Daniel David, ministrul Educației, a povestit pentru Libertatea cum a dat Bacalaureatul, în 1991: „Nici foarte greu, nici foarte important”

Daniel David recunoaște că e dintr-o generație obișnuită cu examenele: 20 pe loc la facultate

Stând de vorbă cu Daniel David, am descoperit o persoană deschisă, implicată și cu un vibe pozitiv, cum rar întâlnești printre înalții oficiali ai statului. Timp de 40 de minute, ministrul a renunțat la protocoale și etichetă și a depănat amintiri. A vorbit despre emoții, idealuri, vise din tinerețe, dar și despre misiunea pe care o are de îndeplinit de acum înainte, din fotoliul de ministru. 

Cât de greu a fost Bacalaureatul în anul 1991, când ați absolvit liceul?

„Ceea ce am să vă spun o să vă mire puțin pentru că, pentru mine, așa cum îmi amintesc acum, retrospectiv, Bacalaureatul nu a fost foarte greu și aș îndrăzni să spun că nu a fost nici foarte important. Și iată de ce. Eu fac parte dintr-o generație care era obișnuită să dea examene. Eu am dat examen pentru a intra în clasa a IX-a, așa cum se întâmplă și acum, cu examenul de Evaluare Națională, dar eu sunt și generația care a dat treapta a doua.

Așa că examenul de Bacalaureat a venit în mod natural. Nu a fost foarte greu și pentru faptul că învățam la unul dintre cele mai bune licee din Satu Mare. Și spun că Bac-ul nu era foarte relevant atunci pentru că admiterea la Universitate era gândită prin prisma unui examen organizat de Universitate. Nota la Bacalaureat nu conta atât de mult pe cât contează astăzi pentru admiterea în diverse specializări la nivel de Universitate. Dar, sigur, a fost un examen care m-a mobilizat, a fost un examen pe care-l țin minte și de care îmi aduc aminte cu plăcere. Te bucuri când participi la examen, când îl treci”.

Recomandări

Război Israel-Iran, ziua a opta: Schimbarea regimului în Iran și uciderea lui Khamenei ar fi inacceptabile, afirmă Rusia

Dacă ar fi să comparați Bacalaureatul de atunci cu cel din prezent, care a fost, în opinia dumneavoastră, mai bine gândit, mai bine implementat, mai relevant pentru copii?

„Lumea spune că Bacalaureatul din trecut era mai bun. De ce era mai bun? Nu avem teste, nu avem de unde să știm asta… Eu, când vorbesc despre educația bazată pe dovezi, prima oară mă uit la teste. A testat cineva, a comparat cineva cele două proceduri educaționale? Nu. Și ce faci atunci? Începi să te uiți la alte dovezi care se bazează pe seturi de bune practici europene. Dar când te uiți pe setul de bune practici europene, vezi o diversitate de bune practici. Nu știu să fie două sau trei state mari europene care să aibă aceeași modalitate de Bacalaureat sau de Evaluare Națională în clasa a VIII-a. Întotdeauna sunt unele nuanțe în discipline, în numărul de examene, în tipul de examen”.

Cum a ajuns Daniel David să aleagă pentru facultate psihologia

Recomandări

Rezultate BAC 2025. Notele la Bacalaureat au fost publicate

La ce materii ați dat Bacalaureatul și care a fost materia dumneavoastră preferată?

„Atunci aveam Limba și literatura română, erau o probă scrisă și una orală, după aceea erau două materii care se legau de specialitate. Eu, fiind în zona de biochimie, am dat la biologie și la chimie. Biologia întotdeauna a fost importantă pentru mine. Acolo am și participat la olimpiada națională. Până în clasa a X-a și începutul clasei a XI-a, am prins perioada comunistă și atunci, în mintea mea, era ideea că voi da mai departe fie la Drept, fie la Medicină. Și, dacă voiai să dai la Medicină, era foarte important să te pregătești la biologie, chimie și fizică. Așa era pe atunci examenul.

