Părinții mei s-au împăcat ca prin miracol

— E într-a patra, a răspuns tata, întristat.

— și ce note are la matematică? Hai, zi, că ești lector universitar la materia asta!

— Păi… bune, nu?

— Da, excelente! Tocmai a luat un cinci acum două zile. Cu un tată matematician în casă! Cu profesorul distrat și beat!

N-am vrut să ascult mai departe, dar tot am auzit-o pe mama strigând că s-a săturat să lupte de una singură.

— Ești total iresponsabil! și ce s-a întâmplat în seara asta o dovedește din plin!

Tata a încercat s-o domolească, dar fără succes. A doua zi, el m-a luat de la școală în locul mamei. Dar nu m-a dus imediat acasă, ci la cofetăria din apropiere. Era tras la față și tare, tare supărat.

— Sănduțo, mi-a zis el, în timp ce eu îmi

înfigeam lingurița într-un cataif. Trebuie să știi că eu am să lipsesc o vreme. Dar orice s-ar întâmpla, să nu uiți că sunt tati al tău și am să te iubesc întotdeauna mai mult ca orice pe lume. înțelegi? Deodată, cataiful delicios a devenit amar.

— Cum adică? Unde te duci? Când vii înapoi?

— Nu știu când vin. Nu depinde doar de mine. ți-am spus doar ca să nu-ți faci griji că…

— … Pleci fiindcă te-ai certat cu mama? Hai acasă, să vorbim cu ea!

— Scumpa mea, sunt unele lucruri care nu se pot repara așa, cu una, cu două. Eu am făcut niște greșeli și am nevoie de timp ca să le îndrept, la fel cum mami are nevoie de timp ca să mă ierte.

Recomandări

Călin Georgescu, retorică pe placul lui Vladimir Putin: „România nu are obligații față de NATO”

— Dar eu n-am făcut nimica rău și n-am nevoie de niciun timp! De ce să te pierd?

Amândoi aveam lacrimi în ochi.

— N-ai să mă pierzi niciodată! Oricând ai să vrei, poți vorbi cu mine. Acum hai acasă, nu vreau s-o supărăm și mai tare pe mami!

Tata m-a dus până acasă, dar, în loc să descuie ușa, a sunat. I-a răspuns mama, m-a băgat înăun-tru și i-a împins două valize în prag.

— Poți veni să-ți iei orice-ți trebuie, i-a zis cu voce moale.

Pe urmă a închis ușa, m-a strâns în brațe și a început să plângă. în anii care au urmat, tata a avut grijă să nu-mi lipsească prea mult. Ba pot spune că a fost chiar mai prezent în viața mea decât înainte. Mi-a dăruit un telefon mobil, „telefonul nostru”, pe care puteam să-l sun oricând. Se interesa de notele mele și mă ajuta la mate când aveam nevoie. 0 dată la două săptămâni, mă ducea la film și la cofetărie. Toate acestea, firește, cu acordul mamei. Dar ea nu m-a întrebat nicio-dată ce face tata; parcă nici nu-l mai cunoștea. Deși mă durea să văd că părinții mei deveniseră ca doi străini, în suflet îmi licărea o speranță: măcar nu divorțaseră.

Încet-încet, m-am obișnuit cu noua situație. Am crezut că și mamei i-a trecut supărarea când s-a împrietenit cu Tavi, un tip de treabă pe care i l-a prezentat mătușa mea. Eu eram pe atunci într-a unșpea și începusem deja să mă pregătesc oarecum pentru bac. La mate, cu tata. Nu i-am spus despre Tavi, deși mă întreba mereu de mama. și bine am făcut, nu doar fiindcă simțeam că tata ar suferi, ci și pentru că relația aceea n-a ținut mult. De fapt, a fost doar o simplă prietenie. El o plăcea pe mama, se vedea din priviri, dar ea îl trata ca pe un simplu amic. Când am constatat că el nu mai venise cam demult pe la noi, am avut pentru prima oară o discuție cu mama.

Recomandări

Klaus Iohannis a aprobat declasificarea informațiilor prezentate de SRI, SIE și MAI, în ședința CSAT: Campania lui Călin Georgescu a fost finanțată de un „donator”

— Te-ai supărat și pe Tavi, de nu mai vine pe la noi?

— Nu m-am supărat deloc pe el, Sanda. Pur și simplu, nu mai avem ce ne spune…

— Dar pe tata de ce te-ai supărat? N-am înțeles niciodată.

Mama a tresărit ușor. Vedeam că o tul-bură întrebarea mea.

— Cum să-ți spun… Tatăl tău e o fire boemă, eu aveam nevoie de un sprijin puternic pe care el nu mi-l putea oferi. Așa e el și nu se poate schimba.

— Ce-i aia fire boemă?

— Un om cu fire boemă e mai mereu cu capul în nori, ca un adolescent pe care nu se poate pune o bază solidă.

