Adela vă sfătuiește în sex și iubire. ”Am 21 de ani și, până la această vârstă, am fost refuzat de toate fetele”

Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.

Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.

Dragă Adela,

Bună seară! Numele meu este Andrei, am 21 de ani şi sunt student în Bucureşti. Până la această vârstă nu am avut o relaţie şi mă frământă foarte rău acest lucru, deoarece am fost refuzat de toate fetele. De aproximativ 4 ani nu m-am mai simţit atras de o fată, să simt că îmi place de ea şi să îmi doresc să fiu cu ea. Observ în jurul meu foarte multe cupluri, foarte multe fete care aparent mă atrag, dar sunt implicate în alte relaţii. De câteva luni, mă aflu în depresie şi sunt conştient de acest lucru de aproximativ o luna şi jumătate. Simt că nu mă mai regăsesc în nimic, nu mai am chef de nimic, nu am chef de mine, simt că m-am săturat de toate. Mă consider un ratat din toate punctele de vedere. Nu mi-am dorit să urmez facultatea asta, este foarte lejeră, prieteni la facultate nu am ( nu s-au legat prietenii aici, la facultate vorbim, ne înţelegem, dar când a fost vorba să ieşim undeva toţi au bătut în retragere), am foarte mult timp liber pe care mi-l petrec plimbându-mă singur pe străzi, supermarket-uri sau prin parcuri. În ultimul timp simt că îmi vine să plâng din orice, am zile în care plâng pe stradă sau prin parcuri.

Am ajuns să urăsc timpul liber, weekend-urile, vacanţele, vara. Prea mult timp liber pe care nu am cu cine să mi-l petrec. Am doar 3 prieteni ( 2 foste colege de liceu cu care ţin legătura şi 1 fost coleg de clasa), dar ei sunt aproape toată ziua la facultate şi ne vedem aproximativ o dată pe săptămâna. Stau în cămin şi nu am reuşit să-mi fac un anturaj cu care să-mi omor timpul. Sunt foarte plictisit, de mine, de viaţă, de orice lucru. Consider că mi-am ratat anii de studenţie. În anul 1 am locuit în gazdă şi tot timpul meu liber mi l-am petrecut plimbându-mă pe străzi sau prin supermarket-uri. Acum, sunt la finalul anului 2. În acest an am locuit în cămin deoarece am considerat că în acest mediu pot lega prietenii şi pot cunoaşte oameni noi. Nu am coleg de camera, acesta locuieşte cu iubita lui. Nu am ieşit nicăieri, nu m-am distrat, nu am făcut, trăit şi simţit lucrurile de care are parte un oarecare student.

Momentan lucrez part time la un call center şi tot am foarte mult timp liber pe care îl detest. Nu ştiu ce să fac. Ajutaţi-mă, va rog! Ce să fac? Sunt o persoană foarte pesimistă, negativă. Vreau să mă schimb, să fiu altfel. În ultima luna am citit 5 cărţi de dezvoltare personală crezând că în acest mod pot găsi o cale de a mă schimba, de a mă ierta şi de a mă acceptă aşa cum sunt. Rezultatul? Nu am rămas cu absolut nimic, sunt la fel pesimist.

Am foarte multe momente în care îmi vine să plâng şi nu reuşesc. Am crezut că dacă plâng reuşesc să mă descarc, să elimin tensiunea.Sunt conştient că nu pot stă toată viaţă în depresie, dar nu ştiu ce să fac. Îmi doresc să fiu altfel, să pot să văd partea plină a paharului deoarce în orice situaţie eu văd doar partea goală!

Nu am încredere în mine, mi s-a luat de tot. Nu îmi permit să merg la un psiholog/psihoterapeut şi v-aş fi foarte recunoscător dacă mi-aţi răspunde la acest mesaj.

 

Adela răspunde:

 

Dragă Andrei,

Am cunoscut odată un bărbat care povestea că era atât de deprimat încât începuse să aibă gânduri suicidare. Asta până într-o zi când a întâlnit un coach cu care s-a apucat să lucreze. Știi ce l-a pus să facă? Voluntariat la un centru de copii orfani handicapați și la deținuții de la închisoare. Când a văzut cât de mult suferă oamenii pe lume, ce probleme reale au alții, a fost cuprins de jenă și și-a îndreptat viața în sensul ajutorării pentru ceilalți. Acum ține workshopuri de dezvoltare personală în toată lumea, mii de oameni îl apreciază și îl respectă, călătorește tot timpul și e foarte fericit. Spui că ai foarte mult timp pe care îl detești. Sunt multe locuri în care este nevoie de volutari, poți să-ți alegi mediul pe care îl preferi. Spre exemplu, dacă îți plac animalele, poți să te înscrii voluntar la o asociație care are grijă de animalele fără stăpân. Poți să ajuți într-un spital de copii care au cancer, sau oriunde crezi că ar putea fi nevoie de tine. Nu există nici un leac mai bun pentru depresie decât cuvântul ”mulțumesc” pe care ți-l spune cineva din suflet. De asemenea, poți să ceri să fii voluntar și la o companie unde ți-ar plăcea să lucrezi. Mai întâi faci cafele și observi, după care te trezești, treptat, că nu mai pot să trăiască fără tine. Depinde numai de tine să schimbi această stare în care te afli.

Urmărește-ne pe Google News