Prietena mea cea mai bună mi-a devenit dușman

În anul I de facultate, eu m-am măritat cu Horia, iubirea vieții mele, și, la mai puțin de doi ani după aceea, am născut primul copil, pe Sebastian. Luminița a terminat facultatea, și-a dat masteratul, apoi doctoratul în străinătate, promitea să aibă o carieră strălucitoare, primise tot felul de oferte să rămână acolo, era curtată de firme și universități importante, numai că ea a preferat să se întoarcă în România și să devină director executiv, ce-i drept.

Sigur că i-am simțit lipsa cât a fost plecată, dar slavă Domnului că s-au inventat e-mailul și Skype-ul, așa că îi destăinuiam totul, în fiecare zi, ca de obicei. Intre timp, făcusem al doilea copil, pe Olimpia, și nu apucasem, din păcate, să-mi termin facultatea.

Horia câștiga bine și-mi spunea tot timpul că n-are rost să mă mai obosesc, că e mult mai important să mă ocup de copii, ceea ce m-a bucurat, pentru că n-am fost niciodată genul de femeie care să-și dorească o carieră.

Când copiii au mai crescut, Horia a cumpărat o casă mare, foarte încăpătoare, cu o curte și o grădină imense, în care am fi putut chiar deschide o grădiniță. Ceea ce am și făcut, până la urmă. Nu a pornit ca o afacere, inițial a fost o joacă și totul a început datorită faptului că, uneori, vecinii noștri îmi lăsau copiii în grijă, iar eu, care studiasem pianul de mică și vorbeam la perfecție două limbi străine, chiar aveam ce să-i învăț.

Ca să nu fiu prea aglomerată, Horia angajase o femeie să mă ajute la curățenie, să gătească pentru copii, iar asta-mi permitea să stau în preajma micuților tot timpul. Am aflat absolut întâmplător că într-una dintre casele vecine, care fusese vândută de curând, urma să se mute un fost sportiv, eu nu auzisem de el, dar m-am gândit că poate ne ajută să ne diversificăm programul cu copiii.

Peste vară, Horia mi-a făcut o surpriză și a construit în grădină o piscină, așa că puteam învăța copiii să înoate, numai că aveam nevoie de un profesor bun. După ce vecinul s-a instalat, a venit într-o seară și ne-a sunat la poartă. Horia încă nu ajunsese acasă, copiii erau la munte, la mama, așa că eu eram singură.

— Bună seara, sper să nu vă deranjez! Sunt noul vecin, m-am mutat în casa vândută de curând și m-am gândit că ar trebui să trec să mă prezint, așa că, iată-mă!

Mi-a întins un trandafir, iar eu l-am invitat să bem un pahar de vin. Era aproape miezul nopții când a plecat și am băut împreună toată sticla de vin. Horia m-a sunat la un moment dat să-mi spună că rămâne la birou, fiindcă trebuia să termine ceva, așa că noi ne-am întins la vorbă mult mai mult decât ne așteptam. Adevărul este că Ovidiu era absolut fascinant și m-am simțit foarte straniu în seara aceea. N-a făcut niciun gest deplasat, a fost extrem de politicos și de decent, numai că eram sigură că și el se simțea atras de mine. Ne-am spus lucruri pe care niciodată nu le spui unui om pe care abia l-ai cunoscut. Mi-a povestit despre fosta lui soție, despre faptul că le simte foarte mult lipsa copiilor lui și mi-a zis că se simte îngrozitor de singur.

— Vino ori de câte ori simți nevoia, eu sunt mai tot timpul acasă, putem sta de vorbă, îmi poți spune ce ai pe suflet.

— Am să vin, îți mulțumesc pentru că ești atât de… generoasă.

M-am gândit mult în noaptea aceea la el. Era prima oară când mă gândeam la un alt bărbat decât Horia și m-am simțit vinovată. Am sunat-o pe Luminița și i-am spus ce mi s-a întâmplat.

— Ești femeie în toată firea, sper că nu ai de gând să faci o prostie! Un bărbat ca Horia nu găsești pe toate drumurile, cred că îți dai seama de asta. și, oricât de mult te-ar iubi, are și el limitele lui. Te rog, scoate-ți din cap prostia asta și mai bine nu te mai vezi cu ăla, evită-l!

Aș fi vrut să-i urmez sfatul, dar mi-a fost imposibil. Ovidiu mă atrăgea ca un magnet, nu-mi mai puteam lua gândul de la el. Făceam ce făceam și mă repezeam la fereastră să văd dacă nu e mașina lui în fața porții. Când suna telefonul, alergam ca o apucată, doar-doar o fi el și mă anunță că vine să stăm de vorbă.

Iar el venea din ce în ce mai des… și n-a trecut mult până când m-am culcat cu el. Mă invitase să-mi arate casa, m-a servit cu șampanie, mi-a spus că e atât de fericit că m-a cunoscut, încât se teme să nu cumva să se întâmple ceva și să mă piardă, că viața lui este goală de ani de zile, iar acum, în fine, simte că are o nouă șansă să fie fericit.