— Adică pe mine nu poți pune o bază solidă? și să știi că tata nu-i deloc așa! Pentru mine, e un sprijin foarte solid!

Mama mi-a zâmbit cu tristețe.

— Mă bucur să te aud că-mi spui asta, draga mea! mi-a răspuns și a ieșit din cameră, semn că discuția se încheiase.

Am înțeles atunci că suferea și n-am mai pomenit despre el. Curând după aceea, am văzut-o că tot stătea de vorbă cu un vecin, preotul bisericii din apropiere. Pe urmă, a început să se ducă la slujbe, duminica. Sincer, am fost îngrijorată. Nu i-am auzit vreodată pe ai mei vorbind despre religie, darămite să meargă la biserică! Bunicii aveau multe icoane în casă, dar la noi pe pereți nu există așa ceva. De data asta, nu m-am putut abține și i-am spus tatei despre preot și mersul la biserică. Nu știam ce se întâmpla cu mama. Dar tata m-a liniștit oarecum. Mi-a zis că ar fi fost poate mai bine ca ea să se apuce de un sport, de pictură sau de alt lucru care să-i facă plăcere, însă că asta e alegerea ei și bine că face ceva care s-o ajute. Așa că m-am obișnuit și cu noutatea asta, despre care n-am vorbit niciodată cu mama, nici ea cu mine. Mi-am văzut de viața mea, de bac, de admiterea la facultate și de noul meu prieten, Costin.

Recomandări

Marcel Ciolacu: „O voi sprijini pe Elena Lasconi în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale”

Dar cu ceea ce s-a petrecut în familia mea acum câteva zile nu m-am obișnuit încă. Duminica trecută, când am ajuns acasă de la un concert pe la unșpe seara, i-am găsit pe mama și pe tata stând de vorbă pe canapea, în sufragerie. Tata nu mai trecuse pragul casei de nouă ani. Dar asta nu era tot. El și mama se țineau de mână, ochi în ochi, ca doi îndrăgostiți. Am rămas mască. Tata m-a anunțat triumfător:

— M-am întors acasă, fetițo! ți-am spus eu c-o să mă-ntorc!

— ți-a luat cam mult timp, i-am răspuns și am îndrăznit să mă apropii de ei.

— Te-am așteptat acolo unde am simțit că ai să vii, i-a zis mama, visătoare.

— Unde l-ai așteptat? am întrebat-o curioasă.

— La biserică, m-a lămurit tata. S-a întâmplat ceva incredibil.

— Unde?!

Mi-au povestit amândoi acel lucru incredibil care se întâmplase. în ziua aceea, tatei i se făcuse un dor nebun de mama. Pornise pur și simplu spre casa noastră, s-o vadă, să schimbe măcar o vorbă cu ea. Până să-și facă un pic de curaj, să vină încoace, se făcuse aproape ora unu.

— Nu știu ce m-a apucat, că am intrat în bisericuța asta din cartier. Pe cine crezi c-am găsit acolo? Pe femeia care vinde lumânări… și pe mama ta. Stătea singură pe o bancă.

— Ce făceai acolo? am întrebat-o, uimită.

— Nu știu. Pur și simplu, nu-mi venea să plec, deși slujba se terminase și plecase toată lumea.

— și tu ce-ai făcut, tati?

— M-am așezat lângă mama ta, i-am luat mâna în mâna mea și am rugat-o să mă ierte. Ea mi-a răspuns că m-a iertat demult și că ar fi timpul să mergem acasă, dacă nu vrem să ne încuie îngrijitoarea în biserică.

— și… crezi că, dacă veneai direct aici, mama nu te ierta? am încercat eu marea cu degetul.

— Dacă veneam aici, nu găseam pe nimeni… Nu știu dacă aș fi avut curajul să revin…

— și asta nu e tot, i-a luat mama vorba din gură. știi ce-am descoperit adineauri, Sănduțo? Că azi se împlinesc fix douăzeci de ani de când ne-am cununat!

— Nici nu știți ce noroc ați avut azi! am exclamat eu.

— Ba știm, acum știm, a zis mama.

— Ba nu știți chiar totul: azi, pe la două, după ce ne-am dat cu patinele prin Herăstrău, m-am gândit să-i aduc aici pe Costin, pe Laura și pe Liviu, să facem puțin dezastru prin bucătărie până să plecăm la concert. Dar ne era așa foame, că am intrat în prima pizzerie întâlnită-n cale. Așa că ați avut casa numai pentru voi, guguștiucilor!

— Chiar așa, mare noroc pe noi, a zis tata, râzând fericit.

Pe urmă, ne-am îmbrățișat toți trei.

Acum, viața noastră și-a reluat cursul normal, cu care nu mai sunt obișnuită. Dar ceva e diferit sau cel puțin asta e percepția mea: nu-mi amintesc să-i fi văzut pe ai mei așa de fericiți. S-or fi deșteptat la bătrânețe sau li se trage de la întâmplarea aia de duminica trecută?!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News