După ce am terminat clasa a X-a, a venit Revoluția, a apărut o nouă disciplină, o nouă specializare care a fost interzisă în perioada comunistă: psihologia. Am descoperit-o și mi-am dat seama că asta este ceea ce vreau să fac. Mi s-a părut mie atunci mai interesant să fac psihologie, pentru că te ocupi atât de aspecte de patologie, dar te ocupi și de mintea umană în contexte normale. Și atunci, biologia am continuat-o, chimia am lăsat-o mai moale. Așa că, dacă trebuie să aleg între cele trei, biologia a fost materia în care am investit cel mai mult.

Recomandări

Nicușor Dan l-a nominalizat pe Ilie Bolojan prim-ministru I VIDEO

Și a fost și examenul la universitate din biologie. Am dat examen din biologie și psihpologie. Țin minte că a fost un examen foarte greu. Nu vreau să greșesc, dar undeva în jur de 20 cred, chiar peste 20 pe un loc am fost atunci. Biologia am învățat-o în școală, psihologia am învățat-o singur. Fiindcă nu se făcea la liceu. Am descoperit niște manuale, am văzut ce recomanda facultatea și am învățat psihologie singur”.

Ce materie din liceu nu v-a plăcut în mod deosebit? 

„Mie îmi plăcea să învăț. Asta nu înseamnă că la toate materiile aveam numai note de 10, dar aveam note destul de mari. Am învățat la toate materiile. Și la istorie și la geografie, dincolo de biologie și chimie, care reprezentau specializările principale. Mi-e greu să spun ce nu mi-a plăcut”. 

Adevărul despre tocilari: „Așa era sistemul”

Sistemul de educație se baza foarte mult pe memorare, pe un volum cât mai mare informație livrat pe repede-nainte. Ați tocit în liceu? 

„Și acum țin minte manualul de Biologie care nu trebuia discutat critic. Manualul de Biologia trebuia știut pe dinafară. Dacă cineva îmi arunca manualul de Biologie și se deschidea la o pagină, spunea pagina, iar eu știam ce scrie acolo. La fel era, din păcate, și în zona de literatură. Aveai impresia că scrii comentarii dictate de profesor, dar nu conștientizai că erau comentarii gândite de un mare critic literar.

Da, atunci accentul era foarte mult pus pe conținut, nu atât de mult pe competențe. Sigur că nu mi-a plăcut să tocesc, dar aceea era practica și acela era indicatorul de performanță. Se așteptau să poți reproduce cunoștințele care erau în manuale sau care erau prezentate în cursul orelor. Ăsta era adevărul și tinerii trebuie să înțeleagă că atunci învățământul era foarte mult focalizat pe cunoștințe teoretice și nu pe competențe.

Țin minte că am fost în diverse unități să vedem cum se fabrică diverse lucruri. Doar că nimeni nu lua aceste activități practice în serios. Partea practică era, mai degrabă, o formă fără fond.

Pe de altă parte, nu vreau să fiu mai critic decât e cazul. Pentru că, deși sistemul era focalizat pe cunoștințe, dacă le învățai și învățai și semnificația lor, aveai un câștig. Chiar dacă învățai multă teorie, învățai ce înseamnă lumea din jurul tău, erai mai puțin influențat de pseudoștiință, de pseudocunoaștere. Dacă știi chimie sau fizică, e foarte greu să vină cineva să-ți spună despre conjuncția lui Mercur cu Venus. Dacă știi biologie, e foarte greu să-ți spună că o boală precum cancerul apare ca urmare a unor blesteme.

Repet, nu vreau să fiu mai critic decât este cazul. Au fost lucruri bune acolo. Lucrurile proaste au fost că s-au ignorat cele două componente din structura competenței și anume cunoștințele procedurale și valorile. Le aveam în orar. La Biochimie țin minte aveam componenta practică Chimie tehnologică. Pe diploma de absolvire cred că am și o meserie. Cred că sunt laborant biochimist”.

Ce note ați luat la Bacalaureat și ce medie ați obținut? 