— știu că ești căsătorită și că-ți iubești soțul. Nu-ți cer decât puțină tandrețe, puțină atenție, am văzut că și tu… simți ceva pentru mine. N-am să am niciodată nicio pretenție, am să mă mulțumesc să trăiesc în preajma ta și să-mi dai atât cât ești dispusă. în definitiv, nu facem nimic rău. Soțul tău, chiar dacă te iubește, nu e mai niciodată acasă, e firesc să te simți și tu singură.

— E un om minunat și muncește atât de mult, ca să avem noi, eu și copiii, de toate. E adevărat însă că mă simt singură și că ai trezit în mine… Nu știu dacă pot face asta. N-a mai existat niciun bărbat în viața mea, în afară de Horia.

Numai că una spuneam și alta dădea de înțeles trupul meu, care s-a lăsat în voia lui, s-a lăsat iubit, dezmierdat, acoperit de sărutări. M-am simțit îngrozitor după aceea, dar, totodată, în al nouălea cer. Parcă înăuntrul meu existau două femei, una care îl iubea pe Horia și voia să-i rămână fidelă și alta care se dăruise cu toată ființa altui bărbat. Totul a durat însă extrem de puțin.

Pe măsură ce treceau minutele, realizam dimensiunile greșelii făcute. Odată momentul extatic trecut, nu am mai simțit nicio plăcere, ci un sentiment uriaș de vină. Când am ajuns acasă, am stat mult timp sub duș, ca nu cumva să-mi simtă Horia mirosul schimbat, mi-am băgat toate hainele în mașina de spălat și eram atât de derutată și de speriată, încât am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Luminița. Era într-o ședință, mi-a spus că nu poate vorbi, dar m-a chemat să luăm masa împreună spre seară. Am acceptat. Când ne-am întâlnit, m-a văzut că eram plânsă și m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am povestit tot, cu lux de amănunte.

— Spune-mi că n-ai făcut asta! Cum ai putut să faci așa ceva? De ce-ți bați joc de un om ca Horia? Ce se întâmplă cu tine, nu-l mai iubești?

— Ba da, îl iubesc la fel de mult ca și până acum. Cu Ovidiu a fost altceva…

— Ce vrei să spui? Ce ți-a făcut Horia de simți nevoia să-l înșeli? Nu ești decât o femeie răsfățată, care vrea tot timpul să fie în centrul atenției. Asta ai fost întotdeauna. Ești obișnuită să fii iubită, adorată, toată lumea trebuie să facă sluj în fața ta. N-ai de gând să te mai maturizezi odată, pentru Dumnezeu?

Luminița nu mai fusese niciodată atât de pornită împotriva mea. Parcă scotea flăcări pe ochi. Mi s-a făcut teamă de ea.

— A fost de ajuns să pocnești din degete și orice dorință ți-a fost îndeplinită, n-a trebuit să muncești în viața ta ca să obții ceva. Ai impresia că ție ți se cuvine totul, nu-i așa? Nu-l meriți pe Horia, să știi. Nu l-ai înțeles niciodată, n-ai fost în stare să pricepi ce sacrificii a făcut pentru tine. Nu ți-a păsat că putea avea o carieră extraordinară în străinătate, dar că n-a putut pleca din cauza ta, că n-a conceput niciodată să trăiască fără tine.

— Ce tot vorbești? Ce carieră în străinătate? Nu mi-a spus niciodată nimic despre așa ceva.

— Cum să-ți spună?! Tu nu te gândești decât la tine. L-am iubit de când mă știu pe Horia, sunt sigură că eu l-aș fi putut face fericit. Tu n-ai făcut decât să-ți bați joc de bunătatea lui.

— Luminița, ce tot spui acolo?

— Da, l-am iubit, îl iubesc, ai auzit bine. Am fost prietena ta numai ca să pot fi în preajma lui. El n-a avut niciodată ochi pentru mine, oricât de mult m-am străduit. Toată lumea te place pe tine, o gâsculiță oarecare, frumoasă, asta e adevărat. Numai că ești frumoasă doar pe dinafară, pe dinăuntru ascunzi multe… Am știut că o să-l faci să sufere, am știut de când s-a însurat cu tine. Am știut că, într-o zi, ai să-l înșeli. Te-ai plictisit de el, te iubește prea mult, nu? Vrei ceva nou, o nouă victimă care să-ți cadă la picioare. La copii te-ai gândit vreo secundă?

