„Dragă Adriana, mă numesc Răducanu Ana Maria, am 26 de ani şi sunt din Bucureşti. Am o căsnicie fericită şi o fetiţă de 9 luni. Mama mea a vândut apartamentul şi a construit două camere la ţară, în curtea mamei sale adoptive, care a decedat. Moştenitorul casei e fratele ei, care nu e de acord ca noi să mai locuim acolo şi vine mereu şi ne face scandal. Copilul creşte într-o atmosferă neplăcută, zi de zi, din cauza neînţelegerilor. Şi eu, şi soţul meu muncim, dar nu ne permitem o casă.”
Cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da este să încerci să te muţi cu chirie. Ar fi mai bine pentru toată lumea. Legal, dacă fratele cu pricina nu doreşte să mai locuiţi acolo, vă poate evacua şi ajungeţi pe drumuri. Căutaţi-vă o cămăruţă modestă, curată, unde să puteţi locui în linişte, mai ales pentru copil…
«Mi-e foarte frică să nu se îmbolnăvească»
„Dragă Adriana, am 36 de ani, o căsnicie fericită şi o fetiţă de 3 ani. Acum două luni, tatăl soţului meu a avut un accident de maşină şi a rămas paralizat. Nici până acum starea lui nu s-a stabilizat, aşa că este internat în spital. Soţul meu şi-a luat concediu fără plată, e zilnic la spital şi doarme puţin. A slăbit 7 kilograme. Mi-e frică să nu se îmbolnăvească sau să-şi piardă serviciul, însă nu ştiu cum să-i spun.” Florina, Braşov.
Îmi pare rău că treci prin această situaţie. Cred însă că între voi există o problemă de comunicare. Tu ai greşit că l-ai lăsat doar pe el să lupte cu acest necaz. Undeva în subconştient, soţul tău se consideră vinovat pentru accidentul tatălui său. Încearcă să stai de vorbă cu el, să fii părtaşă la suferinţa lui. Apoi poţi să-l ajuţi mai mult pe tatăl său. Până la urmă, asta presupune o căsnicie: să fii alături de el atât la bine, cât şi la rău.
Bahmu Adriana răspunde scrisorilor trimise pe adresa de e-mail bahmu@libertatea.ro