„Nu mai țin minte exact. La Limba română parcă mi-a picat „La Medeleni”, dar nu sunt foarte singur. Cred că am luat nota 10 la proba orală și nota 9 și ceva la proba scrisă. Eu cred că am luat note mari la Limba și literatura română dar, până la urmă, nu trebuie să țintești neapărat nota maximă. E bine să-ți dorești să obții 10 și 9, însă mai important este să ai o notă rezonabilă și să rămâi cu ceva din materia respectivă. Cât despre medie, undeva în jurul notei 9 și ceva cred că am luat”. 

„Învățam noaptea la lampă și la lumânare, pentru că se tăia lumina”

Cu cât timp înainte de examen ați început să vă pregătiți serios?

„Nu m-am pregătit. În perioada aceea lucrurile au fost altfel. La treapta a doua am dat examen la biologie și chimie. Motiv pentru care, în ceea ce privește Bacalaureatul, lucrurile au mers în mod natural. Am mai avut, practic, încă un an și ceva pentru încă o verificare. Știind că mergem spre Universitate și știind din ce se dau examenele la diverse specializări, eu și colegii mei am început să lăsăm unele materii deoparte și să ne pregătim, în primul rând, la materiile la care știam că vom da examen la Universitate”. 

Cum v-ați pregătit, concret, pentru examen? Ce metodă, în afară de memorare, ați aplicat?

„Citeam, subliniam, scriam ideile principale. Cam așa învățam. Și încă un lucru: învățam noaptea pentru că, de multe ori, la școală învățam în schimbul doi.

Poate lumea nu-și mai amintește, dar în perioada aia, mai ales când eram în clasa a X-a, se mai tăia lumina. Și am învățat la lumânare pentru treapta a doua. Acum, gândindu-mă, mi se pare, într-un fel, caraghios, dar atunci era o obișnuință. Sau, țin minte când mă pregăteam pentru Olimpiada de biologie din clasa a X-a. Tot la lumânare și la lampă învățam. 

Ce vreau să vă mai spun este că temele pe care le primeam la școală nu depășeau, ca timp, două ore. Însă, dincolo de temele care trebuiau făcute, lucram în plus. Pentru că nici nu aveai ce să faci, erau alte vremuri. Apoi, mie îmi și plăcea să învăț. După ce rezolvam nu știu ce probleme la chimie sau fizică mai luam o culegere de probleme să mai rezolv niște lucruri. Citeam biologie mai mult decât cerea manualul. Dar o făceam de plăcere. Și o făceam voluntar. Nu îmi place ideea că obligăm copiii să aibă teme mai mult de două ore. Hai să socotim într-o manieră rațională: ești la liceu, stai șase ore la școală. Bun. Încă două ore faci teme acasă. Înseamnă opt ore de studiu. Când mai au copiii timp de viață?”.

Se meditau copiii pentru Bacalaureat pe atunci?

„Pentru Bacalaureat nu țin minte. Dar era si un liceu bun, cu o specializare foarte căutată. Colegii mei învățau bine, erau toți destul de buni. 

Clasa a XII-a a fost o clasă de tranziție. Cu toții aproape urma să dăm la facultate. Eram focalizați pe studiu. Sigur că în perioada aia ne împărțeam între studiu și momente de relaxare. Eu mă împărțeam între studiu și sport.  A fost o perioadă frumoasă, interesantă, dar, în același timp, o vedeam ca pe o perioadă de tranziție, știam că este ceva prin care trecem, dar nu este locul în care vom rămâne.

Faptul că Bacalaureatul contează pentru admitere la anumite universități, asta pune o presiune în plus pe umerii elevilor, care nu exista pe timpul meu.

Pe de altă parte, dacă începi să dai examen de admitere la facultate din materii de specialitate, eu am dat biologie și psihologie, inevitabil, stimulezi industria meditațiilor. Aceste practici, în această formă, nu există la marile universități ale lumii. Nu mai dai încă o dată examen din conținut.  Și atunci eu am spus și rectorilor că nu vreau să impun un anumit model doar pentru că eu sunt familiarizat cu ceva sau nu-mi place altceva. Le-am spus că m-aș bucura să se uite la primele trei, cinci universități ale lumii la care ei se raportează, iar examenul nostru de admitere să fie dacă nu identic, măcar similar cu ce se întâmplă acolo. Dacă în psihologie, la Harvard, se dă examen din biologie și psihologie de liceu, să se dea și la noi. Dacă nu se dă și sunt alte criterii de selecție, să facem și noi la fel”. 