— De ce amesteci copiii? Nu te privește pe tine ce simt copiii mei și ce am de gând să fac cu ei. Am crezut că-mi ești prietenă, ți-am spus absolut tot, ți-am dezvăluit cele mai intime gânduri…

— Habar n-ai de câte ori mi-a fost silă să te ascult! Să-ți ascult falsele probleme. Să ascult că nu știi pe care dintre numeroșii admiratori să-l alegi, să te ascult plângându-te că Horia e tot timpul obosit și că adoarme de cum pune capul pe pernă. Ai tu habar ce-nseamnă să muncești până la epuizare? și de ce face asta? Pentru cine? Pentru el? Când eram în străinătate, lucram la doctorat, l-am chemat să vină să-și dea și el doctoratul, îi puteam aranja totul, aveam o mulțime de relații, m-a refuzat. știi de ce? Nu suporta gândul că trebuie să te lase singură. Nu putea sta atâta vreme departe de tine. și la ăsta ce-ai găsit? Ce are el în plus față de Horia? Are prea mult timp la dispoziție, e tot timpul liber să-ți cânte în strună, nu? Gândește-te bine ce faci! Bagă-ți mințile în cap! Altfel îi spun tot și-i găsesc un avocat atât de bun, încât o să-ți ia și copiii. Pricepi?

Mă uitam la ea și nu înțelegeam de ce mă urăște atât de mult. și cum de nu mi-am dat seama atâția ani! I se schimonosise fața. Te îngrozeai dacă o priveai. Parcă scuipa numai venin. în toate părțile. Eram atât de uluită, încât nu mă puteam ridica să plec. Până la urmă, și-a smuls poșeta de pe scaun, s-a ridicat și a plecat, nu înainte să-mi mai arunce o privire ucigătoare.

știam că Horia nu m-ar putea ierta dacă i-aș spune adevărul. Are un suflet mare și e un om foarte generos, dar are și el limitele lui, avea dreptate Luminița.

Pentru el, eu și copiii eram totul. Nu putea concepe să existe nici cea mai mică fisură în familia noastră. Iar dacă nu-i spuneam eu adevărul, riscam s-o facă Luminița sau, dacă n-o făcea imediat, m-ar fi putut șantaja la nesfârșit cu asta. Acum o credeam în stare de orice. Abia acum am înțeles de ce a refuzat să se mărite cu singurul ei prieten.

ÎI iubea pe Horia și probabil că a mizat pe faptul că eu voi călca strâmb într-o bună zi, iar el se va refugia în brațele ei. Da, cred că asta a așteptat.

L-am sunat pe Horia și i-am spus că vreau să mă duc la copii. A zis că vrea să vină și el cu mine.

— Plecăm mâine dimineață, e bine așa? îmi iau câteva zile libere.

— Horia, mă iubești?

— Ce întrebare e asta?

— Vorbim când vii acasă.

Am stat ca pe ace până a ajuns. M-am tot gândit cum să-i spun, pentru că asta era, în mod cert, singura soluție. Când a intrat pe ușă, era desfigurat. Nici nu s-a uitat la mine. S-a dus în dormitor și s-a închis acolo. Mi-am dat seama că îl sunase deja Luminița. Era singura explicație posibilă. Am bătut la ușă.

— Horia, ce s-a întâmplat? Nu vrei să vorbești cu mine? Am ceva important să-ți spun. Ieși de acolo, Horia, te rog!

într-un târziu, a ieșit. Plânsese. S-a cuibărit în brațele mele și a început din nou să plângă.

— Să nu mă părăsești niciodată, auzi, niciodată! Nu pot trăi fără tine. Sau fără copii.

— Trebuie să-ți spun ceva, Horia. Am făcut o prostie îngrozitoare, nu știu dacă poți să mă ierți. Te-am înșelat, Horia, m-am culcat cu un alt bărbat.

— știu. A fost bine? ți-a plăcut?

— M-am simțit îngrozitor după ce am făcut-o. Parcă fusesem violată, deși nu m-a forțat nimeni s-o fac. Parcă nu eram eu. Poate doar am vrut să văd cum e, nu știu, habar n-am.

— îl iubești?

— Cred că a fost vorba de o simplă atracție fizică, tu ești singurul bărbat pe care-l iubesc și l-am iubit vreodată.

— îmi dau seama că, în ultima vreme, am trăit ca doi colocatari și că, din pricina oboselii și a tracasării de la serviciu, am uitat că trebuie să am grijă de tine, să-ți spun și să-ți arăt cât te iubesc. Am și eu partea mea de vină. știu asta. Vrei să ne despărțim? Ești nefericită?

— Doamne ferește! Nici nu mă gândesc!

— Atunci, uite ce facem, plecăm undeva împreună, numai noi doi. și o să ne lămurim cum stau lucrurile. Ce zici?

— E o idee grozavă! Sunt ani de zile de când n-am mai fost în concediu doar noi doi.

— Mai am însă o rugăminte.

— N-am să mă mai văd niciodată cu el, îți jur!

— Nu asta voiam să te rog, știu că n-ai s-o mai faci. Aș vrea să n-o mai văd niciodată pe Luminița pe la noi. E o viperă, nu știu cum ai putut crede că ți-e prietenă atâția ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE