Urca dealul spre grădina cu legume a familiei și împletea „părul” știuleților de porumb. Era joaca preferată a Mariei Bondoc, pe atunci, o copilă într-un sat din județul Iași. Acum, are 88 de ani și locuiește într-un apartament din cartierul Bucureștii Noi al Capitalei.
Într-o zi din martie, când traficul bucureștean era parcă mai încurcat ca niciodată, doamna Bondoc ne povestea despre Bucureștiul tinereții ei: fără trafic, deloc aglomerat și liniștit, cu plimbări de relaxare pe bulevarde și la Grădina Botanică. Pare ireal, dintr-o altă lume. Într-un fel, așa și e, dacă te gândești câte fețe a luat lumea în timpul vieții doamnei Bondoc, de la Gheorghiu-Dej până în prezent.
Campania Alături de oameni, dezvoltată de asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor și farmaciile Dr.Max, împreună cu Ogilvy România, ne-a adus în casa Mariei Bondoc. Este una dintre numeroșii vârstnici pe care asociația bucureșteană îi ajută cu sprijin emoțional, practic și financiar.
Rămasă văduvă în 2013, cu o fiică mutată în Canda de foarte mulți ani, doamna Bondoc nu mai are pe nimeni. A încercat să trăiască în Canada fiicei sale. Trei ani a rezistat în acea lume nouă, a cărei limbă nu o vorbea. „Voiam să vin acasă. Gropile alea, de care toți se mirau… Io așa, cu gropi, mă duc acolo. Nu puteam să stau. E foarte greu (să fii străin)”, ni se destăinuie doamna Bondoc.
Înainte de singurătatea bătrâneții, a fost viața frumoasă de familie. S-a căsătorit de tânără cu bărbatul pe care l-a cunoscut în satul natal, cu 8 ani mai mare ca ea. S-au iubit foarte mult, dovadă stă căsnicia de aproape 60 de ani. Sigur că mai erau și supărări, cum ar fi faptul că el lucra până târziu, că munca îl ținea prea mult departe de ea. Dar, cu răbdare și înțelegere, au trecut prin toate.
Pe atunci, viața doamnei Bondoc se împărțea între casă și serviciu. O dată pe an, mergeau în concediu la munte și la mare. Muncea mult și la serviciu, la Electrobobinaj București. Dintre prietenele făcute atunci, la uzină, mai are o singură prietenă, cu care vorbește ocazional la telefonul fix și deapănă amintiri. Muncea mult acasă. „Mie mi-a plăcut să (țin) gospodăria, să fac curat. A fost greu, nu erau mașini de spălat…”, povestește bătrâna. Privind în urmă, regretă că a muncit așa de mult.
Singură în apartamentul de două camere, în care locuiește dintotdeauna, cu florile în ghiveci și televizorul care-i țin companie, Maria Bondoc își duce bătrânețea cu seninătate și umor. Îi alină singurătatea Lidia, voluntară la asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor, și fiul acesteia, Radu.
Lidia a cunoscut-o pe doamna Bondoc toamna trecută, când s-a mutat în cartier și a primit-o în grijă pe bătrână. La asociație, voluntarii și bătrânii se potrivesc pe criteriul proximității și afinității. Cât despre afinitate, Lidia spune că, din prima clipă, s-au potrivit și că a simțit căldura bătrânei „iubibile”, cum se exprimă. Acum, au o prietenie în toată regula.
„Ea ne așteaptă din start cu ușa deschisă, stăm de vorbă, o mai ajut – când îndrăznește dânsa să-mi ceară ajutorul – ba cu rufele, ba cu aspiratul, cu ce are nevoie”, explică Lidia cum decurge o vizită la doamna Bondoc.
Fiul său, Radu, care a lipsit în ziua întâlnirii noastre din cauza pregătirii pentru examenul de Bac, a vrut să devină și el voluntar și să o viziteze pe doamna Bondoc când observat cu ce energie bună se întoarce mama sa de la bătrână. A vrut să simtă pe pielea lui ce înseamnă. „Într-o vizită trecută, chiar mă plânsesem la dânsa de o situația de-a mea. Nu știu cum a făcut, dar m-a făcut să râd. Și Radu zice «vezi, mami, că e un schimb între noi»”, ne povestește voluntara.
Despre implicarea tuturor, prin acțiuni concrete și donații, în ajutorarea bătrânilor singuri din România – numărul lor este estimat la 1,5 milioane –
Lidia spune că e foarte important, cu atât mai mult cu cât sunt puține resursele care ajung în acest domeniu.
„Contribuția voluntarilor e una, e aspectul acela sufletesc pe care îl depui cu omul, dar sponsorii chiar îi ajută foarte mult pe acești bătrâni. Găsesc foarte importantă contribuția sponsorilor și a celor care, prin alte resurse, vin și ajută asociația”, explică Lidia .
Dr.Max se alătură asociației Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor pentru a susține una dintre cele mai sensibile comunități din România, cea a persoanelor seniore, cu vârste de peste 65 de ani care trăiesc, cel mai adesea, într-o izolare greu de imaginat. Campania Alături de oameni, dezvoltată de Dr.Max alături de Niciodată Singur, ne amintește că bătrânețea nu trebuie să fie un stigmat și că singurătatea nu trebuie să rămână unica opțiune pentru persoanele în vârstă.
Prin campania Alături de oameni, Dr.Max va dona câte un leu pentru fiecare produs marca proprie Dr.Max cumpărat de clienții săi în perioada 01 Aprilie – 31 Mai 2021. Donațiile se vor transforma în ajutor esențial primit de bătrânii din București, Brăila, Constanța, Pitești, Ploiești, Târgoviște, Iași și Cluj-Napoca.
Astfel, Dr.Max face un pas important în promisiunea sa de a asculta oamenii, mai ales pe aceia care au cea mai mare nevoie de acest lucru. Dincolo de orice fel de statistici, situația vârstnicilor din România este una delicată, plecând de la o mentalitate care, din nefericire, este adânc înrădăcinată în mentalul colectiv: bătrânețea este despre izolare și întreruperea unui ritm de viață firesc. Campania Alături de oameni își propune să schimbe felul în care vedem bătrânețea și bătrânii. E nevoie ca vârstnicii români să-și trăiască bătrânețea cu demnitate. Și fiecare poate contribui la starea lor de bine.
– Pentru filmarea interviului, intreaga echipă de producție a fost testată pentru Covid-19, iar rezultatul a fost negativ la testul tip PCR. Toți cei prezenți sunt vaccinați și au purtat în permanență măști de protecție. –