Materia de la Bac la care Daniel David a avut cele mai mari emoții

Ce susținere ați primit, ca elev, din partea familiei? Cum v-au ajutat părinții să treceți prin acea perioadă stresantă a Bacalaureatului și, în general, prin liceu?

„Mi-au oferit susținere și interes. Nu ajutor. La un moment dat, fiind vorba despre chimie, fizică, părinții nu mai puteau să mă ajute. Dar am primit din partea lor tot interesul și suportul. Și să știți că sunt și niște studii care arată că interesul părinților pentru performanța copilului la școală anulează condiția socio-economică.

Chiar dacă vii dintr-o zonă mai defavorizată, din grupuri dezavantajate sau din mediul rural, dintr-o zonă mai săracă, dacă părintele îi spune copilului că școala este importantă, îl monitorizează, îl întreabă în legătură cu școala, copilul poate să obțină performanță. Eu, unul, am beneficiat de interesul și suportul părinților. Niciodată nu întrebau ce notă am luat. Mă întrebau, în schimb, cum merge școala, dacă sunt probleme. Erau prezenți și nu făceau caz dacă, uneori, nu luam 10, ci luam un 8 sau un 9”. 

Indiferent că ne aflăm în fața unui examen mai dificil sau mai ușor, emoții există de fiecare dată. Cum ați gestionat aceste emoții?

„Inevitabil, când treci printr-un examen ai emoții. Cine nu are emoții, te întrebi ce este în neregulă cu el. Însă, este important să ai emoții funcționale. Chiar dacă ești îngrijorat, nu trebuie să ajungi în zona de anxietate. Dacă nu obții notele pe care ți le dorești, nu trebuie să ajungi la depresie. Poți să fii trist, nu e nici o problemă. Dar să nu fii depresiv. Nemulțumirea este în regulă. Când nu devine agresivitate și violență. Deci, există emoții negative funcționale precum îngrijorare, nemulțumire, tristețe. Important e să nu devină foarte intense, căci și ele, chiar dacă sunt funcționale, te încurcă după aceea. 

Dacă stau să mă gândesc, cea mai mare emoție am avut-o la examenul oral de la Limba și literatura română. Iarăși, nu știu ce notă am luat, 9 sau 10, dar știu că acolo emoțiile au fost mari. Eu eram obișnuit cu examenele. Am trecut prin probe la olimpiade județene, la Olimpiada națională la biologie. Dar erau scrise. Când mergi, brusc, într-un examen oral, cu o comisie de trei persoane, se schimbă contextul. Cred că acolo am avut emoțiile cele mai mari. Era ceva neobișnuit. Era impredictibilitatea extragerii biletului. Îl trăgeai, te uitai, nu mai țin minte, dar cred că am avut 10 minute să pregătim răspunsul și, după aceea, aveai de prezentat tema și primeai întrebări. Și pentru noi era neobișnuit”.

Se copia la Bacalaureat? 

„La liceul la care eram eu, nu cred. Nu știu, nu am văzut. Poate au fost unul, două cazuri, mai degrabă de bravadă și nu pentru că elevii respectivi chiar aveau nevoie. Copiatul nu era o practică. Și aveam și o atitudine de dezaprobare, cel care copia nu era valorizat. Copiatul nu era nici printre elevi un lucru de apreciat. Acum sunt contexte în care, dacă reușești să copiezi și reușești să induci în eroare profesorul, ești important, ca să spun așa. Dar pe atunci, nu”.

Privind înapoi, în timp, cu ce amintiri ați părăsit liceul? 

„Îmi amintesc de probele practice de la biologie când mă pregăteam pentru Olimpiada națională, de disecțiile pe care trebuia să le facem. Prima dată a fost un șoc pentru noi. Și tin minte că profesorul de biologie ne-a dus în laborator. Avea în spatele sălii de clasă tot felul de borcane cu formol în care erau diverse specii de animale. Și trebuia să le scoatem și să le examinăm. 

