Soțiile și iubitele soldaților ucraineni se duc în prima linie ca să-i întâlnească, uneori doar pentru 50 de minute: „Ne îmbrăcăm frumos, vrem să arătăm bine”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cum poți să încerci să duci cumva o viață de familie când soțul este plecat pe front și vine acasă pentru 10, cel mult 20 de zile pe an? Te duci la o întâlnire cu el într-un loc din prima linie, cred unele ucrainence. Kramatorsk, Slaveansk, Kosteantînivka - sectoarele de front din jurul acestor orașe din Donbas au constituit un loc de întâlniri pentru multe cupluri care s-au regăsit cu lacrimi în ochi după multe luni de separare, relatează BBC în limba ucraineană.
Cuprins:
Pentru toate aceste cupluri, comunicarea online nu este suficientă, iar unii nu cred în relațiile la distanță. Demobilizarea încă nu este permisă în Ucraina, iar numărul divorțurilor crește odată cu prelungirea războiului.
Prin urmare, unele soții spun că pentru ele astfel de întâlniri reprezintă o modalitate de a-și salva familia. Altele cred că așa își susțin soții ca să nu trăiască doar cu grijile războiului. Dar cum decurg astfel de întâlniri în zone atât de periculoase?
Visăm să avem un copil
În ziua lansării invaziei ruse la scară largă în Ucraina, pe 24 februarie 2022, Artem și Oksana din Bila Țerkva erau căsătoriți de numai șase luni. Soțul s-a dus pe front, iar soția a rămas singură acasă.
Pentru ea, sentimentul singurătății a devenit insuportabil. „Te trezești dimineața și ești singur între patru pereți”, spune Oksana pentru BBC.
„Înainte de război, ne certam pentru mărunțișuri, dar când a plecat m-am simțit ca și cum mi-aș fi pierdut picioarele”, mărturisește ea.
Oksana l-a vizitat prima dată pe Artem în aprilie 2022 și ar fi trebuit să-l revadă în noiembrie același an, dar nu a fost posibil. Motivul? Artem se afla în prima linie a contraofensivei de succes din Harkov.
În cele din urmă, a doua întâlnire a avut loc într-un tren, pe când Artem venea la înmormântarea bunicii, deplasându-se cu ajutorul cârjelor. Abia de atunci vizitele au devenit obișnuite, câte o zi la cel mult trei luni, de regulă în case abandonate.
Deși Artem a încercat să-și convingă soția să plece în străinătate, Oskana nici nu a vrut să audă de așa ceva. „Nu îmi imaginez cum aș putea trăi fără să-l văd. Pentru mine, aceste zile sunt singurele în care trăiesc și nu supraviețuiesc”, explică femeia alegerea ei de a rămâne în Ucraina.
„Nu îmi amintesc cronologia tuturor întâlnirilor din regiunile Harkov și Donețk. Îmi amintesc doar cum a dispărut frica. În 2022 îmi era teamă să merg în Harkov, apoi, odată cu trecerea timpului, satele bombardate de pe front nu mă mai speriau”, spune Oksana.
Acum Oksana nu se duce să-și vadă soțul, pentru că este însărcinată și abia așteaptă să nască, sperând că a treia oară va fi cu noroc. A trecut prin multe în timpul războiului și a suferit două avorturi spontane, așa că de data aceasta este mai atentă.
Soțul ei, spune Oksana, uneori îi ascunde faptul că merge în misiuni pe viață și pe moarte și recunoaște doar după ce se întoarce nevătămat. Iar uneori reușește chiar să „evadeze” la soția sa, în Bila Țerkva, pentru cel puțin o jumătate de zi.
Nu se știe dacă va reuși să ajungă la nașterea copilului. Militarii pot avea concedii din motive familiale, dar totul depinde de situația de pe câmpul de luptă. În plus, într-o țară devastată de război nici măcar nu poți planifica ziua nașterii.
„Desigur, fiecare femeie își dorește ca soțul ei să fie acolo într-un moment ca acesta, dar atât timp cât sunt aici cu copilul nostru, știu că soțul meu se află în locul potrivit”, spune Oksana.
Două zile de călătorie pentru o întâlnire de 50 de minute
Să ajungi într-o zonă din prima linie este dificil. Cel mai adesea, soțiile călătoresc cu trenul până în orașele mari din apropiere, iar de acolo, cu autobuzul sau taxiul până în sectorul de misiune al soților lor. Biletele de tren se obțin greu.
Căile ferate ucrainene rezervă mai multe locuri pentru rudele militarilor, dar călătoriile spre est sunt încă dificile.
Soțiile care merg la o întâlnire pe front se deosebesc uneori prin aspectul lor atipic. În fotografii de pe platformele din Kramatorsk pot fi văzute chiar și femei purtând tocuri.
„Călătoreau cu mine mai multe femei și, deși erau foarte obosite, totuși erau îmbrăcate frumos. Mergeam să ne vedem soții și ne doream să arătăm cât mai bine. O femeie tremura atât de tare încât i-am dat jacheta mea să se încălzească”, spune Lilia din Cernăuți.
