Moromeţii 3. În iarna fără ieşire

O iarnă implacabilă este decorul în care derulează Stere Gulea ultimul episod din trilogia Moromeţilor 3. Reconstituie în filigran o etapă istorică, privind-o prin ochelarii cu dioptrii mari ai lui Marin Preda.

Obsedantul deceniu, ca iarnă fără ieşire pentru protagonişti, este radiografia intelectualului român în stalinism. Răsucirile interioare ale eroului – interpretat impecabil de Alex Călin – nu au stridenţele cu care ne-a obişnuit o întreagă filmografie dedicată epocii. Nu obişnuita muzică de fanfară a acesteia, ci muzica de cameră a lui Stere Gulea pune personajele în relaţie, chiar şi în scenele crude, culminând cu arderea cărţilor. Triunghiul amoros care pulsează în acest Moromeţii îşi consumă drama aproape în şoaptă – jocul Olimpiei Melinte şi al Marei Bugarin respiră cu fineţe psihologică în atmosfera filmului.  

Între confuzie şi dezmeticire, între obediență şi revoltă, Niculae Moromete patinează pe gheaţa subţire a existenţei sale, într-o lume unde duplicitatea se instalează ca să dăinuie.    

Figura tutelară a tatălui, spiritul ţărănesc întrupat, greu de strivit până şi de tăvălugul cooperativizării, este adusă pe ecran, într-un registru de la încrâncenare la candoare, de Horaţiu Mălăele. De neuitat intonaţia şi mina replicii „Măi, Niculae, la om, totul porneşte de la cap”.

Recomandări

Alexandru Ulici, managerul Spitalului „Grigore Alexandrescu” din București, victima unei tentative de înșelăciune în numele DNA: „O să te aranjez și eu, că am puterea s-o fac”

Magician al alb-negrului, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile pictează cu lumină pe muzica evocator-neliniştitoare a lui Cristian Lolea, izbutind să te pătrundă de frigul obsedantului deceniu.

Moromeţii 3 – un film de referinţă, prin care Stere Gulea îşi marchează vârful ascensiunii artistice.

Urmărește-ne pe Google News