A fost un șoc. Nimănui nu cred că-i place să vadă, mai ales dacă iubești animalele, animale moarte. Dar să mai facă și disecții pe ele! Cu timpul, însă, am intrat în logica aceasta în care ne spuneam că e ceva pentru știință, pentru olimpiadă. Evenimentul acela mi-a rămas în minte. Cumva, a fost un șoc la început, dar a devenit, până la urmă, o normalitate.

Apoi, îmi amintesc oricând cu plăcere de orele de sport, de orele de fotbal în primul rând, de la școală. Pentru că învățam cât știam că trebuie să învăț, învățam cât îmi făcea plăcere, iar după aceea mergeam cu prietenii și cu colegii să jucăm fotbal”.

Nu Bacalaureatul trebuie schimbat, ci ceea ce se face până la el

Ce ați schimba în modul de organizare al Bacalaureatului de acum? Ce ați îmbunătăți?

„La Bacalaureat nu aș schimba mare lucru. În forma în care îl avem acum este ok. După cum este ok și forma proiectată pentru anii viitori, mai ales dacă vrei să accentuezi componenta de specializare dar, în același timp, să vii cu un element complementar pentru specializare. De exemplu, ești la Mate-Info, dar trebuie să ai și cunoștințe din zona umanistă și invers.

Însă, aș schimba enorm – și încerc să fac acest lucru – ceea ce facem până la Bacalaureat. Adică cum gândim curriculumul pe parcursul liceului. Ce discipline să avem, câte ore trebuie alocate disciplinelor, ce conținuturi punem în disciplinele respective. Și aici aș corecta lucrurile care funcționează acum și care seamănă, pe alocuri, cu ce se întâmpla și în perioada în care eu am făcut liceul.

Mă refer la accentul foarte mare pus pe cunoștințe declarative. Ori, noi trebuie să insistăm și pe cunoștințe procedurale și valori. Să le ducem pe toate trei: declarativ, procedural și valori – ce știi să spui, ce știi să faci și de ce e important acest lucru.

Apoi, un alt aspect pe care l-aș vedea schimbat: când eu am făcut liceul, dar și acum, accentul era și este pus pe ideea oră și lecție, oră și lecție. Însă, în lege, dar și în recomandări se spune că ar trebui ca un procent de 20-25% din timpul alocat unei discipline să fie folosit pentru altceva. Și anume pentru trei lucruri. Unu: să consolidezi lucrurile învățate. Doi: să faci activități remediale. Adică cei care nu au ajuns la standardele minimale să fie ajutați să ajungă acolo, să corectezi lucrurile care nu au funcționat foarte bine. Trei: un lucru foarte important, dar care se ignoră și pe care l-aș accentua, este să mă înveți cum ceea ce mi-ai predat la disciplina ta poate să-mi fie util în viață. Dacă am face acest lucru, am avea oameni care în urma studiilor liceale ar avea în minte competențe, ar ști să facă lucruri și, în același timp, ar deține și competențe care să fie aplicate în viața de zi cu zi.

Dacă gândim istoric, noi am introdus  Bacalaureatul în România într-o formă similară cu cea pe care o avem acum, adică un examen național relativ standardizat, în anul 1925. Anul acesta facem 100 de ani de Bacalaureat în România. Bacalaureatul în sine nu reprezintă o problemă. Depinde ce faci până când ajungi la Bacalaureat.

Bacalaureatul ar trebui să fie un moment în care noi testăm lucrurile pe care ai vrut să le faci pe parcursul liceului. Și să vedem cât de buni am fost nu noi, ci tot procesul educațional. Bacalaureatul trebuie să fie o evaluare a ceea ce am făcut pe parcursul liceului, trebuie să ne arate dacă elevii au ajuns la un nivel minimal prin care putem să spunem că au devenit maturi.  Ăsta este examenul de maturitate. 

