Cum ar trebui să fie președintele României
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
1. Să respecte angajamentul euroatlantic al României, să onoreze firesc sacrificiul generațiilor din tranziție, care au dus o viață de lumea a treia (nu dregătorii, se înțelege!) pentru ca românii să fie parte din Uniunea Europeană și NATO. Această direcție nu poate fi negociabilă.
2. Să îi pese deopotrivă de românii din România și de cei din diaspora. Să unească energii, nu să dezbine, nu să stârnească părți din societate împotriva altora, într-un război civil de agitprop.
3. Să nu își creeze din funcție un paravan pentru privilegii. Am mai avut un președinte care a folosit Palatul Cotroceni ca agenție personală de turism de lux.
4. Să fie cu adevărat garantul unei justiții libere și independente. Fără justiție, în România va continua să domnească nedreptatea la tot pasul, viața va fi urâtă, insuportabilă, pierdută.
5. Să dea semnalul reformării reale a sistemului de educație din România. Fără educație, în România va continua să domnească prostia gâlgâitoare. Și din prostie se naște întotdeauna alianța hoților cu proștii (cu binecuvântare de la pădurea de aici sau din alte păduri, și mai întunecate), forța politică reală care tot îngroapă țara românească.
6. Să fie un lider adevărat, curajos, capabil să conducă prin exemplu personal. Au fost destui tătuci, papagali, securiști și păuni închipuiți la conducerea acestei țări. E nevoie de oameni cu capul pe umeri, realiști, modești, de bun simț. Societatea românească are nevoie ca de aer de un exemplu de bun simț, de moderație, de echilibru!
7. Să lămurească din start relațiile cu serviciile secrete. Am mai avut teleghidați de la pădure, de a ajuns pădurea să conteze infinit mai mult decât omul. Degradarea instituțională în România pleacă de la rolul necenzurat al neosecurității în viața politică și economică a țării.
8. Să se înconjoare de oameni integri și competenți, nu de slugi lașe. Să asculte și să învețe. Să fie capabil de progres. Să nu rămână pentru totdeauna la „peroadă”.
9. Să îi pese de țara pe care vrea să o conducă, dar fără să o vadă altfel decât este, fără să decadă în mit și utopie. Avem nevoie de un președinte realist, de un președinte pragmatic, nu de un medium care e în contact cu spiritul lui Ștefan cel Mare și cotrobăie cu mintea (deși ar fi mult spus) prin tunelurile dacice din Bucegi.
10. Să fie capabil de empatie și generozitate, două atribute fără de care un om nu e niciodată întreg, ci un neisprăvit. Generozitate și empatie pe care Klaus Iohannis nu le-a avut niciodată, așa cum n-a avut nici obraz, nici coloană. Iohannis ne-a lăsat moștenire lumea de acum - o lume dementă și revanșardă.
Foto: Shutterstock
Realist2023 03.12.2024, 11:13
Decizia e clara pentru orice om educat si cu adevarat patriot / G. este O GAURA NEAGRA pentru Romania, ne-am preda de bunavoie, cu arme si bagaje, rusilor / dand cu piciorul la eforturile noastre titanice din ultimii 35 de ani ! E de noaptea mintii - tocmai acum cand suntem membri egali in clubul civilizat al Europei Unite unde circulam, muncim si traim liberi / SA DAM CU PICIORUL STRACHINII CU LAPTE, mergand INAPOI ???
constantin_fl 03.12.2024, 13:51
Am vrut sa comentez sarcastic ceva cu norisori rozi si pufosi. Dar de fapt asemenea articole fac teribil de mult rau. Creeaza iluzia ca exista oameni perfecti care sunt gata sa preia functia de presedinte a Romaniei. Creeaza asteptari nerealiste. Dupa care, in momentul in care avem lista propriu-zisa de candidati, vedem imperfectiunile fiecaruia si ne strambam. Asa ca o cale catre succes este cineva care nu se arata. Si ajunge presedinte doar pe baza unei holograme a lui. Autorul ar fi facut mai bine sa ia niste personalitati istorice care au existat si condus si sa explice de ce le vede ca pe niste modele. Altfel ramanem la "vreu sa am prajitura dar sa o si mananc". "Vreau servicii sociale perfecte, dar cu taxe zero". Si ajungem unde suntem. O alegere intre doi candidati anti-sistem, care au nevoie de sistem pentru administra tara, iar sistemul nu e interesat de coloborarea cu unii care s-au ridicat criticandu-l.