Uneori se întâmplă ca femeile să petreacă mai mult timp pe drumuri decât la întâlnire, deoarece la urma urmei își pot vedea soții doar într-o pauză de serviciu care se poate se încheia în orice moment.
Natalia Osidaci, din Liov, a trecut printr-o astfel de experiență. Odată ajunsă în Slaveansk, invadatorii ruși au lansat un asalt asupra a cinci localități. „Am stat 50 de minute pe peron cu soțul meu, după care m-am întors cu același tren. Și totuși, aceste 50 de minute au fost cele mai frumoase”, își aduce aminte Natalia cu lacrimi în ochi.
Natalia încearcă să-și viziteze soțul o dată la fiecare două-trei luni, asta deși călătoriile sunt costisitoare - aproximativ 5.000 de grivne (115 euro) dus-întors. În plus, trebuie să închiriezi un apartament.
Prețurile în orașele din prima linie sunt accesibile, dar orice se poate întâmpla. Natalia intenționează să-și viziteze soțul de Anul Nou, dar costul rezervării apartamentului s-a triplat, până la 2.500 de grivne (57 de euro), „pentru că sunt sărbători”. „Merg în stațiune?”, se revoltă ea.
Soțul Nataliei nu este încântat că își asumă riscuri prea mari ca să-l vadă. „El îmi spune: «Îmi dai emoții din nou». Cu toate acestea, încă merg”, afirmă ea.
Natalia și Igor sunt împreună de 22 de ani și au doi copii. Natalia era obișnuită să-și aibă soțul mereu aproape, dar s-a trezit într-o zi că nu mai era lângă ea. Întâlnirile pe front sunt o oportunitate de a fi din nou „ca o familie”, spune ea.
Cealaltă față a monedei
Multe ucrainence recunosc că întâlnirile pe front le-au întărit relațiile cu soții lor, chiar dacă sunt scurte. Dar mai sunt și alte povești.
Pe rețelele sociale, unele femei împărtășesc cât de greu le-a fost să-și revadă soții ca apoi să constate că aceștia aveau deja o amantă sau o „soție de câmp” dintr-un sat de undeva din prima linie.
Maria a trecut printr-o astfel de experiență neplăcută. „M-am dus la o întâlnire cu fostul meu soț pe când eram căsătoriți. Dar nu a apreciat acest sacrificiu”, mărturisește ea pentru BBC, precizând că „totul s-a dus naibii după (bătălia de la - n.r.) Debalțeve” din 2015.
După bătălia respectivă, fostul ei soț a devenit „o persoană complet diferită” și a părăsit armata cu sindromul de stres posttraumatic. Revenit de pe front, fostul ei soț a devenit violent în familie, după care a început să aibă aventuri și s-a recăsătorit în cele din urmă cu o subalternă.
În pofida acestei experiențe neplăcute, Maria s-a recăsătorit câteva luni mai târziu tot cu un militar. Dar de data aceasta situația este diferită, afirmă ea. „Este atât de decent și de bun. Aș putea să mă supăr pe el și să-l trimit undeva, dar tot mă întreabă dacă am nevoie de bani. Și copii au de mâncare”, explică Maria.
Ea și-a vizitat soțul la începutul invaziei la scară largă, dar acum nu îi mai permite. De fapt, riscurile sunt prea mari, spune femeia, deoarece orice se poate întâmpla pe drum.
Într-o zi, călătorea într-o mașină BlaBlaCar, iar șoferul a început să o deranjeze. În cele din urmă, a fost nevoită să coboare într-un „câmp, în frig” și să meargă pe jos câțiva kilometri. „Când îi spun acum că trebuie să-mi vizitez părinții în Harkov, soțul meu devine nervos”, spune ea.
Întâlnirile nu sunt o garanție pentru salvarea familiei, crede Maria. „Puteți salva o relație atunci când discutați împreună despre obiective, când există o viziune comună asupra situației. Există, de fapt, diferite moduri de a menține o relație”, conchide ea.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
Elena76_ 03.12.2024, 02:45
Trist! Asta înseamnă să trăiești în război, cu spaima permanentă că fiecare întâlnire cu soțul/iubitul s-ar putea să fie ultima. Noi, de pe scaunele noastre comode, din locuințele călduțe, comentăm și ne dăm cu părerea cu privire la dramele acestor semeni , la desfășurarea războiului. Unii începem chiar să trecem de partea agresorului, parcă ne simțim un pic mai în siguranță așa. E postul Crăciunului, o perioadă care ar trebui să fie încărcată de bucuria așteptării sărbătorii nașterii Domnului. În ciuda greutăților prin care trecem, a tensiunilor politice , să ne-amintim de cei care suferă și-și plâng copiii, tații, plecați pe front. Să ne rugăm să-i ajute Dumnezeu să reziste, să se-ntoarcă sănătoși la ce-i de-acasă.Iar pe noi să ne-ntărească, să ne păzească de rele și de împietrirea inimii. Să nu rămânem imuni la suferința aproapelui nostru, oricare și de oriunde ar fi el.