Cât despre Bacalaureatul din 2029, mai probabil din 2030, pentru că nu vom reuși să introducem noile planuri cadru din acest an, iarăși mi se pare în regulă. Fiindcă vii cu materiile pe componenta de specialitate dar, totuși, vrei să testezi și componenta complementară. Noi, în liceu, trebuie să ducem cele opt competente cheie. Mă interesează dacă ești la Matematică-Informatică, de exemplu, să alegi din ce alte materii vrei să dai examen: din istorie, geografie, psihologie, sociologie. Tu alegi din ce vrei să dai, dar eu vreau să văd că ai și o componentă umanistă acolo. Iar cei din zona umanistă mi se pare normal să-și aleagă materii și dintr-o zonă de științe. Poate să fie fizică, chimie, biologie.

Cred că este un model în regulă uitându-mă la alte practici. Când ai practici diverse, te uiți la principiile care stau în spatele lor. Și principiul este acesta: testăm specializarea dar, tinând cont că avem mai multe competente pe care le predăm la nivelul liceului, ne uităm și la partea complementară”.

Mai are relevanță Bacalaureatul din ziua de azi? În contextul în care tinerii se îndreaptă, mai degrabă, către un job, de multe ori găsit în străinătate.

„Cât vei fi tânăr, cât vei avea 20, 30 de ani, poate că o să-ți fie ok, o să te descurci cu jobul. După aceea, vei fi mai în vârstă și nu o să mai poți face muncile acelea care sunt mai grele. Și atunci poate o să-ți pară rău că nu ai luat Bacalaureatul ca să faci și studii superioare. Sau ca să ai după aceea o altă ocupație, pe care s-o poți duce și la 40, 50, 60 de ani”. 

Ministrul a anunțat trei propuneri de planuri-cadru

Când vor fi lansate planurile-cadru și câte vor exista?

„Încă mai lucrăm la ele, le mai nuanțăm. Nu sub aspectul conținuturilor, acolo lucrurile sunt clare, ci la aspectul formei, la modul în care le vom prezenta. La lansarea în dezbatere publică multe discuții s-au născut din faptul că lucrurile nu au fost clare în prezentare. Și atunci a trebuit să purtăm discuții pentru a clarifica lucrurile. De exemplu, am fost întrebați unde este profilul absolventului. Păi, era acolo dar, e drept, era mai spre sfârșit, nu era chiar la început. La aceste forme lucrăm și sper ca săptămâna viitoare cel târziu să le punem în consultare publică. Vor fi mai multe planuri cadru. Nu vom avea o singură variantă. Vor fi, cel mai probabil, trei”. 

„Dacă aplicăm reformele, în cinci ani educația din România ar putea fi de nota 8”

Ați spus recent că educația din România este, în prezent, de nota 7. Peste cât timp va ajunge la nota 10?

„Eu nu am marota notei 10. Deși mi-am dorit-o întotdeauna. Eu sunt mulțumit și cu o notă mai mică. Important este ca nota să reflecte competențele pe care tu le ai. Hai să lăsăm nota 10 ca model ideal. 

Dacă am implementa propunerile pe care le-am făcut în raportul QX, în aproximativ 5 ani începem să lovim serios în analfabetismul funcțional și în abandonul școlar. Dacă reușim să lovim cele două componente, analfabetismul funcțional, care acum, la nivelul liceului, ajunge la 40% plus, și abandonul școlar, atunci începem să ne mișcăm de la nota 7 spre nota 8 și cu speranță spre 9. Nu știu dacă peste patru, cinci ani ajungem la 9, dar cu siguranță trecem de la 7 spre 8. Curriculumul trebuie schimbat, metodele de predare, manualele și, dacă facem lucrul acesta, controlăm abandonul școlar, mediul rural îl regândim sub aspect educațional, fiindcă este foarte fragmentat și nu poți să faci învățământ de calitate. Atunci ne apropiem de ceea ce ne dorim cu toții”.

Aveți o fetiță în clasa a treia. Ce doriți să ofere educația din România copilului dvs?

