Cum poate un zid de copaci de 8.000 de kilometri, care costă peste 50 de miliarde de dolari, să salveze milioane de vieți

Marele Zid Verde ar trebui să oprească înaintarea Saharei

Marele Zid Verde a fost lansat în 2007 de Uniunea Africană și este considerat unul dintre cele mai ambițioase proiecte de mediu din lume, potrivit La Nación și Convenției ONU pentru Combaterea Deșertificării.

Ideea inițială a fost spectaculoasă, o centură de vegetație care să se întindă de la vest la est, pe marginea sudică a Saharei, din Senegal până în Djibouti. În timp, proiectul a devenit mai complex și nu mai înseamnă doar plantarea unor copaci, ci refacerea terenurilor degradate, protejarea solului, sprijinirea agriculturii și crearea de locuri de muncă în unele dintre cele mai vulnerabile zone ale Africii.

Sahelul, zona semiaridă aflată la sud de Sahara, este locul în care milioane de oameni cultivă pământul, cresc animale și își duc viața. Când solul se usucă și devine sărac, familiile pierd hrană, venituri și, în cele din urmă, motivul de a rămâne în comunitățile lor.

Ce vor să obțină cele 11 țări africane

Proiectul a pornit cu 11 țări, Mauritania, Senegal, Mali, Burkina Faso, Niger, Nigeria, Ciad, Sudan, Etiopia, Eritreea și Djibouti, potrivit El País. Între timp, inițiativa s-a extins și este aplicată, în forme diferite, în mai multe state africane. Obiectivul oficial este refacerea a 100 de milioane de hectare de teren degradat, captarea a 250 de milioane de tone de carbon și crearea a 10 milioane de locuri de muncă verzi până în 2030, potrivit ONU.

Pentru oamenii din zonă, aceste cifre înseamnă pământ mai fertil, hrană pentru familie, pășuni pentru animale, apă păstrată mai bine în sol și mai puține motive de migrație.

De ce avansează deșertul Sahara

Deșertificarea nu înseamnă că Sahara acoperă totul peste noapte. Este un proces lent, dar periculos. Solul se degradează, vegetația dispare, apa rămâne mai puțin timp în pământ, iar terenurile devin tot mai greu de cultivat. Seceta, temperaturile mai ridicate, tăierile de copaci, pășunatul excesiv și folosirea greșită a terenurilor accelerează acest proces. În comunitățile sărace, oamenii ajung să folosească pământul până la limită, pentru că nu au alte soluții.

Când pământul nu mai produce, apar probleme mai mari, precum foamete, sărăcie, conflicte pentru apă și pășuni, dar și migrație. De aceea, Marele Zid Verde nu este doar un proiect despre copaci, ci despre hrană, siguranță și supraviețuire.

Marele Zid Verde nu este doar un rând de copaci

La început, Marele Zid Verde era imaginat ca un șir uriaș de copaci plantat de-a lungul continentului. În realitate, specialiștii au ajuns la concluzia că o simplă perdea forestieră nu poate rezolva totul.

În multe locuri, soluția este mai simplă și mai eficientă: protejarea vegetației care crește natural, oprirea tăierilor ilegale, îngrijirea copacilor tineri, folosirea unor specii rezistente la secetă și amenajarea terenului astfel încât apa de ploaie să rămână mai mult timp în sol.

Etiopia este dată des ca exemplu. În anumite zone, autoritățile și comunitățile nu au plantat doar copaci noi, ci au protejat plantele care crescuseră natural și le-au lăsat să se regenereze. Această metodă poate avea rezultate mai bune decât plantarea unor puieți care mor rapid, dacă nu au apă.

Proiectul avansează greu

Deși imaginea proiectului este spectaculoasă, realitatea este mult mai complicată. La aproape două decenii de la lansare, Marele Zid Verde este departe de obiectivele stabilite pentru 2030. În 2024 proiectul era realizat în proporție de aproximativ 30%, cu aproape 30 de milioane de hectare de teren refăcute și are șanse mici să atingă ținta de 100 de milioane de hectare până în 2030.

El País a relatat, în 2025, că progresul este inegal. În unele zone, rezultatele se văd. În altele, copacii plantați s-au uscat, fondurile au fost insuficiente, iar conflictele armate au blocat lucrările. Mai mult, loviturile de stat, conflicte armate, atacuri jihadiste și crize umanitare au încetinit puternic lucrările. În anumite regiuni, echipele tehnice nu mai pot ajunge în siguranță, proiectele nu pot fi verificate, iar oamenii care ar trebui să îngrijească arborii sunt forțați să se ocupe mai întâi de hrană, siguranță sau de propriile deplasări.

Chiar dacă proiectul avansează greu, există și exemple care arată că ideea poate funcționa. În Nigeria există un sat protejat de o perdea de mii de copaci, care reduce forța vântului și apără terenurile agricole.

Proiectul are nevoie de peste 50 de miliarde de dolari

Finanțarea este una dintre cele mai mari probleme. ONU arată că peste 14 miliarde de dolari au fost mobilizate sau promise pentru sprijinirea inițiativei. Reuters a relatat că, în 2021, donatorii internaționali au promis aproximativ 19 miliarde de dolari.

În același timp, proiectul mai are nevoie de cel puțin 33 de miliarde de dolari pentru a reveni pe traseul necesar atingerii obiectivelor pentru 2030, potrivit Reuters. Practic, miza financiară trece de 50 de miliarde de dolari, dar banii nu înseamnă automat rezultate în teren.

Problema este și felul în care fondurile ajung la comunități. Unele sunt greu de accesat, altele se pierd în programe diferite, iar lipsa unei monitorizări clare face dificil de spus exact ce s-a făcut și cu ce efect.

Cum poate Marele Zid Verde să salveze milioane de oameni

Pentru oamenii din Sahel, deșertificarea nu este o problemă abstractă. Ea se vede în recolte mai slabe, pășuni mai puține, fântâni care seacă și familii care trebuie să plece. Dacă terenurile sunt refăcute, oamenii pot cultiva din nou, pot crește animale și pot rămâne în comunitățile lor. Dacă nu, presiunea crește: mai multă migrație, mai multă foamete și mai multe conflicte pentru resurse.

De aceea, Marele Zid Verde rămâne un proiect uriaș, chiar dacă rezultatele sunt încă departe de promisiunile inițiale. Nu va fi, cel mai probabil, un zid perfect de copaci de la un capăt la altul al Africii, ci o rețea de proiecte locale care încearcă să refacă pământul înainte să devină imposibil de folosit.

Pentru Africa, Marele Zid Verde este o cursă contra timpului. Succesul lui nu depinde doar de sumele promise sau de imaginea spectaculoasă a unui zid de 8.000 de kilometri, ci de munca făcută constant în fiecare comunitate afectată de secetă, sărăcie și degradarea solului.

11 țări construiesc un „zid” de copaci de 8.000 de kilometri care costă peste 50 de miliarde de dolari și poate salva milioane de vieți