Paula Herlo și-a plănuit să se retragă în vacanța de vară la părinți, pe malul Mureșului. “Mă tem de coronavirus, pentru că mama e în categoria de risc”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Paula Herlo ne-a povestit cum decurge viața într-o familie de jurnaliști care lucrează în contratimp, dar și ce a schimbat pandemia de coronavirus în existența lor. Ce fac acum, când se ridică restricțiile? O excursie la părinți, în Banat!
-Lupta cu un inamic nevăzut creează un handicap greu de depășit. Spune-mi sincer, te temi?
-Da! Mă tem. Pentru că am vorbit cu bolnavii loviți de COVID 19 și mi-au descris simptome greu de imaginat. Mă tem pentru că e o boală complet necunoscută specialiștilor și, mai ales, mă tem pentru că mama e în categoria de risc și nu mi-aș putea imagina un scenariu în care ea ar fi lovită de boală.
-Tu și Cristian sunteți împreună zi-lumină, dat fiind că sunteți colegi de serviciu de 15 ani. Cum vă descurcați?
-Îmi amintesc că în prima zi de autoizolare impusă de companie eram în bucătărie și ne-am dat seama că, de fapt, intrăm într-o nouă etapă a vieții noastre. Pe noi ne-a ajutat că am stat mai mult împreună, pentru că lucrăm în contratimp: eu ziua și el seara. Rareori avem momentele noastre de liniște, în care să stăm de vorbă și să punem țara la cale. Ei bine, perioada asta de pauză ne-a priit. În plus, mi-a plăcut și faptul că, în săptămânile în care eram în redacție, am avut ocazia să-mi salut soțul la televizor. (zâmbește)
-Ați avut vreodată păreri total diferite într-o privință profesională? Cine cedează primul?
-Sigur că da. Nu cedează niciunul. Fiecare rămâne cu părerea lui. Nezdruncinată. (râde)
-Cum reușești să le ocupi timpul unor copii de 4 și 7 ani acum?
-Amândoi au înțeles exact de ce trebuie să stea în casă. Ania spune mereu că abia așteaptă să treacă “pandemia de coronavirus”, mă rog, la început a spus academia de coronavirus, dar s-a corectat între timp. Le-am vorbit ca unor oameni mari despre asta și au fost foarte responsabili și înțelegători. Uneori, ieșim în fața casei cu trotineta, desenăm cu creta și ne umplem timpul cu activități. Ei au fost foarte fericiți în perioadele noastre de izolare, pentru că eram împreună tot timpul. Inclusiv în timpul cursurilor online, când Vladimir mă ruga să stau cu el în cameră. Iar pentru mine să-l privesc cât e de dezinvolt și liber în exprimare la scoală a fost o încântare.
-Cu cine stau Ania și Vladimir atunci când voi sunteți plecați?
-Stau cu mama, care în perioada asta e la noi. Abia așteaptă să se relaxeze măsurile ca să meargă acasă la ea, la Arad. Nu-ți ascund că și eu vreau să merg acolo, iar vacanța de vară probabil ne-o vom petrece pe malul Mureșului.
-S-a schimbat ceva în ultima vreme în comportamentul lor? Sunt mai geloși unul pe altul, mai posesivi?
-Nu s-a schimbat nimic semnificativ. Sunt la fel de geloși unul pe altul ca înainte și la fel de năzbâtioși, așa cum le stă bine unor copii. Eu am descoperit plăcerea de a desena cu ei personaje urmărind tutoriale pe YouTube. E foarte relaxant, iar pentru copii faptul că stai cu ei la masă, conectați într-un joc, e o uriașă bucurie.
-Care va fi primul lucru pe care îl veți face împreună după ce se va termina pandemia de coronavirus?
-Vom ieși în parc și ne vom întâlni cu prietenii. În primul rând, cu prietenii copiilor, de care le e extrem de dor. Extrem. Uneori, vorbesc pe facetime și își fac promisiuni pentru ziua când se vor întâlni. Le e dor de parc, de plimbările cu bicicleta prin pădure, de tot ceea ce ne-a luat perioada asta de criză. Iar mie mi-e dor de o întâlnire cu oamenii mei dragi cu care să râd mult și bine.