„Noi trebuie să țintim cele 8 competențe cheie care, până la urmă, se reduc la trei lucruri: elevii să iasă buni specialiști, buni cetățeni și oameni mulțumiți de propria viață. Asta trebuie să facem. Îi doresc copilului meu la fel cum le doresc tuturor copiilor să meargă cu plăcere la școală, să ințeleagă că nu întotdeauna la școală lucrurile vor arăta pozitiv și că nu o să fie numai într-o stare emoțională pozitivă. Pentru că unele lucruri sunt grele și, uneori, trebuie să ai un stres funcțional, nu un stres patologic.  În general, coloratura trebuie să fie pozitivă, să mergi cu plăcere la școală, să simți că școala este o cale regală spre succesul social”. 

Mesaj pentru elevii care dau în aceste zile Bacalaureatul: „Dați cu curaj tot ce aveți mai bun”

Ce mesaj le transmiteți elevilor care dau în această perioadă Bacalaureatul?

„Să înțeleagă că Bacalaureatul este important, dar nu reprezintă un test definitiv pentru valoarea lor ca oameni. Să înțeleagă că trebuie să dea totul, dar să accepte faptul că, uneori, s-ar putea să nu iasă așa cum doresc ei, să nu considere că o notă sub așteptări le închide drumul în viață. Există în lumea în care trăim diverse oportunități pentru oameni care, poate, nu au reușit la Bacalaureat așa cum ar fi vrut. Trebuie să știe că sunt și și alte căi educaționale prin care pot să ajungă acolo unde își doresc.

Acea specializare pe care vrei s-o urmezi la o universitate pentru care contează foarte mult Bacalaureatul – dar, din păcate, tu nu ai luat o notă foarte mare și te dezavantajează – ai putea s-o găsești la altă universitate. Poate aici contează altceva: un examen de admitere, de exemplu. Și ai o astfel de șansă. Examenul de Bacalaureat este important, dar nu reprezintă testul final pentru tine nici ca om, nici pentru traiectoria ta în viața. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să înveți. Trebuie să dai cu curaj tot ce poți”. 

Noi vă dorim mult succes și multă putere de muncă!

„Știți cum se spune: așteptări foarte mari și eșecuri spectaculoase. Sper să nu fim acolo, dar aș prefera să avem așteptări realiste ținând cont de contextul pe care îl avem și economic și politic. Dar nu vreau să mă plâng. Se pot face multe lucruri bune, putem duce înainte sistemul, dar trebuie să avem obiective realiste. Asta e discuția în acest moment. Am văzut discuții în spațiul public, inclusiv președintele a spus că i-ar plăcea ca eu să continui aici, la minister. Eu am spus că nu dau înapoi, dar nu am venit la minister să fiu un administrator, fie și un bun administrator. Nu că e ceva rău cu asta. Doar că obiectivul meu în viață nu-i să fiu ministru și să administrez un sistem. Fie el de educație și cercetare.

Eu mă ocup de UBB și de psihologie. Dacă este să rămân la minister, am spus că trebuie asumate niște reforme, reforme în care eu cred, măcar cele principale din raportul QX. Și, în același timp, să ne asumăm – înțeleg că nu acum, căci stăm prost economico-financiar – o creștere gradată a bugetului, astfel încât peste cinci ani să atingem ceea ce noi am pus în lege: 1% din PIB pentru cercetare, 15% din bugetul general consolidat pe cheltuieli pentru educație. În timp. Cu eficientizări în sistem în această perioadă, cu reformele făcute, dar să avem acea țintă.

Dacă nu avem aceste angajamente, cu siguranță eu nu voi fi în continuare la minister fiindcă, repet, cred că pot da mai mult altundeva”.

Daniel David are 53 de ani și s-a născut în Satu Mare. Este căsătorit și are o fetiță în clasa a treia. În anul 1991, a absolvit liceul teoretic „Doamna Stanca”, din același oraș, secția Bio-Chimie. Patru ani mai târziu, a terminat facultatea de Psihologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, acolo unde și-a dat și licența. În anul 2000, Daniel David a devenit doctor în psihologie, iar din 2020 este rectorul UBB. Daniel David a fost numit ministrul Educației anul trecut.

Video: Robert Nițoi, Radu Costin / Libertatea, Montaj: George Capoeanu / Libertatea

Vezi Rezultate BAC 2025 – notele la Bacalaureat 2025 au fost afișate! Cum depui contestație la BAC 2025 – model contestație!