil, dezvoltat de compania Rosneft, evaluat la 160 de miliarde de dolari. Acesta prevede construirea a 15 așezări industriale, trei aeroporturi și aproximativ 3.500 de kilometri de linii electrice. Potrivit Rosneft, până în anii 2030 ar putea asigura o producție de până la două milioane de barili de petrol pe zi, echivalentul a circa 2% din producția globală actuală.

În plus, în Extremul Nord al Rusiei se află aproximativ 29 de milioane de tone de metale rare, ceea ce înseamnă echivalentul a 74 de ani de producție mondială. Pentru procesarea lor, Rusia dezvoltă clusterul industrial Angara-Enisei din Siberia, estimat la 9 miliarde de dolari, mizând pe facilități fiscale și infrastructură nouă pentru a crește ponderea sa globală de la 1,3% la 10% până în 2030.

Cu toate acestea, publicația economică avertizează că valorificarea acestui potențial economic este extrem de dificilă, iar „dividendele păcii” ar putea dezamăgi Statele Unite.

În prezent, Rusia este vizată de aproximativ 23.000 de sancțiuni, iar ridicarea lor ar necesita acordul Congresului SUA și al Uniunii Europene. Chiar și în cazul unei relaxări parțiale, investitorii străini s-ar confrunta cu riscuri precum instabilitatea juridică, impozitarea arbitrară și posibilitatea reluării conflictului.

Pe lângă acestea, multe segmente de piață au fost deja ocupate de companii din China și Turcia, iar aproximativ 30% din comerțul exterior al Rusiei se desfășoară în yuani. Piața rusă este, de asemenea, saturată de „importuri paralele” prin țări terțe, reducând atractivitatea revenirii oficiale a brandurilor occidentale. În domeniul științei și tehnologiei, Kremlinul pune accent pe autonomie, nu pe deschidere.

Riscurile sunt amplificate și de posibilitatea unei supraproducții globale de petrol și gaze, care ar putea duce la scăderea prețurilor și la compromiterea rentabilității multor megaproiecte. În plus, majoritatea estimărilor privind resursele arctice se bazează pe date din perioada sovietică, iar profitabilitatea reală rămâne incertă. Suprapunerea licențelor cu alte companii și entități de stat poate genera conflicte juridice și politice suplimentare.

În aceste condiții, chiar și o companie precum Exxon Mobil, chiar dacă ar lua în considerare estimările optimiste ale Rosneft, este puțin probabil să riște investiții cu adevărat masive.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE